1,018 matches
-
nici vorbă să poarte minijupe; În schimb, am Învățat-o să-și pună bustiere foarte scurte, fără sutien; era foarte excitant, să-i privești de jos sânii mari. Se simțea cam jenată, dar până la urmă accepta; habar n-avea de erotism, de lenjerie, nu avea nici o experiență. De altfel, nu știu de ce-ți vorbesc despre ea, doar o cunoști, nu? — Am fost la nunta voastră... — Într-adevăr, Încuviință Bruno cu un aer uluit, aproape năuc. Îmi amintesc că venirea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dați seama și dumneavoastră, nu reușesc să descriu totul la nivelul intensității inițiale. Imposibil de descris concomitent ce se întîmplă pe fața domnișoarei ri și cum sună cuvintele ei, cum îi tremură vocea și cu ce gesturi de un delicios erotism își ia cîte o lacrimă de la colțul ochilor și în loc să și-o șteargă și-o întinde pe față sau chiar mi-o dă să i-o gust. marea problemă cu proza este această linearitate a ei, incapacitatea cuvintelor de a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cerea să plecăm pentru o zi sau două înafara Parisului... „Vreau să mă locuiești pe malul mării”, îmi șoptea ea și atunci plecam undeva pe coasta normandiei și o locuiam în preajma acelei imense surse de neliniște, de melancolie și de erotism care este oceanul. Domnișoarei ri îi plăceau aceste expresii deturnate. se întîmpla să-mi spună „astăzi vreau să mă locuiești la mine” sau „astăzi vreau să mă locuiești la tine”. a o locui pe Domnișoara ri era întotdeauna un privilegiu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bărbatul sedus de femeie, deși aceasta din urmă fusese atrasă la rândul ei, într-un mod fatal, de oferta unei posibilități generice. „Saltul în păcat” va coincide cu degradarea corpului subiectiv la nivelul corporalității biologice lipsite de ipseitate transcendentală. În erotismul dezlănțuit, problema alterității dispare. Înfometat de viața nemuritoare a celuilalt, corpul guvernat acum de pulsiunile dorinței nu ajunge decât să-și exercite dominația temporară asupra unui corp străin. Întâlnirea cu celălalt este imaginară („o semnificație noematică ireală” 1). Magia încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se întinde umbra morții -, ci Cel care e Viu.”2 Cel care a indicat pentru prima dată „contradicția monstruoasă” rezultată din „sinteza sufletului cu trupul” a fost S. Kierkegaard. Pe urmele sale, Michel Henry face o perfectă demonstrație a eșecului erotismului autist plecând de la supoziția că trupul transcendental este, per se, asexual. Kierkegaard s-a întrebat mai întâi: atinge cumva diferența sexuală tărâmul pur, intact și nemuritor al spiritului? Pentru romanticul danez, această întâlnire dintre corpul organic (biologic) și trupul transcendental
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
magic (dar înșelător, conform legii fenomenologice a duplicității apariției), cea mai violentă formă de uitare a dimensiunii subiectiv-patetice a corporalității o reprezintă prostituarea. Eșecul este celebrat în acest caz. Relațiile strict economice dictate de prostituție au devenit un canon al erotismului contemporan. Prostituția este o industrie globală asociată din vechime cu abuzul, crima și degradarea ultimă a personalității. Deși condiționată social în mod diferit, prostituția consacră erotismul profan, orgiastic, iresponsabil și, prin urmare, demonic 2. Fără să atingă măcar o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în acest caz. Relațiile strict economice dictate de prostituție au devenit un canon al erotismului contemporan. Prostituția este o industrie globală asociată din vechime cu abuzul, crima și degradarea ultimă a personalității. Deși condiționată social în mod diferit, prostituția consacră erotismul profan, orgiastic, iresponsabil și, prin urmare, demonic 2. Fără să atingă măcar o clipă marginile sau adâncimile unui eveniment tragic, „iubirea” prostituată se consumă doar în economia voinței de putere, legiferând penibila interdependență a celor doi (sau trei) actori erotici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
doar în economia voinței de putere, legiferând penibila interdependență a celor doi (sau trei) actori erotici, deveniți insensibili la imaginea eșecului. În iubirea prostituată nu există infidelitate 3. Refuz sistematic al alterității, al rușinii, al fecundității și al misterului nativității, erotismul contemporan nu e decât o tehnică a raptului ori o sclavie disimulată. În obscuritatea concupiscenței totale, obiectivarea celuilalt cauționează orice perversitate, noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dorința fără subiect și fără angoasă - căci corpul organic știe ce vrea și ce-i poate pielea - erosul degradat prin prostituție conferă corpurilor obiective o anumită invizibilitate. Este vorba despre o invizibilitate obținută prin camuflaj, iar nu prin transparență. Cinismul erotismului contemporan e direct proporțional cu refuzul noutății pe care o poate da numai experiența Vieții, tăinuită în hotarele nevăzute ale „trupului transcendental”. În cuvintele lui Michel Henry, „față de viață, este vorba de o profanare”. Epilogtc "Epilog" Parcursul lui Michel Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
zice tot Denis de Rougemont, de Nietzsche - „un Don Juan al cunoașterii”. Formidabilă propoziție! Există, În consecință, o psihologie tristaniană și o psihologie donjuanistă, două arhetipuri ale iubirii pe care literatura le-a dezvoltat Îndeosebi În secolul al XIX-lea. Erotismul***, spune același Denis de Rougemont, este o invenție a secolului al XII-lea (o invenție a trubadurilor), Însă erotismul nu devine o problemă pentru conștiința occidentală decît la Începutul secolului al XIX-lea. Este marea descoperire a romanticilor, care redescoperă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tristaniană și o psihologie donjuanistă, două arhetipuri ale iubirii pe care literatura le-a dezvoltat Îndeosebi În secolul al XIX-lea. Erotismul***, spune același Denis de Rougemont, este o invenție a secolului al XII-lea (o invenție a trubadurilor), Însă erotismul nu devine o problemă pentru conștiința occidentală decît la Începutul secolului al XIX-lea. Este marea descoperire a romanticilor, care redescoperă, În același timp, lirismul trubadurilor și implicațiile multiple ale religiei În viața sufletului. O noțiune de care nici antichitatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dragoste. Noțiunea de viață sexuală și, În genere, tot ce atinge lumea instinctelor, nu constituie subiecte de meditație. Nu discutăm aici verosimilitatea acestor ipoteze, le luăm numai ca puncte de referință Într-un studiu ce nu se ocupă propriu-zis de erotism, sexualitate, ci de expresia literară a erosului Într-o epocă În care descoperirea erosului Înseamnă, repet, descoperirea poeziei. Văcăreștii, Conachi, Bolintineanu (clasicizanți și romantici) sînt preocupați În gradul cel mai Înalt de viața erosului, Într-atît Încît pentru unii (Conachi, Alecu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pierit...” dar intuiția se oprește aici: poetul nu produce concepte, n-are sentimentul limitelor, nu c un pasionat rece. Să mai spunem o dată că În privința plăcerii sexuale poetul român e, În genere, discret. Iatacul este un loc de plăceri ascunse. Erotismul se consumă, de regulă, În priviri sau se oprește, cum sugerează Heliade, la un sacru „baciu”: „Un baciu! și iar altul...” La Alecsandri (prin poezia populară) și la Eminescu (printr-o filozofie de tip naturist), aventura erotică se termină În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Metamorfoze ale liricii erotice, În vol. Structuri tematice și retorico-stilistice În romantismul românesc, Ed. Academiei, 1976. * Cf. Robert Flacelière: L ’amour en Grice, Hachette, 1971. * Poezia „realelor“. ** L’amour et l’Occident, 1939 și Les mythes de l’amour, 1961. *** „Erotismul Începe acolo unde emoția sexuală devine, dincolo de scopul său procreator, un scop În sine sau un instrument al sufletului“... (Les mythes... p. 45). * Fragments d’un discours amoureux, p. 63. * Cf. Roxana Sorescu, loc. cit. * Din istoria poeziei românești: Alexandrescu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ne simțim mulțumiți, fericiți cu celălalt într-o relație în care nu mai avem nevoie de prezența sa permanentă. Legătura s-a format, suntem pregătiți să depășim împreună problemele vieții. Fericirea devine durabilă"; "complicitatea și solidaritatea devin mai importante decât erotismul și seducția" (Filliozat, 2006b, p. 150). Este momentul când putem spune că dragostea s-a maturizat și s-a instalat solid în sufletul partenerilor. Împreună cu bunătatea, răbdarea, modestia (smerenia), respectul și recunoștința, iubirea include și empatia. Precum știm, într-o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Orice femeie când iubește adânc este frumoasă. În general, femeilor le face plăcere să fie privite, mai ales când au ce arăta. Privirile dețin un rol esențial în transmiterea emoțiilor estetico-erotice. Cel ce privește segmente anatomice frumoase este obiectul unui erotism vizual, al unei emoții ascunse, care nu declanșează inițiative condamnabile. Analizând privirea, J.P. Sartre a realizat o expunere psihologică existențială. Celălalt există pentru mine doar din momentul în care îl privesc, iar eu exist pentru că el mă privește, privire la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sursa, fața pe care o soarbe din priviri, mirosurile corpului care-l protejează. Sânul matern este primul reper și prototipul tuturor obiectelor pe care nou-născutul le va per-cepe ulterior. Sânul este un organ extrem de ambiguu. El este sursă de maternitate, erotism, narcisism, obiect al admirației sau al excitației. Din nefericire, sânul poate fi și suportul lezional, inductor al suferinței și morții. Frumusețea femeii nu trebuie redusă la aspectele superficiale. Ea exprimă o etică și o estetică stabilite după modelul operei de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
una din forțele permanente ale naturii nostre. Corpul uman nu este un "lucru", el este o situație, modalitatea de a se proiecta în lume. Din acest punct de vedere, mijloacele femeii sunt mai fragile comparativ cu cele ale bărbatului, dar erotismul ei este mult mai complex decât cel masculin (Simone de Beauvoir). Idealul frumuseții feminine este variabil, dar anumite constante rămân ca exigențe. Una dintre ele este corpul. Sânii și fesele au mare importanță în realizarea "obiectului erotic ideal". Perioada modernă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
redarea unei senzualități reale și palpitante. Modigliani este legat de o tradiție istorică prin modul de a picta, prin compoziție. El este apropiat unui capitol de istorie a artei, anterior academismului. Nudurile nu interesează decât prin goliciunea lor, prin voluptate, erotism, frumusețe, calități prin care diferă radical de un nud academic. Modigliani tratează nudurile într-o încercare de evadare din realitatea înconjurătoare, un pretext de a porni în căutarea unui ideal, a unei frumuseți utopice, a unei armonii atemporale. Era un
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cult pentru expresivitatea corporalității sale. Senzualitatea suprafețelor, în particular a celor în bronz, rezultă din jocul de lumini și umbre inserate într-o "lichefiere anatomică ce dă senzația inducerii unui răspuns tactil din partea privitorului". Rodin considera dansul un prerogativ al erotismului. I-au pozat artiști renumiți (Isadora Duncan, care deschisese o școală de balet și adu-cea studenți în atelier pentru a poza, Diaghilev, Nijinsky). Desenele erau realizate în mișcare. Semnificația și funcția originare ale este-ticii presupun demonstrarea legăturii interne dintre plăcere
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
există riscul "banalizării", al anulării oricărei imaginații, prin situarea sânilor sub raportul interesului, prin pierderea rolurilor erotic și estetic. Nu toate privirile cad pradă banalizării. Cel ce privește va admira o pereche de sâni frumoși și atât. Va funcționa un erotism vizual, discret, pentru că toți bărbații normali trăiesc spectacolul sânilor goi cu o profundă emoție ascunsă care nu declanșează nicio inițiativă condamnabilă. Despre recunoștință ecunoștința este cea dintâi grijă a unui suflet ales, căci nimic nu este mai plăcut decât să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
vrea sex, în timp ce Friedgard vrea aforisme. Asta înseamnă că iubirea lui Cioran își caută, în chip spontan și masculin, expresia ei senzuală, în vreme ce la Friedgard expresia senzuală este forma inițială a unei captații care trebuie rapid depășită în direcția unui erotism sublimat cultural. De aici și drama lui Cioran: el va fi sistematic reprimat în nevoia lui de a exprima senzorial un sentiment de o intensitate extremă, care îi mobilizează pentru ultima oară întreaga existență. Numai că drama aceasta își are
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simțurilor”570), încadrat în forme precise, bine definite; nimic din acest univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simțurilor”570), încadrat în forme precise, bine definite; nimic din acest univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fată care îl părăsește chiar a doua zi pentru totdeauna. Bietul Ioanide e „mascul feroce” mai mult în enunțurile altora și ale autorului. Și el o respinge pe Sultana, care i se oferă obstinată. Eroii lui Ionel Teodoreanu au un erotism juvenil precoce, dar delicat. Scenele, inexplicite, au o senzualitate specială. De aceea autorul place tinerilor. La fel de pure sunt iubirile „cireșarilor” adolescenți ai lui C. Chiriță. Cu rezerve se comportă personajele lui Anton Holban și Mihail Sebastian. Femeile din piesele lui
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]