18,301 matches
-
Mureșului profită tocmai de această libertate recâștigată, tipic postmodernă, față de modele și determinări de orice natură. Sculptorii începutului de secol postulau existența unui sens al materiei care se cere descifrat și urmat, chiar dacă în practica artistică se întâmpla ca principiile estetice să mai fie și uitate, dacă nu de-a dreptul contrazise. Pentru cei de azi, liberi de prejudecăți, colaborarea cu materialul este o componentă ca oricare alta a parcursului artistic. Orice material e bun în măsura în care se adecvează, se pliază, răspunde
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
ar fi suficientă sieși. Dar, în al doilea rând, fiecare articulare presupune o idee, o atitudine, o opțiune morală. Retorica e fără cusur, dar, în lipsa frumuseții ideilor, colapsul ar fi iminent și cu atât mai răsunător. Combinația infailibilă dintre farmec (estetic) și probitate (etic) este trăsătura fundamentală a scrisului său. Inteligent și spiritual cum îl știm, având un deosebit simț al nuanțelor, umorului și al referințelor, Andrei Pleșu este unul dintre foarte puținii intelectuali de la noi care, realmente, fascinează. Citindu-l
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
Ion Simuț Tudor Arghezi are o situație sigură în canonul estetic al modernității. Deși perioada postdecembristă a pus toate valorile sub semnul întrebării, în scopul unei noi legitimări sau al reautentificării cerute de rupturile dintre epoci, opera argheziană nu a fost trecută deocamdată prin proba decisivă a unei revizuiri semnificative, a
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
cerute de rupturile dintre epoci, opera argheziană nu a fost trecută deocamdată prin proba decisivă a unei revizuiri semnificative, a unei lecturi critice de autoritate (o lectură integrală, fundamental nouă), care să însemne înnoirea argumentelor de perpetuare a rangului ei estetic. Contestările au vizat numai un segment limitat și conjunctural al operei argheziene și anume perioada postbelică acuzată de oportunism. Însă negația nu se poate exercita fără a face distincții și departajări. Pe de o parte, rămân perfect valabile și păstrează
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
detaliu, restaurările, revizuirile, reconsiderările unor segmente ale operei. Opera monumentală a lui Tudor Arghezi, atât de diversă, se salvează tocmai prin deplasările atenției de la un sector la altul, de la o etapă la alta, de la un punct de vedere (să zicem, estetic) la altul (politic, moral, adică extraestetic). În fond, e benefică repunerea în discuție, fie și în sens negativ, a ultimei perioade argheziene de creație, prin prisma oportunismului, devenit marota unui justițiarism anterior oprimat, ulterior cu atât mai răzbunător, și obsesia
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
simptomatică pentru accentuata depreciere în conștiința publică a noțiunii de scriitor, devenit tot mai mult victima familiarității agresive a anonimilor mediocri și semidocți". Pe de altă parte, există realitatea de neocolit a colaboraționismului multor scriitori, a cedărilor morale și implicit estetice, în fața presiunilor puterii comuniste, ca și aceea a ierarhizărilor viciate prin oficializarea neavenită a unor prestigii sau marginalizarea nedreaptă a unor valori. Toate acestea nu puteau să nu intre în raza de acțiune a revizuirilor, a căror necesitate criticul nu
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
centenarului marelui critic, iar revista blasfematoare era condusă de lipsitul de apărare Eugen Barbu. Dincolo de aceste delimitări, voi spune că spiritul geneal al foiletoanelor lui C. Stănescu este unul echilibrat și integrator, rațional, logic. Criticul separă net planurile de evaluare, esteticul de etic și politic. Un scriitor maghiar ardelean, Wass Albert, condamnat pentru crime de război comise în Ardealul ocupat de hortiști, este considerat de C. Stănescu, după ce i-a citit cărțile, "un mare rapsod, comparabil cu Sadoveanu, al naturii și
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
un simplu cronicar", după cum nici cronica anilor literari 1996-2003, astfel cum se profilează din foiletoanele strânse acum în volum, nu este deloc "simplă". Textele captează pulsația actualității, într-adevăr, dar proiectează și istoric, depistează izvoare spirituale, indică itinerarii morale și estetice, deslușesc cauzalități, sunt disociative și comprehensive, cu tot polemismul și cu tot umorul lor deseori amar, care le dă culoare și le asigură atractivitatea.
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
vie. Cînd i se pune, cu directețe, o întrebare cam prea intimă - ai avut tentația sinuciderii? � discursul lansează artificii și perdele de fum suprarealist: "Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală în fața cunoașterii, iar soluția menită a înveli estetic acest conflict e strălucirea. Or, pentru a străluci, trebuie să fii foarte galben. Un galben de cadavru. Ori să ai un coif de aur. Ca Van Gogh. Sau măcar să fii conectat la țesutul aurifer al înțelepciunii popoarelor. La o revelație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
nu a avut altă valoare decît de acțiune, o valoare națională, pragmatistă - niciodată una estetică, deci europeană." A doua parte a articolului începe cu "ideea că nu putem avea nici astăzi, cum nu puteam la 1840 să avem o critică estetică. Critica culturală nu e numai singura posibilă, e singura necesară." Constatarea este prilej de precizare a propriei poziții în contextul criticii românești. Fundoianu mărturisește că se înscrie "în școala criticei moldovenești a lui Russo, Kogălniceanu și a "Junimei" "4). (Dar
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
autorului, cereau "Camil Petrescu interpretat de..." și aveau acces, la fel de simplu și elegant ca printr-un "search" pe Google, la toată lista cu referințe critice existente. Cu două deosebiri: materialele erau deja sortate de coordonatori avizați, după criterii științifice și estetice, balastul fiind deja, în mare măsură, aruncat la coș. Iar lista avea un caracter orientativ: trimiterile la titlurile de referință permiteau, ulterior, consultarea lucrărilor serioase, pe care nici o bibliotecă virtuală, la această oră, nu le înglobează. Fără aceste ghiduri ale
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
ni-l sugerează P. Constantinescu, scriitorul arheolog se deplasează prin ploi ("Plouînd ne-a primit Englitera, pe ploaie am părăsit-o") ori prin noroaie ce-l duc la "deznădăjduire". Muzeele, monumentele, probabilele sau existentele situri arheologice îi procură însă compensația estetică pentru toate dezagrementele călătoriilor "culturale". "Plăcerea de a străbate și de a pipăi cu privirea pielea lucrurilor" (Ortega y Gasset) trădează în el un senzual. Odobescu reușește să concentreze în această latură unele dintre cele mai puternice cîmpuri de forță
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
a răspuns printr-o butadă: "Ne aflăm unde suntem", vorbind apoi despre "sindromul indiferenței dobândite" și despre faptul că "dinosaurii politici" se opun pieței libere. în încercarea de a cuceri această piață noua generație pare a se dispensa de criteriul estetic. După Arcadie Suceveanu criteriul estetic (axiologic) trebuie să fie singurul care să gireze aprecierea creației, ceea ce nu prea s-a întâmplat în cazul scriitorilor basarabeni, decretați unii drept mari scriitori pentru alte merite decât cele literare. A. Suceveanu a vorbit
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
Ne aflăm unde suntem", vorbind apoi despre "sindromul indiferenței dobândite" și despre faptul că "dinosaurii politici" se opun pieței libere. în încercarea de a cuceri această piață noua generație pare a se dispensa de criteriul estetic. După Arcadie Suceveanu criteriul estetic (axiologic) trebuie să fie singurul care să gireze aprecierea creației, ceea ce nu prea s-a întâmplat în cazul scriitorilor basarabeni, decretați unii drept mari scriitori pentru alte merite decât cele literare. A. Suceveanu a vorbit și despre relația dintre "margine
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
în slujba clasei dominante". E reclamată în schimb, o "poezie proletară": "Numai ocolind hibridul și împerechierile stupide, existența poeziei proletare va putea fi afirmativă. Viața, care pătrunde astăzi în preocupările cele mai intime ale poetului, nu justifică întru nimic inactualitatea estetică". Și e proclamat fățiș tendenționismul ce s-ar cuveni a "reabilita" creația poetică: "Poezia nu poate fi călcată în picioare numai pentru că în ochii noștri ea apare astăzi compromisă. Compromisă de unii, alții o pot reabilita. Inel cu piatră prețioasă
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
unui marxism "emancipat", care să evite "adaptarea poeziei după un nivel intelectual existent și scăzut al muncitorului", susținînd "o poezie a investigațiilor, a descoperirii, o poezie sinceră și deschizătoare de noi drumuri, nu numai ca preocupare dar și ca material estetic". Deoarece doar în acest caz "va păli o poezie socotită reacționară, cînd ei i se va opune una care, în afara menținerii pe linia noastră, să-i dovedească și pe un plan intrinsec și estetic demodatele ei mijloace de exprimare". Cu
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
ca preocupare dar și ca material estetic". Deoarece doar în acest caz "va păli o poezie socotită reacționară, cînd ei i se va opune una care, în afara menținerii pe linia noastră, să-i dovedească și pe un plan intrinsec și estetic demodatele ei mijloace de exprimare". Cu alte cuvinte , o propagandă "rafinată", mai eficace prin racordarea ei parțială la substanța creației autentice. E o poziție bizuită pe un amestec de criterii, făcînd uz de o retorică ce se vrea conciliantă. Spicuim
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
orice corp solid proiectează o umbră. Scriitorii mai știu că ei riscă să inducă în eroare mințile șovăielnice sau imature ale tinerilor și că ei înșiși, înșirând noțiuni pe care nu le-au analizat destul, pot eventual obține oarece efecte estetice, dar și pricinui altora prejudicii de nevindecat. Pe scurt, au aflat din propria lor experiență că de acum încolo, cei ce vor alege sacerdoțiul scriiturii, tinzând prin aceasta să devină exemplari, vor trebui să practice, din acea clipă, rostirea adevărului
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
și sexual) și, de aici, preluarea elementelor specifice: mode, ideologii, tendința de a "violență prejudecățile culturii înalte" prin folosirea/inventarea unui limbaj aparte, în primul rând dezinhibat, pe fundalul culturii hip-hop. Scriitura ar fi cumva autentică, voit neșlefuita, nepreocupată de estetic, de altfel, criteriu marginal. Cu toate acestea, C. Rogozanu nu e prea convins, ci mai degrabă reținut. De aceea face și câteva confuzii. În opinia mea, pe bune/pe invers este model de nonconformism no cojones care, înainte de a "violență
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
adnotat în subsol cu inserturi teoretice. Niciunde indiferență față de actul scriiturii și ignorarea esteticului pe care le sugerează C. Rogozanu. Într-o notă de subsol, naratorul însuși își mărturisește intenția de a scrie "șą ficționalț, s+ artisticț, s+ narativț". Adică estetic. În ceea ce privește prioritatea/marginalitatea esteticului, opțiunea e, până la urmă, una individuală. Doar ca o carte proastă rămâne o carte proastă și atât. No matter what. Chiar dacă ar fi destinată consumului, chiar dacă ar fi scrisă de o afro-americancă pe jumătate evreica, văduva
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
nevoie fundamentală, în plină stalinizare a României " ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin " și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui parcurs artistic deja realizat și de aclimatizarea unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract , pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
omului arta plastică a acestui timp?" se întreabă Mattis -Teutsch, și tot el răspunde: ,,Prin tematica umană-estetică-sufletească " într-o formă care reușește să-l redea pe omul spiritual în cel mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
mai sînt cei dispuși să scormonească prin biblioteci pentru a vedea în mod concret cît din aceste cărți cu aspect jalnic (tipar ilizibil, hîrtie îngălbenită înainte de vreme, coperte lipsite de gust) mai poate fi recuperat astăzi din punct de vedere estetic. Lipsa de timp și teama de eventualele deziluzii majore în fața unor producții literare care ne-au marcat existența în urmă cu vreo două decenii amînă mereu foarte necesarul proces de revizuire a literaturii scrise înainte de 22 decembrie 1989.Romanele lui
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
a frustrării etnice printr-o consubstanțiere cosmică. Nu pare să existe vreo soluție a stării în cauză, în ordinea practică a lucrurilor. "Visul" gratuit, "copil al suferinței", e rodul de vîrf, de ordin spiritual, al decantării suferințelor colective, precum expresia estetică vizată în Testamentul arghezian, acea "odraslă vie-a crimei tuturor"... Dar Octavian Goga s-a îndepărtat de poezie, lăsîndu-se absorbit de stihia politicianistă. înaintea "realist-socialiștilor", e cea dintîi jertfă notabilă a poeziei noastre pe altarul politicii, deși cu o remarcabilă
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]