881 matches
-
lumii concordând perfect cu cele ale NT - și justifică necesitatea Judecății, împotriva concepției gnostice a predestinării. Anticristul, născut din tribul lui Dan, recapitulează toate apostaziile istoriei (sensul numărului 666) în vederea Judecății de Apoi a omenirii. Fără prezența și „cooperarea” adversarului eshatologic, această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui sfinții, ci și pentru a‑i pedepsi pe cei păcătoși, reprezentați simbolic prin figura Anticristului. Acesta nu are o existență proprie. De fapt, adversarul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui sfinții, ci și pentru a‑i pedepsi pe cei păcătoși, reprezentați simbolic prin figura Anticristului. Acesta nu are o existență proprie. De fapt, adversarul eshatologic pare să întrupeze mai degrabă un fel de „vid ontologic”. Monografia pe care ne‑o propune Irineu se încheie prin același paradox prezent în capitolul 17 din Apocalipsă: „Ea era și nu este și va să se ridice din adânc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
contrast cu portretul moral și metafizic al lui Cristos (nouă opoziții); 7‑14 prima opoziție: leul ca simbol; 7‑13, al lui Cristos (Gen. 49,8‑12; Iuda); 14, al Anticristului (Deut. 33,22; Dan); 15‑18 Anticristul ca tiran eshatologic; dosar de mărturii scripturistice (în special Ier. 8,16); 19‑28 profeția din Iezechiel; introducere la comentariul celor două capitole (2 și 7) din Daniel; 29‑33 paranteză teoretică: despre primejdia de a revela ceea ce profeții au transmis în chip
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoriei acest personaj, sub ce formă, sub ce aspect? Pentru a răspunde acestor întrebări, Hipolit dezvoltă o serie de nouă analogii între falsul și adevăratul Cristos. În viziunea sa, Scripturile conțin atât profeții despre Cristos, cât și despre adversarul său eshatologic. Acest principiu hermeneutic va fi reluat, după cum vom vedea în cele ce urmează, în Com. Dn. Cele nouă perechi de „analogii prin opoziție” constituie o noutate absolută în materie de anticristologie. Hipolit construiește acest „portret simbolic” al personajului amalgamând mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spus: «Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu la Cristos este menționarea tribului lui Dan. Așadar, Hipolit cunoaște tradiția potrivit căreia tiranul eshatologic se va naște în acest trib (tradiție care apare și la Irineu). Al doilea citat provine din „testamentul lui Iacob” (Gen. 49,17): „Dan să se facă șarpe în drum, mușcând glezna calului”. Hipolit își îngăduie să omită aici un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Samson. Este adevărat, exclamă Hipolit, că profeția se referă și la Samson, dar nu în mod exclusiv. Samson a împlinit profeția doar pe jumătate, Anticristul o va împlini integral. În opinia exegetului nostru, Samson este un tÚpoj al tiranului eshatologic, este în același timp un pre‑ și un semi‑Anticrist. În fine, cel de‑al patrulea fragment al dosarului este de la Ier. 8,16: „De la Dan se aude ropotul cailor și de nechezatul puternic al armăsarilor lui se cutremură tot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regate. Din acest motiv, presupunem că Hipolit cunoștea direct monografia irineică care insistă tocmai asupra ideii diviziunii ultimului imperiu în zece mici regate și care interpretează pentru prima dată cele „zece degete” ale statuii, ca simboluri ale celor zece regate eshatologice: „Daniel spune sigur că sfârșitul celui de‑al patrulea regat sunt degetele de la picioarele statuii pe care a văzut‑o Nabucodonosor, degete lovite de o piatră neazvârlită de vreo mână. Iată cum zice: «Picioarele, o parte de fier și o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vedem în utilizarea acestor doi termeni diferiți ideea unei subdiviziuni suplimentare a istoriei, în două etape, una regală, mediocră, iar cealaltă democratică, încă și mai slabă, sau ar trebui să ne limităm la a vedea aici simpla sugerare a haosului eshatologic, în care diferitele forme de guvernământ se vor topi într‑un tot inextricabil? Imposibil de lămurit. Ne mulțumim să observăm că, spre deosebire de Irineu, care insistă asupra aspectului cantitativ al diviziunii ultimului imperiu, Hipolit adaugă o nuanță de ordin calitativ, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propriu‑zisă a imperiului - reprezintă preludiul judecății finale, săvârșite de Cristos însuși la a doua sa venire. Cât despre Anticrist, el se va așeza în fruntea unui imperiu pe care îl va reunifica în mod artificial, caricatural. Coeziunea acestui imperiu eshatologic, care nu este același cu Imperiul Roman, va fi complet iluzorie. Judecata are drept țintă acest avatar caricatural al Romei, condus de Anticrist, și nu Roma propriu‑zisă, dispărută cu puțin timp înainte. În De Christo..., Hipolit nu își dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doi martori (cap. 11) pe care însă nu îi numește niciodată. Apocalipsa lui Petru (versiunea coptă, cap. 2) sintetizează cele două tradiții (numele și numărul personajelor), menționându‑i, pentru prima dată, în mod explicit, pe Enoh și Ilie, ca profeți eshatologici. Cu toate acestea, ea nu afirmă că vor fi uciși de Anticrist. Referitor la Enoh și Ilie era generalizată credința potrivit căreia aceștia nu au murit, ci așteaptă în rai sfârșitul lumii, credință atestată de Irineu (Adu. Haer. IV, 16
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie uciși. Vindecarea miraculoasă a fiarei este interpretată politic ca o recompunere artificială și de scurtă durată a imperiului fondat de Augustus. Există, așadar, un raport de tip cauză‑efect între dezintegrarea imperiului prezent (roman) și cel al Anticristului. Tiranul eshatologic va fi un Β∀<≅¬Δ(≅ Η (un „viclean”, un „răufăcător”, dar foarte abil), care va da o nouă viață imperiului apus (verbul <∀<γφΦγ4< este foarte semnificativ; Anticrist va „revigora” vechiul sistem). „La Hipolit”, scrie Norelli, „activitatea Anticristului este zugrăvită ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
La Hipolit”, scrie Norelli, „activitatea Anticristului este zugrăvită ca o reluare, sub toate aspectele, a Imperiului Roman, care conținea potențial, la rândul său, activitatea Anticristului: cele două fiare sunt aproximativ cele două fețe ale aceleiași realități”. În consecință, comportamentul Anticristului eshatologic ar putea fi dedus încă de pe acum din comportamentul împăraților romani. Și invers: tiranul eshatologic va relua principiile și stilul de guvernare al predecesorilor săi. În acest sens, trebuie menționat că suflarea care dă viață statuii și care o face
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Imperiului Roman, care conținea potențial, la rândul său, activitatea Anticristului: cele două fiare sunt aproximativ cele două fețe ale aceleiași realități”. În consecință, comportamentul Anticristului eshatologic ar putea fi dedus încă de pe acum din comportamentul împăraților romani. Și invers: tiranul eshatologic va relua principiile și stilul de guvernare al predecesorilor săi. În acest sens, trebuie menționat că suflarea care dă viață statuii și care o face să vorbească se identifică cu nomoi (legile) Statului. Deși insistă mult asupra analogiei dintre regimul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu nomoi (legile) Statului. Deși insistă mult asupra analogiei dintre regimul actual și cel de la sfârșitul veacurilor, Hipolit nu merge până la identificare. Roma nu este regatul Anticristului, după cum nici acesta din urmă nu va fi simpla copie a Romei. Tiranul eshatologic își va clădi pseudoimperiul pe ruinele și după modelul legislativ al imperiului fondat de Augustus, el însă va fi un rege de origine iudaică (din tribul lui Dan: cap. 14-15). Pentru explicarea „semnului de pe mâna dreaptă și de pe frunte” de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
51), „fiii lui Esau” (Gen. 36), Ammon și Moab, „născuți de cele două fiice ale lui Lot, al căror neam există încă și astăzi” (Gen. 19,37; Is. 11,14; Dan. 11,41), sunt cei care vor acorda susținere tiranului eshatologic încă din primele momente ale domniei sale. Cele trei popoare menționate sunt dușmanii tradiționali ai Israelului. De altfel, ei l‑au sprijinit pe regele Antiochos al IV‑lea în campania sa împotriva Ierusalimului. Așadar, vechii dușmani ai Israelului vor deveni, la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorbi, de fapt, despre Anticrist, care cheamă la el întreaga omenire, socotindu‑i ai săi pe niște străini și făgăduind tuturora o eliberare deșartă, el, care nu e în stare să se mântuiască pe sine. În al doilea rând, tiranul eshatologic, instigat de evrei, va persecuta sfinții. Hipolit (57, 1) adoptă interpretarea parabolei „judecătorului nedrept și văduvei stăruitoare” de la Lc. 18,2‑5, propusă pentru prima dată de Irineu. Judecătorul este simbolul Anticristului, în timp ce văduva închipuie cetatea Ierusalimului, părăsită de „mirele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Cartea lui Daniel, să reluăm în rezumat ceea ce am expus de‑a lungul acestui capitol. De Christo... este prima monografie consacrată de un autor creștin temei Anticristului. Hipolit se adresează unui frate, pe nume Teofil, dornic să aprofundeze problemele eshatologice. El lucrează pe baza unui dosar de texte profetice - sau alcătuiește el însuși acest dosar - cele mai interesante dintre ele provenind de la Daniel, Isaia și din Apocalipsă. Exegetul își propune organizarea sistematică a acestor testimonia și lămurirea pasajelor dificile, asistat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dintre ele provenind de la Daniel, Isaia și din Apocalipsă. Exegetul își propune organizarea sistematică a acestor testimonia și lămurirea pasajelor dificile, asistat fiind de Duhul Sfânt. Tratatul dezvoltă douăsprezece teme, enumerate în capitolul 5, organizate în jurul unei teme principale - tiranul eshatologic de origine iudaică, persecutor al creștinilor. Anticristul este caracterizat prin opoziție cu Cristos (există nouă opoziții, prezentate în capitolul 6). Potrivit profețiilor lui Moise și Ieremia, el se va naște din tribul lui Dan, în perioada ulterioară divizării Imperiului Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el se va naște din tribul lui Dan, în perioada ulterioară divizării Imperiului Roman în zece mici democrații și va fi denunțat de cuplul Enoh‑Ilie, a cărui activitate profetică și misionară se va desfășura în prima jumătate a „săptămânii eshatologice”. Regii Edomului, Moabului și Ammonului vor deveni aliații săi. Alte trei regate vor fi supuse prin forță: Egiptul, Libia și Etiopia. Devenit stăpân al lumii, el va aduna în jurul lui toți iudeii din diaspora, restaurând patria de odinioară și rezidind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in paruo groaznicele persecuții care vor avea loc la sfârșitul veacurilor. Cu toate acestea, exegetul nu merge până la identificarea Romei cu domnia lui Anticrist. Roma va fi pedepsită de alte puteri și va dispărea de pe fața pământului înaintea venirii tiranului eshatologic. Un alt aspect asupra căruia Hipolit insistă este caracterul pământesc al acestei domnii, opus radical caracterului ceresc al împărăției lui Cristos, afirmat de nenumărate ori în monografie. Cristos este împărat ceresc, în timp ce adversarul său nu este decât un muritor, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și, în consecință, extrem de sensibilă în privința sfârșitului lumii. Comentariul este alcătuit din patru părți, fiecare parte încheindu‑se cu o exortație. Ne propunem, în paginile următoare, clasificarea și analiza unei întregi constelații de teme recurente, care se organizează în jurul așteptării eshatologice. Hipolit tratează pe larg despre Anticrist în cea de‑a patra omilie (IV, 48‑58). În rest, de fiecare dată când subiectul revine în discuție, cititorilor le este recomandat tratatul precedent. Concepția anticristologică expusă în Com. Dan. nu diferă esențial
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Septimius Severus (202‑203). În monografie, figura Anticristului era analizată dintr‑o perspectivă teologică mai mult sau mai puțin abstractă. Aici perspectiva se schimbă radical, starea de tensiune resimțindu‑se în repetate rânduri. Comunitatea trăiește deja „pe propria piele” suferința eshatologică și, de aici, o întreagă serie de teme care stau sub semnul actualității: persecuția, martiriul, răbdarea, întârzierea parusiei. Aceste teme, lansate deja în De Christo..., primesc în noul context o semnificație mult mai profundă. O metafizică antipolitică Una dintre greșelile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
imperiu, simbolizat prin fier, istoria înregistrează o involuție sistematică. Contrar acestei viziunii, fragmentul pe care tocmai l‑am citat situează 6:Ζ‑ul istoriei omenirii nu la început, într‑un illud tempus protologic, ci la sfârșit, într‑un illud tempus eshatologic. Potrivit acestui scenariu, „a patra fiară” va stăpâni mai mult decât toate fiarele precedente. Ea este caracterizată de o forță nemaiîntâlnită: „Căci, după Imperiul Grec, nici un altul nu s‑a mai ridicat, afară de cel care stăpânește acum și care este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
presupune o semnificație aparte. Ultimul mare imperiu al lumii pământești va reactualiza în istorie haosul precosmic, haosul anterior oricărei creații noi. Întoarcerea la starea de haos este sugerată aici printr‑o foarte profundă criză socială și politică. Imagine a haosului „eshatologic”, Imperiul Roman este în același timp o caricatură diabolică a împărăției cristice. În acest punct, Hipolit își prezintă teoria asupra caracterului mimetic al imperiului pământesc (IV, 9). Cea dintâi remarcă: romanii ating apogeul puterii lor exact în momentul nașterii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
condamnată în măsura în care ea reprezintă modelul, pre‑încarnarea regatului lui Anticrist; pe de alta, existența sa este pe deplin acceptată și justificată, în măsura în care ea reprezintă singura speranță în prezent, singura putere menită să poată întârzia, pentru un anumit timp, venirea tiranului eshatologic. Persecuțiile Comentariul la Daniel a fost redactat într‑o atmosferă de tensiune (cu precădere capitolul IV, 51). Hipolit alege această carte profetică tocmai pentru a găsi aici un răspuns concret pentru starea de suferință cumplită în care se afla comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]