29,871 matches
-
în elicopter!" (§ 27). Mirajul raiului pe pămînt eclipsează pe de-a întregul scopul inițial al călătoriei, transformarea lăuntrică a pelerinului de odinioară ajuns personaj cu stare reflectă fidel și simptomatic acest lucru: însuși poetul remarcă o ,schimbare de caracter" a eroului său în această perioadă. Trezirea la realitate, ce demască iluzia colorată în toată goliciunea ei, este o răbufnire a memoriei înăbușite: Și-a dus-o așa un an sau doi,/ Dar într-o zi (sau luni sau joi)/ Și-a
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
mirare că poetul declara: ,...nur da ganz Mensch, wo er spielt" (,numai acolo e omul întreg, unde se joacă"). Homo ludens rezistă distorsiunilor. Pentru Schiller dialectica dintre joc și seriozitate implică o transmutare, cei care tânjesc după amuzament nu sunt eroi puri, de o moralitate neștirbită. La rampă se înghesuie și indivizi versați în rele, netemători, îmbătați de acțiune. Caracterele sunt concepute complex, cel care e sedus fără scrupule va seduce la rândul lui, și nu se va ști în ce măsură ceea ce
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
dacă va fi citită, cartea lui Alexandru Ecovoiu va stîrni - ca și precedentul său roman, Sigma, dar, din cu totul alte cauze - dispute aprinse. Mulți vor lua acest roman drept o pledoarie în favoarea instaurării unei dictaturi, chiar dacă sfîrșitul grotesc al eroului, sodomizat și apoi mort printre fecalele dintr-o latrină de arest, sugerează, în mod cert, dorința autorului de a se detașa net de personajul său. Învățătura acestei cărți este cu totul alta. Nu există societate perfectă. O dictatură poate avea
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
presă din 1 iunie (ziua copilului, nu?) întrebările bine țintite ale jurnaliștilor tineri au însemnat o capitulare indirectă în fața tipului de intuiții care l-au făcut pe C. T. Popescu să se uite la proaspeții eliberați mai puțin ca la niște eroi, ci ca la posibili pioni într-un scenariu mai amplu (ceea ce nu-l îndreptățește pe același jurnalist să se auto-martirizeze vorbind despre "dl Băsescu și haidamacii săi din mass-media", pentru că nu cred în nici un fel de instrumentare a "terorii" împotriva
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
acestei monotone desfășurări de fapte neutre, eu rămîn un aventurier." În cîteva zeci de pagini de carte, mai puține, oricum, decît cele 126 ale manuscrisului, poți urmări, cu toate astea, o poveste. Un roman nu de escapade frugale și iuți - eroul lui e sastisit de ele ca un chiriaș etern de pensiuni, ci, mult mai mult, de dispoziții. O carte scrisă așa cum zgîrîie tamburul tăvălit prin cerneală penița fină prinsă în urechiușa inimii pe care faci experiențe. Viața e ținută să
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
cenzurată în S.U.A. Oricum conexiunea dintre violență și media e una corelativă, nu cauzală, demonstrează studiile sociologice. Peliculele trecute în revistă atestă ceea ce Olivier Moeglin numește "hiperviolența specifică cinematografului anilor '90". Pe fondul ei a apărut un nou tip de erou care nu e în totalitate negativ, această fațetă îi e explicată prin circumstanțe atenuante și prin "cârlige de identificare" - și Yossarian, și Scarface, și puștii din South Park sunt modelați după acest calapod - și care a incitat un nou val
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
contemporani. Oameni care-i cunoscuseră ne vorbeau despre ei cu mândrie. Romancierul era cunoscut nu numai la Măgura, ci și la Ilva Mare, la Nepos (Vărarea) și mai ales la Prislop, unde trecerea lui lăsase urme. Rebreanu trăia și prin eroii săi din Ion, unii supraviețuindu-i în carne și oase. în ce mă privește, amândoi au devenit, în fond, mentorii mei. Marea vorbă a lui Rebreanu - "Viața omului numai atunci este prețioasă, când urmărește un ideal" - a rămas până azi
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele celor mai prăpădiți "eroi" și făcând din istoriile lor axa de rezistență a prozei. Cele optsprezece povestiri din volumul Îngerul de la benzinărie sunt tot atâtea incursiuni într-o realitate specifică personajului, în medii familiale și profesionale investigate minuțios, iar nu panoramate dintr-o perspectivă
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
despre viața privată ca privare de viață: " ŤAtît de săracă? ť ŤViața unui om obișnuit...ť". Sînt, iarăși, gînduri bune de trecut pe monumentul cetățeanului necunoscut, "ridicat" lui, într-o poezie, de W.H.Auden. Gînduri despre slujbașul de rînd. "Eroul" lui Alexandru Vlad nu face niciodată istoria, în schimb o suportă din plin. Trece, cu detașarea, jucată, a unui observator atent, prin daraveri fel de fel, adaptîndu-se, din mers, la familiaritatea cu totul specială a călătorilor care împart aceeași rată
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
dintr-un mecanism. Cam neuns, pe deasupra. Seria de proze, care-și găsește "concluzia" într-un rîs nu chiar la locul lui ("mie, nu știu de ce, îmi venea să rîd iar.") e, de fapt, povestea unei "piese" care sare din "angrenaj". Eroul ei "dezertează" în liniște, fără izbucniri revoluționare, pentru că undeva tot trebuie să muncești, oricît ți-ar fi de neplăcut, dar cu o grimasă de "grevist" mucalit, care-și agață, post factum, banderola albă pe braț. Alexandru Vlad, Viața mea în
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
toate scenariile posibile: "Dacă-mi era sorocit de soartă a muri în duel, destinul nu-l puteam ocoli, prin urmare se vede că-mi sosise veleatul și, ca atare, murind ucis în duel, în regiment rămînea despre mine amintirea unui erou, dacă nu a unui nebun. Întîmplător... dacă scap, eram egalul lui Mayendorf, iar dacă s-ar brodi ca să-l rănesc, sau să cadă el victima glontelui meu, îi luam locul, ș-atunci puteam să mă impun tuturor celor care-și
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
avea nimic de-a face cu o luptă și-și trage un glonte în cap".31 Și Ladima se sinucide, dar nu în timpul duelului, ci ulterior. Camil Petrescu dramaturg Pentru Camil Petrescu duelul este un motiv etico-estetic esențial. Mulți dintre eroii lui își demonstrează virilitatea sau își definesc simțul onoarei prin duel. În piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are loc cu pistoale și Radu este grav rănit, pierzîndu-și un ochi. În
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Simona Vasilache Absolută ca bonomia eroilor de basm mai e doar marea bunătate a idioților literari. Faptele săracilor cu duhul au, povestite, ceva din farmecul mucalit al temelor de vacanță, cu bătrînica ajutată să treacă strada. Se amestecă, adică, în ele cumsecădenia care nu-și are
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
duhul au, povestite, ceva din farmecul mucalit al temelor de vacanță, cu bătrînica ajutată să treacă strada. Se amestecă, adică, în ele cumsecădenia care nu-și are, totdeauna, rostul și o anume simplitate pe cît de înduioșătoare, pe-atît de caraghioasă. Eroii Alexandrei Târziu, din "scenetele" adunate în Fapte bune cu Lisa, volumul publicat anul trecut la Compania, nu sînt tocmai desprinși de lume, gîndind în felul lor, pentru ei, într-un "idio-ritm" ceva mai lent. Dar nici oameni ca toți oamenii
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks. Așa și încep multe "capitole", în genul there was an old fellow of Lynn..., "consacrat" de amintitele poezioare absurde, de un umor bătînd în negru. Simpatice, totuși, prin stilul lor de-a brodi lucruri care n-au nici o
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
fiecărui cetățean sovietic. Cavalerul Stelei de Aur, categorisit de Stalin drept cel mai bun roman despre țărănimea colhoznică, le-a produs cititorilor sovietici și celor din democrațiile populare o impresie de neuitat. Câțiva ofițeri din armata sovietică, luându-l pe eroul romanului drept personaj real, i-au scris o scrisoare plină de admirație, probând încă o dată încrederea rusului în cuvântul scris: "Mult stimate Serghei Timofeevici, - scriau ofițerii, - citind romanul lui Semeon Babaevski, am fost foarte interesați de faptele Dumneavoastră vitejești și
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
fost autodidact, a început de timpuriu să scrie povestiri "în stilul lui Gorki". A urmat cursurile Institutului de Literatură din Moscova, în timpul războiului a fost corespondent militar. A fost străluminat de ideea de a scrie un roman despre un tanchist, erou al Uniunii Sovietice, care se întoarce de pe front în satul căzăcesc natal. Și hotărăște să construiască în colhoz, pe un șantier de voluntari entuziaști, o centrală hidroelectrică. Babaevski nu va scrie niciodată memorii. Spune că nu interesează pe nimeni. în afară de
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
strict al cuvântului, în pielea goală. Cartea cuprinde trădarea deplină a tradițiilor căzăcești, cererea de dizolvare a căzăcimii în poporul sovietic. Cavalerul Stelei de Aur poate fi citită ca o carte total antisovietică. într-adevăr, doar datorită Stelei sale, reușește eroul să capete un loc la hotel sau să obțină, în sfârșit, aprobarea pentru construirea hidrocentralei. Dacă în orice altă țară, o asemenea construcție ar fi presupus un obișnuit proiect financiar de construcție, în U.R.S.S. el devine o luptă chinuitoare
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Dacă în orice altă țară, o asemenea construcție ar fi presupus un obișnuit proiect financiar de construcție, în U.R.S.S. el devine o luptă chinuitoare, pentru care e nevoie de susținerea Moscovei. Lozinca stalinistă "Cadrele hotărăsc totul", demonstrată prin exemplul eroului, a relevat falimentul economic, pe care doar un tip imbecilizat nu-l pricepe. Critica liberală i-a pus la colț repede și cu succes pe "poleitorii realității" încă la jumătatea anilor '50. Totuși, dinozaurul lui Spielberg a dat naștere acelei
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
substantivul comun cel mai emblematic al poeziei ruse. Acesta nu e nici un compliment și nici un blam. E un fenomen. Romanul autobiografic Nu muri înainte de a-ți veni moartea dezvăluie sursele de transformare în substantiv comun a lui Evtușenko. Evtușenko e eroul unui spectacol de genuri multiple, al acțiunii eclectice, în care melodrama amoroasă se învecinează cu farsa politică, cu show-ul social, cu vodevilul metafizic, cu cronica mondenă, cu benzile desenate. Evtușenko e sufletul blajin al culturii de masă, un june-prim
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
pentru că el e celebru, sincer și nu e zgârcit. Nu-i plac nici Lolitele, nici prostituatele; e ahtiat după victorii, vrea obstacole, nu-i plac perversiunile, iubește în stil clasic. Dar, ce-i mai important, e un ingenuu masculin, - un erou simplu, naiv, care vrea binele oamenilor, dar care plătește scump pentru faptele sale bune. în anii '60, revista franceză "Express" a publicat o scurtă biografie "prealabilă" a lui Evtușenko. îmi amintesc că apărea acolo, pentru public, ca un tânăr romantic
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
postmodernității pentru sofisticate doctorate, îi savurăm săptămânal în "Gazeta Sporturilor". Două motive explică, în general, audiența ridicată a acestor editorialiști de sport. În primul rând, sunt foarte informați. Cunosc în amănunt istoria sportului, personajele ei, vorbele de duh rostite de eroii cu sau fără ghilimele ai sportului. Secundo, scriu înnebunitor de bine. Cei deja menționați sunt mai mult decât niște jurnaliști cultivați, sunt scriitori în deplinul înțeles al termenului. Ascultați-i pe comentatorii de fotbal, priviți știrile sportive de la TV, citiți
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
în Manifestul fotbalist apărut anul trecut în aceeași colecție. Amândoi știu că pentru a convinge prin expresie și pentru a izbuti un mesaj mai puternic, literatura este modalitatea perfectă. Oamenii te vor asculta până la capăt dacă vei povesti. Iar dacă eroii sunt și negativi, poate cu atât mai mult. Iată cum începe povestea Tonyei Harding (și nu a lui Nancy Kerrigan): "În centrul Detroit-ului, foarte aproape de Joe Louis Arena, se află o sală de sport ca atâtea altele: Cobo Arena, căreia
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
sport vor fi surprinși. Indiferent dacă îți place sportul sau nu, indiferent dacă ești un degustător care citește în liniște pe sofa cu creionul în mână sau numai pe fugă în metrou, cartea lui Radu Paraschivescu o să te cucerească. Cu eroii ei deloc exemplari cu tot. Radu Paraschivescu, Fanionul roșu - campioni de vis, gesturi de coșmar, Editura Humanitas, București, 2005
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
continuă întrepătrundere a planurilor temporale și spațiale, care face posibilă întîlnirea și comunicarea cvasi-onirică între personaje ce au trăit toată viața pe meridiane diferite, în epoci despărțite de secole sau milenii. Totul este posibil în scrisul lui Constantin Virgil Negoiță. Eroii biblici își fac simțită prezența în istoria omenirii sub chipul unor identități reale din cartea de istorie sau chiar sub cel al unor personaje fictive din marile romane ale literaturii universale. Existența omenirii, așa cum este ea percepută de Constantin Virgil
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]