KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

ergativul este caz structural: Bejar și Massam (1999)38, Bittner (1994), Bittner și Hale (1996), Bobaljik (199239, 1993), Davison (199940, 2004), Laka (1993)41, Marantz (1991), Phillips (199342, 1995). Bruening (2007) mai arată că tipologiștii resping ideea legăturii dintre cazul ergativ și un anumit rol tematic (Agent), Comrie (1978: 367) subliniind că relația strânsă dintre ergativitate și agentivitate din unele limbi este contrabalansată de relația strânsă dintre ergativitate și nonagentivitate din alte limbi: în limba australiană dalabon, sufixul ergativ este folosit

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dintre cazul ergativ și un anumit rol tematic (Agent), Comrie (1978: 367) subliniind că relația strânsă dintre ergativitate și agentivitate din unele limbi este contrabalansată de relația strânsă dintre ergativitate și nonagentivitate din alte limbi: în limba australiană dalabon, sufixul ergativ este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate (Agentul este tipic animat). Silverstein (1976) sugerează că funcția cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford (2006

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este contrabalansată de relația strânsă dintre ergativitate și nonagentivitate din alte limbi: în limba australiană dalabon, sufixul ergativ este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate (Agentul este tipic animat). Silverstein (1976) sugerează că funcția cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford (2006), ergativul nu este legat de Agent, ci de argumentul extern (Agent, Cauza stărilor psihologice, Pacient). Bruening (2007) susține însă că ergativul este independent

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate (Agentul este tipic animat). Silverstein (1976) sugerează că funcția cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford (2006), ergativul nu este legat de Agent, ci de argumentul extern (Agent, Cauza stărilor psihologice, Pacient). Bruening (2007) susține însă că ergativul este independent de corelația dintre subiectul verbelor tranzitive și rolul tematic extern. În aceste condiții, Generalizarea Ergativă a lui Marantz

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
funcția cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford (2006), ergativul nu este legat de Agent, ci de argumentul extern (Agent, Cauza stărilor psihologice, Pacient). Bruening (2007) susține însă că ergativul este independent de corelația dintre subiectul verbelor tranzitive și rolul tematic extern. În aceste condiții, Generalizarea Ergativă a lui Marantz este falsă. Bruening (2007) arată că singurul diagnostic valid pentru Cazul structural este chiar definiția lui: Cazul care depinde nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Bruening (2007) arată că singurul diagnostic valid pentru Cazul structural este chiar definiția lui: Cazul care depinde nu de o anumită selecție lexicală sau de un rol tematic, ci de structura propoziției; acuzativul e structural pentru că se schimbă în pasivizare; ergativul e structural pentru că se schimbă în antipasivizare și în alte alternanțe precum încorporarea numelor. Davison (2004) adoptă tot ipoteza statutului de Caz structural al ergativului: acesta nu este legat de rolurile tematice, chiar dacă multe subiecte tranzitive ergative poartă rolul tematic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un rol tematic, ci de structura propoziției; acuzativul e structural pentru că se schimbă în pasivizare; ergativul e structural pentru că se schimbă în antipasivizare și în alte alternanțe precum încorporarea numelor. Davison (2004) adoptă tot ipoteza statutului de Caz structural al ergativului: acesta nu este legat de rolurile tematice, chiar dacă multe subiecte tranzitive ergative poartă rolul tematic Agent; ergativul este legitimat de proiecțiile funcționale Timp și Aspect (autoarea folosește spre exemplificare limba hindi). Davison (2006) mai arată că hindi, urdu și alte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
schimbă în pasivizare; ergativul e structural pentru că se schimbă în antipasivizare și în alte alternanțe precum încorporarea numelor. Davison (2004) adoptă tot ipoteza statutului de Caz structural al ergativului: acesta nu este legat de rolurile tematice, chiar dacă multe subiecte tranzitive ergative poartă rolul tematic Agent; ergativul este legitimat de proiecțiile funcționale Timp și Aspect (autoarea folosește spre exemplificare limba hindi). Davison (2006) mai arată că hindi, urdu și alte limbi înrudite din sudul Asiei au o proprietate comună în ceea ce privește cazurile morfologice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
structural pentru că se schimbă în antipasivizare și în alte alternanțe precum încorporarea numelor. Davison (2004) adoptă tot ipoteza statutului de Caz structural al ergativului: acesta nu este legat de rolurile tematice, chiar dacă multe subiecte tranzitive ergative poartă rolul tematic Agent; ergativul este legitimat de proiecțiile funcționale Timp și Aspect (autoarea folosește spre exemplificare limba hindi). Davison (2006) mai arată că hindi, urdu și alte limbi înrudite din sudul Asiei au o proprietate comună în ceea ce privește cazurile morfologice care marchează subiectul și obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Timp și Aspect (autoarea folosește spre exemplificare limba hindi). Davison (2006) mai arată că hindi, urdu și alte limbi înrudite din sudul Asiei au o proprietate comună în ceea ce privește cazurile morfologice care marchează subiectul și obiectul: subiectul celor mai multe verbe tranzitive primește ergativul în majoritatea construcțiilor perfective, iar obiectul direct al acestor verbe primește fie dativul (dacă referentul său este animat sau specific), fie nominativul (în restul situațiilor). Prin urmare, trebuie să presupunem existența a două proiecții funcționale sub vP, cu roluri diferite

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
primește fie dativul (dacă referentul său este animat sau specific), fie nominativul (în restul situațiilor). Prin urmare, trebuie să presupunem existența a două proiecții funcționale sub vP, cu roluri diferite: dativul obiect direct este verificat de proiecția funcțională X, iar ergativul subiect, de proiecția funcțională Y. Koopman (2008) susține că abordarea cartografică și abordările strict derivaționale oferă o nouă înțelegere a problemei marcării cazului ergativ și a tranzitivității în limba samoană. În această limbă, cazul ergativ poate apărea numai în prezența

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
funcționale sub vP, cu roluri diferite: dativul obiect direct este verificat de proiecția funcțională X, iar ergativul subiect, de proiecția funcțională Y. Koopman (2008) susține că abordarea cartografică și abordările strict derivaționale oferă o nouă înțelegere a problemei marcării cazului ergativ și a tranzitivității în limba samoană. În această limbă, cazul ergativ poate apărea numai în prezența unui obiect în absolutiv și nu este o proprietate inerentă a predicatului. Tradițional, forma ergativă a fost analizată ca fiind de bază și a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de proiecția funcțională X, iar ergativul subiect, de proiecția funcțională Y. Koopman (2008) susține că abordarea cartografică și abordările strict derivaționale oferă o nouă înțelegere a problemei marcării cazului ergativ și a tranzitivității în limba samoană. În această limbă, cazul ergativ poate apărea numai în prezența unui obiect în absolutiv și nu este o proprietate inerentă a predicatului. Tradițional, forma ergativă a fost analizată ca fiind de bază și a fost invocată detranzitivizarea pentru a explica prezența cazului absolutiv la argumentele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Koopman arată că, în samoană, există două diateze pasive: (a) o diateză pasivă joasă, care are rolul de a atrage (engl. smuggle) obiectele afectate în zona în care își primesc interpretarea; (b) o diateză pasivă înaltă, de care depinde cazul ergativ; aceasta trebuie fuzionată (engl. merge) pentru a atrage (engl. smuggle) subiectul din locul în care primește absolutivul. Predicatul nud se combină cu o diateză pasivă silențioasă. Cazul ergativ nu este inerent, nu este legat se agentivitate, de trăsătura [± Animat] sau

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
își primesc interpretarea; (b) o diateză pasivă înaltă, de care depinde cazul ergativ; aceasta trebuie fuzionată (engl. merge) pentru a atrage (engl. smuggle) subiectul din locul în care primește absolutivul. Predicatul nud se combină cu o diateză pasivă silențioasă. Cazul ergativ nu este inerent, nu este legat se agentivitate, de trăsătura [± Animat] sau de un anumit rol tematic, ci este asemănător unui Caz structural, depinzând de prezența unei anumite "regiuni" din configurația sintactică. Diateza ergativă (un tip special de diateză pasivă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Propozițiile cu marcare ergativă și absolutivă sunt structuri dublu pasive: diateza pasivă joasă ridică/atrage un obiect afectat peste un Inițiator interpus, iar diateza ergativă pasivă ridică predicatul conținând argumentul extern peste absolutivul interpus. 4. SUBIECT ȘI OBIECT Studiul limbilor ergative nu a determinat revizuirea unor aspecte legate de numai Caz, așa cum am arătat mai sus, ci și de conceptele subiect și obiect. Sunt aceste concepte aplicabile la descrierea limbilor ergative și, dacă da, se poate formula o definiție universală, care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
extern peste absolutivul interpus. 4. SUBIECT ȘI OBIECT Studiul limbilor ergative nu a determinat revizuirea unor aspecte legate de numai Caz, așa cum am arătat mai sus, ci și de conceptele subiect și obiect. Sunt aceste concepte aplicabile la descrierea limbilor ergative și, dacă da, se poate formula o definiție universală, care să acopere realitățile din cele două tipuri de sisteme lingvistice? Există o relație între subiect și alte concepte folosite în descrierea limbilor − pivot, agent, topic? Există mai multe tipuri de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
subiect? Relația dintre subiect și obiect poate fi descrisă ca fiind simetrică sau asimetrică? − acestea sunt întrebările la care voi încerca să răspund în această secțiune, folosind soluții propuse de lingviști de diferite orientări. Confuzia privind identitatea subiectului în limbile ergative − arată Dixon (1994: 111) − are drept cauză faptul că teoria lingvistică este bazată pe cele mai cunoscute limbi europene, care sunt de tip acuzativ. În privința relevanței noțiunii subiect pentru descrierea limbilor ergative, părerile lingviștilor sunt împărțite. De exemplu, Comrie (1973

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
diferite orientări. Confuzia privind identitatea subiectului în limbile ergative − arată Dixon (1994: 111) − are drept cauză faptul că teoria lingvistică este bazată pe cele mai cunoscute limbi europene, care sunt de tip acuzativ. În privința relevanței noțiunii subiect pentru descrierea limbilor ergative, părerile lingviștilor sunt împărțite. De exemplu, Comrie (1973: 242; 1989: 104) este de părere că folosirea noțiunilor subiect și obiect e utilă pentru descrierea limbilor ergative, iar lipsa unei accepții comune a subiectului printre lingviști este determinată mai ales de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbi europene, care sunt de tip acuzativ. În privința relevanței noțiunii subiect pentru descrierea limbilor ergative, părerile lingviștilor sunt împărțite. De exemplu, Comrie (1973: 242; 1989: 104) este de părere că folosirea noțiunilor subiect și obiect e utilă pentru descrierea limbilor ergative, iar lipsa unei accepții comune a subiectului printre lingviști este determinată mai ales de analiza construcțiilor ergative. În schimb, Levin (1983: 13) susține că noțiunile subiect și obiect din limbile acuzative nu coincid cu opozițiile relevante pentru fenomenele de ergativitate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt împărțite. De exemplu, Comrie (1973: 242; 1989: 104) este de părere că folosirea noțiunilor subiect și obiect e utilă pentru descrierea limbilor ergative, iar lipsa unei accepții comune a subiectului printre lingviști este determinată mai ales de analiza construcțiilor ergative. În schimb, Levin (1983: 13) susține că noțiunile subiect și obiect din limbile acuzative nu coincid cu opozițiile relevante pentru fenomenele de ergativitate, în aceeași direcție mergând și opinia formulată de Lazard (1994: 101), conform căruia noțiunea subiect este inegal

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
altceva). 4.1. Se poate formula o definiție universală a subiectului? Există mai multe încercări de a găsi o definiție universală a subiectului, adică o definiție care să acopere atât situația din limbile acuzative, cât și pe cea din limbile ergative, așa cum există și susținători ai ideii că nu toate limbile au subiect. 4.1.1. În căutarea unei definiții universale a subiectului Keenan (1976: 305) își propune explicit să dea o definiție universală subiectului (de bază), caracterizat prin următorul set

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
subiectul este acel nominal susceptibil de a fi agentul care inițiază și controlează o activitate. De obicei, este obligatoriu. Primește cazul nemarcat și se poate acorda cu verbul. Este pivot pentru operațiile sintactice de coordonare și de subordonare. Pentru limbile ergative aplicarea acelorași criterii dă însă rezultate divergente. Și Dixon (1994: 113−127) își propune să formuleze o definiție universală a subiectului, subliniind că orice încercare de a stabili universalii tipologice trebuie să se bazeze pe criterii semantice. Reamintesc că una

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
derivată), și nu pe cea a subiectului (structură de bază), așa cum anunțase. S. R. Anderson prezintă o demonstrație destul de lungă pentru a ajunge la o concluzie "optimistă": în pofida diferențelor morfologice, noțiunea subiect este aceeași pentru limbile acuzative și pentru cele ergative (S. R. Anderson 1976: 23). Demonstrația autorului decurge astfel: în limbile acuzative, există două relații gramaticale fundamentale, subiect și obiect (direct), relevante din punct de vedere tipologic pentru aceste limbi. Noțiunea comună de subiect nu poate fi asociată cu o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
23). Demonstrația autorului decurge astfel: în limbile acuzative, există două relații gramaticale fundamentale, subiect și obiect (direct), relevante din punct de vedere tipologic pentru aceste limbi. Noțiunea comună de subiect nu poate fi asociată cu o bază morfologică în limbile ergative. Pentru a rezolva această situație din limbile ergative, au fost propuse mai multe soluții: (a) soluția "nihilistă", conform căreia în limbile ergative nu există relații gramaticale de bază; o propoziție conține un verb și o colecție de grupuri nominale; din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]