32,222 matches
-
Indiferent dacă ne adâncim ori nu în aceste subtilități logice, absolutul își conservă valoarea: este principiul însuși, acel ceva datorită căruia lucrurile sunt, iau naștere și pot fi cunoscute. El nu este exterior creației pentru a fi anormal, ci este esența acesteia. În Despre îngeri există o frază ce poate condensa orice pledoarie pentru acest subiect: “Absolutul încetează să mai fie utopic dacă transformăm distanța care ne separă de el într-o înlănțuire de proximități.
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
a botezat-o un cronicar literar modern.” Deci ar fi debarcat pe nisipuri - iubea marea - cu operele lui La Fontaine sub braț. Paradox? Pledoarie în favoarea fabulei, ca gen apt să dea plenar la iveală, în arta poetică jocul subtil al esențelor, sau opțiune pentru poezia pură, de căutat în armonia muzicală a operelor fabulistului? Celui ce i s-ar fi citit în ochi scepticism față de o asemenea alegere, văzută nu ca revoluționară, ci ca prea cuminte, conferențiarul - căci era vorba de
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
Domnului, pe ogorul criticii și eseisticii noastre muzicale, sumedenie de sâmburi din care anevoie crește câte un fruct. Dar că și în acest peisaj tipizat, standardizat, alcătuit din cartiere de cronicari în uniforme, cu ochelari și pixuri din lemn de esență moale, vocația formelor deschise, a cadențelor solistice ori a pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
chiar de preexistență. Ziua de mâine va fi ziua de ieri, cum spune un personaj din similiproza Umflătura din perete. Această carte este un emoționant tablou cu un poet suprimat. Căutarea s-a consumat „într-o nemișcare de necrezut”, iar esența tare a propriei poezii nu l-a mântuit pe poet, doar l-a obișnuit cu provizoratul căruia îi spunem, convențional, supraviețuire. Rutina supraviețuirii damnate, dacă vreți. Mai puțin dens, abia cum marcând punctul unei posibile reale reconfigurări, poate că nu
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
Barbara frumoasă? Dădea exact impresia opusă: aveai sentimentul că fusese frumoasă pînă mai ieri. Iar asta era perfect adevărat. Urîtă în copilărie, acceptabilă la vremea măritișului, frumoasă ieri, încîntătoare astăzi. Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența profundă a naturii lor le face apte de toate transformările, de toate întineririle cu care institutele de frumusețe ademenesc atît de îndrăzneț: înzestrată cu un simț înnăscut al mimetismului, chipul ei putea reproduce cu o tulburătoare precizie expresiile cele mai
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
zvârcolești de dragoste-n tină, / dacă nu te rupi chiar acuma din loc, / În brațe, dor să-mi alini, vâlvătaie de foc” . (Blestem de dragoste). Consolarea, ieșirea teafără din crunta suferință a iubirii, poetul o realizează printr-o armonie a esențelor din semințe și flori, precum la Blaga, urmând, cu sub hlamida cosmicului, să plutească În univers de-a pururi: „Iar mâine, de nu voi mai fi, / Vorba-mi și plânsul, / Coclauri, / Aolo În liniști râzând...// În ghindă, În strugur, În
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
nici măcar o vorbă de tăgadă despre cel ce-a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai generațiilor postbelice , totodată, dramaturg și traducător , dar, mai ales, prietenul de cuvânt românesc nealterat, Cezar Ivănescu. Incomod și erudit... , două cuvinte care sugerează esența portretistică a celui căruia Constantin Noica Îi mărturisea cu admirație: Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme... am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simțit că este vorba de ceva „sacru” În scrisul d-tale. Scurtele Întrevederi
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
dintre un pictor și un fotograf. Liviu Georgescu nu e un observator neutru, lentila prin care privește are complexitatea "ochiului miriapod" (titlul unui volum al autorului). Pentru el călătoria nu e unidimensională: autentic se călătorește numai în interiorul lucrurilor, înțelegându-le esența. De aici și citatele cu rol de motto, pe care le așază la începutul cărții, despre adevăr, istorie, glorie - toate cu majusculă. Ghidat și de spiritul său mistic nedisimulat, autorul pare să ajungă în unele momente ale peregrinărilor la concluziile
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
DREPTE, dar și Poporul LUPULUI!)sau, cel puțin, a dorinței de schimbare a lumii (prin PURIFICARE - PURIFICAREA presupunând trecerea prin INIȚIEREA [MIORITICĂ] A MORȚII). Munca acelor “Collegia fabrorum” (societăți secrete, de la Începutul mileniului I, cu misiunea de a “Împăca”, În esența lor spirituală, simbolurile divine ale antichității - zalmoxiene, În cazul României! cu cele creștine) vădește efecte limitate, din moment ce LUPUL SUPREM/ARHETIPAL, AXĂ DEMIURGICĂ A SPIRALEI LUMILOR, Își păstrează, pentru valahi, un chip aproape exclusiv negativ...! Aceasta, În ciuda Încercărilor unor Romulus Vulcănescu
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
-Împingerea duhurilor demonice/ Întunecate/”iernatice”, spre... SOLARITATEA ÎNVIERII NOULUI CICLU VITALISTIC COSMIC!!!). Iată, spre exemplu, cazul PRICOLICIULUI (a se observa cât de adânc a lucrat propaganda insidioasă a Bisericii Creștine “de zid”, “DISCURSUL TERORII”, În oamenii tradiției rurale deci, În esența lor, adepți ai zalmoxianismului, ca “umbră vestitoare” a Lui Hristos Mântuitorul, Lumina Lumii și Învierea de Veci a Duhului) - cu atenție pe Obsesia Sângelui (“sângerozitatea” pricoliciului, “suge sângele” - de fapt, Îl preschimbă, prin metanoia... “sângele spurcat/blestemat”, de fapt, garant
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
frate din nouă frați lunatici. Pamfile citează această credință , conform căreia mezinul unei familii, În care toți cei nouă frați sunt născuți În aceeași lună, este predestinat să devină pricolici”. ...Cu alte cuvinte, prin intermediul Sângelui (ca ntrun POTIR GRAAL resuscitat!), Esența Sacră LUP infiltreză și transcende esența ne-sacră umană - RESACRALIZÂND-O!!! ...LYCANTROPOS este (sau devine, ceea ce, În situația data, de METANOIA, e același lucru!), de fapt, ARCHANTHROPOS/OMUL PRIMORDIAL!!! Ce păcat că Biserica Creștină “de zid” (cel puțin Începând din
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
citează această credință , conform căreia mezinul unei familii, În care toți cei nouă frați sunt născuți În aceeași lună, este predestinat să devină pricolici”. ...Cu alte cuvinte, prin intermediul Sângelui (ca ntrun POTIR GRAAL resuscitat!), Esența Sacră LUP infiltreză și transcende esența ne-sacră umană - RESACRALIZÂND-O!!! ...LYCANTROPOS este (sau devine, ceea ce, În situația data, de METANOIA, e același lucru!), de fapt, ARCHANTHROPOS/OMUL PRIMORDIAL!!! Ce păcat că Biserica Creștină “de zid” (cel puțin Începând din Evul Mediu, când scopul Bisericii era
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din clipă în clipă orologiul din turnul burgului în care s-a adăpostit cândva Sfânta Treime tocmai îți vorbeam tocmai îți vorbeam despre eremiți și lucrul în sine dar cum să adopți un legământ
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
inteligența lui nu e cu nimic mai prejos decât a unui adult. Îi lipsește doar experiența, educația, ciocnirile cu viața și cu lumea, durata omului matur. Mă uluiește această constatare, aproape că-mi face frică. ...Nu știu dacă "extractorul quintei esențe", Rabelais, a avut copii. Dar sunt convins că gura larg deschisă, capul sumețit, gâtul și brațele întinse către dulcele izvor, această enormă lăcomie a sugarilor putea să-i inspire figurile uriașilor săi gurmanzi. Descoperirea gestului care apucă, a dorinței, a
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac cu puritatea liliala. LÎngă dulceața cîntecului de leagăn, Cezar Ivănescu Încheagă, cu virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din esență comună a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
presus de Dumnezeul din el Însuși. 804. Simțurile sunt poarta părăginită a visului vieții. 805. Te ador Înger al frumuseții cu nume de Moarte care dai Întreaga strălucire vieții. 806. Nicăieri nu-ți vei găsi liniștea decât În moarte fiindcă esența vieții constă În propria ei neliniște. 807. Care val nu s-a spart și care viitor nu are un trecut? 808. Luna iubirii noastre a devenit soarele nopții din care ne amintim argintul săruturilor sub poarta unui zâmbet al Destinului
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
etern eminescian (1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003). Libertatea metafizică eminesciană (2005) și Deschideri metafizice În lirica eminesciană (2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). O a șaptea, În haine tipografice sărbătorești, menită criticilor și cititorilor rafinați, iubitori de esențe: Luceafărul sau treptele spiritului hyperionic (2010) (distinsă cu Premiul național „Mihai Eminescu”, ediția XX, 2011). Este aproape uimitor cum un poet trecut bine de optzeci de ani, privește atât de limpede obiectul său de studiu, mișcându-se cu ușurință printre
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui cel mai adânc, aflați mereu În stare de veghe Însă dovedindu-și prezența când ne Îndepărtăm de propria noastră unicitate (depistabilă la nivel individual sau chiar național). Așa Încât George Popa poate afirma că „identitatea spirituală, prototipul lăuntric
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
iar transcendentul și contingentul două realități care nici măcar nu se pot interfera. Dar George Popa propune o interpretare cu totul personală, În care „făptura Cătălinei se Întrupează din luminozități care nu sunt de natură simplu fizică, ci mai ales de esență spirituală”. Astfel Încât ” Ea este un arhetip, o idee primordială a frumosului: și este o frumusețe de model stelar”. Cum și „luceafărul este prin natura sa lumină”, concluzia firească este că În cazul celor două personaje lirice comunicarea poate avea loc.
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
este metafora plastică a dorului unei ființe superioare”. Aceasta transpune poetic drumul Luceafărului către Demiurg. Altfel spus, de această dată Demiurgul este văzut ca entitate (situată spațial mai În adânc) și nu ca „sine profund transtemporal”. Totul se reduce În esență la identificarea celor două spații ontologice, „respectiv uman și hyperionic”, ceea ce se opune de fapt finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
și fuzionare a celor două modalități temporale”. Ceea ce deosebește radical omenescul de transcendent se referă la cunoașterea de sineconcept inutilizabil În lumea astrală. Ea se mulțumește cu existența În sine, aceeași de la Începutul creației și menită să-și păstreze forma, esența În eternitate. Cu stăpânirea deplină a conceptelor filosofice și estetice, dar și cu deschiderea minții sale de poet dăruit, George Popa comentează de asemenea unele categorii ontice rezultând din condiția umană, cum ar fi: iubirea, dorul, mitul, misterul, visul etc.
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
umane, el include totuși și rațiunea umană, viața, moartea și chiar veșnicia printre acele frânturi de limbă” menite să fie etern perpetuate. Zbaterea Într-un univers finit - am numit existența omenească - produce prin distilarea unor elemente componente „cea mai pură esență a ființării: ecstatica eului poetic”. Spre aceasta conduce o mare parte a creației eminesciene (În proză și versuri). În finalul capitolului, George Popa remarcă faptul că „Eminescu optează pentru temporalitatea de tip omenesc, pe care, supunând-o sortilegiului poeziei, o
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
spus, independent de creatorul lumii există o forță ce se face cunoscută prin efecte imprevizibile, dar care nu are consistență, este răspândită În eter. Versurile lui George Popa sunt memorabile: „Mai sus de cer, mai sus de zei/ Misterul e esența./ Acesta-i cel dintâi temei/ Ce-ntrece transcendența”. Misterul echivalează cu Taina, reînnoindu-se și sustrăgându-se oricărei cunoașteri: „Căci Taina-i fără de ‘nceput,/ Din sine pururi naște,/ Doar vălul său e’n absolut,/ Nici ea nu se cunoaște”. La
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
temporală, de captarea fluxului conștiinței, obiectualismul, proliferarea punctelor de vedere, glisarea focalizării narative. Fragmentarismul, o nouă proximitate a modurilor de expunere omogenizate (indistincția între monolog, dialog, relatare, descriere), elipsa unor categorii ale narațiunii realiste (intrigă), ilustrarea unui realism fenomenologic, al esențelor, reconfigurarea tipologică (personajul ca ființă retorică, definit așadar prin ce exprimă și nu prin ce este), osmoza document-ficțiune, într-o teleologie narativă urmărind configurarea unei atmosfere prezente în tot ceea ce se petrece - iată alte particularități ale retoricii romanului. Scarabeul sacru
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
Apoi am încercat să văd ce se mai putea face. Și, doar când am înțeles că numai utilizarea forței ne mai rămâne, am întocmit un memoriu - scremut în aparență și cu toate precauțiile și politețile de cuviință, destul de bățos în esență - în susținerea căruia, evident disperați, ne-am anunțat greva ce trebuia să dureze până la rezolvarea întregii istorii. Bineînțeles că, telefonic, dar, acum îmi dau seama, mai cu seamă telepatic, o țineam la curent pe Betina cu demersul pe care îl
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]