749 matches
-
nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi, secvențele diaristice, necesare, semnificative pentru "desenul din covor", cu un rol bine conturat în desfășurarea largă a narațiunii (căci condiționează palierul factologic și accentuează caracterul polifonic) și care oferă avantajul unei varietăți a registrelor stilistice (eseistic sau poetico-oniric), sunt și ele, însă, mult prea dezvoltate. De unde ar fi trebuit să rămână, totuși, un filon secundar, în a doua parte a romanului, ele concurează serios nivelul principal stârnind bănuiala că aceste texte ar fi, de fapt, niște
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
Catrinel Popa (distins cu premiul de debut "Ioan Petru Culianu" la concursul de manuscrise al Editurii Polirom) nu se pretează atât lecturii, cât conspectului. Deliciile intelectuale există, dar cumva uscate, neajutate nici de cine-știe-ce artificii de stil, nici de speculațiile eseistice pe zeci de pagini, nici de forfanteriile deprinse din exercițiul gazetăresc. Mult mai aproape de adevăr găsesc că se află varianta care ia în calcul - cu justă măsură - intențiile autoarei, așa cum reies ele imediat din compoziția cărții. Nu, Catrinel Popa n-
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
lui Iordan Chimet în perioada 1945-1990, a devenit explicit după căderea regimului comunist. Iar cartea Ieșirea din Labirint... este o chintesență a gîndirii sale civice. Impresionanta cultură și fascinanta experiență de viață ale lui Iordan Chimet sînt valorificate în texte eseistice de înaltă ținută stilistică și morală. Prin intermediul lor, autorul își propune să identifice natura răului care a marcat istoria însîngerată a secolului XX și să stabilească responsabilitatea scriitorilor (în sens mai larg, a intelectualilor) în impunerea și funcționarea celor două
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
cu seriozitate și spirit critic, cronica se încheia cu un verdict nefavorabil: Deficitar în informații (prea lacunar), deficitar în aprecieri (reflectate în dimensiunile foarte discutabile ale articolelor), dicționarul coordonat de Horea Poenar nu excelează nici în calitatea redactării textelor. Voit eseistice, textele sunt adesea logoreice, confuze, împănate cu prețiozități." Totuși, dintr-o generozitate față de tinerețea coordonatorului și a colaboratorilor săi, Ion Simuț se grăbea să adauge, înainte de a pune punct cronicii: , Dar poate că ar fi mai potrivit să judecăm mai
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
nu-l voi lua". "Disperării" cioraniene ori de altă sorginte i se opune un program "sănătos", nu prea mult deosebit de cel al rețetelor optimiste din presa de tip magazin (încă o probă a faptului, defel liniștitor pentru condeiele cu har eseistic, că subțirimile speculative se pot trezi lesne alipite la reflecția curentă, pragmatică): "1) să ne trăim sejurul acesta impus făcînd, clipă de clipă, lucruri cît mai plăcute, capabile să ne umple de bucurie; 2) să ne construim ceea ce în Ușa
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
este în stare să iasă scriitorul. Consemnări în curs și la fine ( ca multe dintre titlurile volumelor lui Alexandru George și acesta sună aparent prolix, dar definește cît se poate de exact substanța volumului) este ( încă) o carte definitorie pentru eseistica și publicistica scriitorului. Autorul reia o formulă consacrată deja de cărțile sale anterioare (un amestec de confesiune și eseistică, pe alocuri justițiară, menită să clarifice definitiv anumite aspecte sau să pună punct unor schimburi de replici) pentru a-și expune
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
Dacă nu ar fi existat traducerile acestor cărți, cum am fi putut dezvolta opera noastră, cunoașterea noastră? Și noi învățăm din cărți. Eu spun că istoria răzbate mai mult din aceste lucrări, fie că sunt poetice sau narative, filosofice sau eseistice, decât din manualele de colegiu sau universitare. Prin urmare, menirea traducătorului este tot atât de importantă pe cât este efortul, pe care l-ați amintit, de a face cunoscute operele scriitorilor cenzurați. Nu trebuie să uităm că cenzura nu este unică. Există o
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
acestea, ele nu sunt niște voci reînviate, ci prezențe puternice, intense. Trecerea devastatoare a timpului pare că le-a amplificat vitalitatea, în loc să le-o șteargă. Spuneam că, alături de tehnica sau arta prozatorului, trebuie să considerăm concepția lui tactică. Atuurile romanului eseistic (deschidere și înălțime intelectuală, tensiunea schimbului de idei, transcenderea conflictelor realismului tradițional, prin ridicarea mizei) devin, adesea, inutile, din cauza celor care le speculează excesiv. E amuzant să vezi cum toate personajele vorbesc exact ca autorul, rulându-i la nesfârșit teoriile
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Ștefan Augustin Doinaș prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie și raționalitate, căutându-și efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o "umilitate" ce dă sens acelui "epigonism major" despre care face vorbire poetul într-un pasaj eseistic: "marile adevăruri s-au rostit de mult și rolul artistului de azi e doar acela de a furniza o nouă formulare a lor". Poetul, artistul în genere, reia marile adevăruri și mituri ale umanității, refuzându-și orgoliul invenției și asumându
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
scurte ale prozei. Îi unește chiar ceea ce finalmente îi separă, forța și originalitatea creației, care a produs câte o paradigmă personală, modelul kafkian și modelul borgesian. Kafka și opera sa sunt teme de reflecție în prozele scurte ale lui Borges, eseistice sau ficționale. Din prima categorie face parte cunoscutul text Kafka y sus precursores, datat 1951 și inclus în volumul Otras inquisiciones din 1952. Borges mărturisește că după ce prima lectură îi revelase singularitatea lui Kafka, ulterior a recunoscut „vocea sa, obișnuințele
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
că asemenea situații, tipologii umane și ambianțe, adesea calificate drept kafkiene, au rămas valabile, chiar acutizate, în lumea modernă și postmodernă, explică, împreună cu alte rațiuni legate de exemplaritatea de ordin estetic, prezența constantă a lui Kafka în memoria și scrierile, eseistice sau artistice, ale unor scriitori consacrați de astăzi. Printre aceștia, Roberto Bolaño (1953-2003), care înaintea dispariției sale s-a dedicat și el cu încrâncenare scrisului intens, ca și Kafka, pentru a-și termina opera. Intransigent în judecățile sale critice, necruțător
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
și inflamat fantasmatic. Poemele rulează realitate și cultură (poetică îndeosebi) în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie și cu voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că aici mai eseistice) optează pentru extaza ritmică („leșin de plăcere, ca o nubilă anemică /.../ cînd simt ritmuri ample”, zice Iftime) și pentru „turbioanele de iraționalități care să scoată ceva la suprafață”. Și nu-ncape vorbă că scot ceva, stîrnite cum sunt de orice
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
și cenzura oficială, vigilentă principial. Memoriile au fost reeditate după aproape trei decenii de către Eugen Simion în două volume din seria de Scrieri (II-III, București, Ed. Minerva, 1970) și într-un singur volum, augmentat printr-o Addenda cu texte memorialistice/ eseistice/ polemice rămase până la data respectivă în periodice, de către Gabriela Omăt (București, Ed. Minerva, 1998). * Deși a scris o carte despre posteritatea critică a lui Titu Maiorescu, recunoscându-i o întâietate nu numai cronologică, E. Lovinescu se desparte de mentorul Junimii
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
subțire a civilizației se sprijină pe ceea ce ar putea fi o încredere înșelătoare în identitatea noastră comună. Înșelătoare sau nu, am face bine să ne-o păstrăm.” Acesta e „testamentul politic” al ilustrului istoric, dezvoltat consistent în ultimul său volum eseistic publicat în timpul vieții, Ill fares the land. Despre acesta, însă, data viitoare.
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
uzul popular (odaie, cișmea, dușumea), fie clar marcate - caz în care folosirea lor nu e automată, ci denotă intenții stilistice: evocă un aer de epocă, nuanțe depreciative, comice etc. (matrapazlîc, bucluc, alișveriș, tulumbagibașa). Turcismele nu amenință deci stilul înalt, filosofic, eseistic, limbajul culturii și al științei, limbajul religios; sînt legate doar de viața cotidiană - cea mai puțin importantă pentru cultivatorii limbii naționale. Trăsăturile acestea au fost expuse cu claritate de Lazăr Șăineanu și reluate apoi de mulți, în forme mai mult
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
contradictorii. Cu siguranță, vor fi destui cei care vor pune sub semnul întrebării însuși statutul de poeme al textelor Ruxandrei Cesereanu. Cerebrală până la Dumnezeu autoarea pune accentul pe idee în detrimentul trăirii, fapt pentru care textele sale au o serioasă componentă eseistică și chiar filosofică. "Coma" însăși este descrierea cu precizie clinică a obsesiilor și a gândurilor celor mai nebuloase. Aceasta nu se poate face însă fără o serioasă risipă de... luciditate. Poemele sunt discursive, raționale, înțesate de citate și aluzii culturale
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
de hîrtie convoiu-a pornit:// cai de lemn și dric de ciocolată,/ popa cu barba de vată/ un arlechin, cu haine bizare/ și sora madonei, mai mare." Pe urmă, alte exerciții, în proză. Contemporane cu poezia și dincolo de ea: 1927-1938. Fragmente eseistice, meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
intrat în arenă dl Costică Brădățan. Să spun din capul locului (o precizează în prefață și autorul) că d-sa nu scrie un tratat, nici un manual, ci i se pare mai lesnicios, o introducere în temă, concepută ca o narațiune eseistică. Dar asta presupunea cunoașterea adîncită a operelor care, în succesiune, creează istoria filosofiei românești. Or, din păcate, l-am surprins uneori pe prea-tînărul autor (e asistent și doctorand) carent la un capitol sau altul. De pildă, necunoașterea operei lui Mircea
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Șef), ciclul romanesc propune și o eroină memorabilă (Martha Quest), în jurul căreia se organizează un univers ficțional de-o complexitate rareori atinsă de proza modernă. Tinerii furioși se mulțumeau să proiecteze în prim-planul cărților câțiva antieroi, pretexte mai degrabă eseistice pentru a-și demonstra teoriile social-psihologice, neglijând aproape total legile și logica prozei clasice. Pe de altă parte, noua literatură, insurgentă și lipsită de cel mai vag respect pentru formulele anterioare, nici nu putea face altceva. Din moment ce nu erau capabili
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
nopții, romanul scris exact la patruzeci de ani. Astfel, prin suprapunere, nu mai pot avea ororare de nimic, mă autoficționalizez și cobor cu ochii larg deschiși într-un iad de hârtie, înfiorător de concret" (pp. 129-130). Dincolo de aceste însemnări aproape eseistice în care se regăsesc multe dintre întrebările pe care și le pune orice creator, romanul Mut readuce în atenție (firesc, aș spune) principalele obsesii literare ale lui Dan Stanca. Manelizarea societății, limbajul trivial, sexul devenit principala unitate de măsură (a
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
prin note cu asterisc, în subsoluri. De asemenea, N. Steinhardt, deși n-a făcut parte din grupul lui Mircea Eliade, a împărtășit repulsia acestuia față de filosofia de sistem și de gândirea „de catedră”. Modul său de a reflecta rămâne programatic eseistic (vorba lui Eugen Negrici, în sensul bun al termenului), iar aparatele sale critice sunt reduse la minimum. Ediția critică trebuia, însă, să dezambiguizeze neclaritățile și trimiterile sumare din textele cărturarului, ceea ce George Ardeleanu a făcut cu multă acribie, introducând, pe lângă
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
sînt grupate în două secțiuni, Scientia și Arte, deși o dispunere contrapunctica a acestora ar fi conferit mai mult echilibru ansamblului. În formula actuală, evident, punctul de rezistență al volumului îl constituie cea de a doua secțiune, conținînd incitante pagini eseistice purtînd semnătură unor Arghezi, Călinescu sau Mircea Vulcănescu. Cu totul remarcabil, prin ineditul abordării și suplețea argumentației, se dovedește textul lui Aurel Jiquide, Caragiale văzut de un pictor. Sagacitatea lectorului completează în mod fericit intuițiile artistului: "Opera lui Caragiale cere
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
cel mai important: "Romanul e, prin urmare, un răspuns indirect la întrebările torturante ale ființelor istorice asediate și locuite de neliniște". Două sunt elementele coagulante ale cazuisticii pe care Ion Vlad își propune s-o analizeze: în plan formal, discursul eseistic și filozofic care "virusează" proustianismul și psihologismul freudian, și, în plan tematic, suferința, neliniștile, dispariția reperelor și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
ideea de metodă și am încercat chiar, dacă se îngăduie formula, întrebuințarea mai multora, într-o pluralitate convergentă, fără abuz de terminologie și de... tehnologie.” (p. 159) Plasarea acestui intermezzo explicativ undeva dincolo de jumătatea volumului vorbește de la sine despre maniera eseistică în care este concepută cartea. Marea revelație adusă de cartea lui Mircea Iorgulescu vizează relațiile lui Panait Istrati cu mișcarea socialistă românească de la începutul secolului XX. Se știa că Istrati a fost un simpatizant al ideilor socialiste care, în anul
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză La biche - căprioară) s-a formulat mai întotdeauna în poezii lirice, doine, balade, traduceri, poeme pentru copii, proză, publicistică, eseistică, teatru, folcloristică. 14. Pentru intenția nobilă și realizarea tenace pe care scriitorul și cercetătorul Nicolae Cârlan le-a depus de-a lungul aproape a patru decenii de viață, vizându-l pe Nicolae Labiș, ca să ni-l restituie ca Om și
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]