620 matches
-
o mână într-alta. Dar lăsând gluma la o parte, să observăm că teoria lui Benedetto Croce despre identitatea intuiției lirice se întemeiază pe o regretabilă confuzie. De dragul unui principiu unificator, pe care îl crede necesar explicației științifice a artei, esteticianul italian sacrifică geniul creator în favoarea amatorului, trecând peste adevărul psihologic elementar că una e procesul creației artistice și cu totul alta e procesul prin care amatorul gustă arta. Incontestabil că intuiția joacă rol principal și întrun caz și în celălalt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scriem, câți dintre noi pot alcătui din cuvinte capodopere poetice? Prin urmare, intuiția sensibilă e o însușire comună tuturor muritorilor. Intuiția imaginativă, creatoare de frumos, e de alt ordin psihologic și nu e o însușire comună. Benedetto Croce și toți esteticienii, care caută un factor comun esteticii, fac o regretabilă confuzie când identifică aceste două feluri de contemplație. Teologia mistică, după cum am arătat, face o distincție foarte limpede între una și cealaltă, și astfel doctrina creștină ne ajută cu luminile ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luminile ei analogice să despicăm elementele eterogene ale acestei confuzii estetice. Psihologia mistică e incomparabil mai bogată, mai profundă și mai subtilă decât știința psihologică modernă, care oscilează între metode contradictorii și consideră sufletul, ca să zicem așa, numai epidermic. După cum esteticienii vorbesc ironic despre „misticismul estetic”, tot așa psihologii de azi disprețuiesc vechea psihologie speculativă și resping din principiu psihologia mistică fără să bănuiască măcar imensa comoară de cunoștințe cuprinse în ea. Căci psihologia mistică, întemeindu-se firește pe speculația teologică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ipoteza genialității latente. Contemplând sensibil opera de artă, devenim sau dovedim că suntem, după această ipoteză, congeniali cu artistul. Dar atunci, contemplând în același mod frumusețea cosmică, opera lui Dumnezeu, n-ar urma că suntem deopotrivă cu Dumnezeu, precum pretinde esteticianul că suntem deopotrivă cu geniul? Iată cum această ipoteză nu se ține în picioare, deși trebuie să adăugăm, oarecum în favoarea ei, că între noi și Dumnezeu e o deosebire de natură, iar între noi și geniu nu e această deosebire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
viață socială. Noi am spus că nimeni n-a contestat vreodată, în numele doctrinei creștine, autonomia artei; dimpotrivă, tocmai această doctrină ne învață cu o limpezime suverană în ce constă autonomia, conceptul acesta atât de confuz și de contradictoriu înțeles de esteticienii actuali. Arta dezvoltându-se în sânul Bisericii, am spus noi, a fost întotdeauna autonomă. Dacă n-ar fi fost astfel, ar fi încetat să mai fie artă. Această autonomie artistică privește nu numai problema conexă a moralității în artă, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dă realmente seama de ea ca de o taină ce scapă inteligenței logice. Obiectul tuturor cercetărilor, în această privință. Îl alcătuiesc de fapt mărturisirile artiștilor. Ele sunt singurele documente pe care se bizuie interpretările unor oameni care, medici, psihologi sau esteticieni, nu cunosc fenomenul din experiență proprie. Ceea ce este și mai curios e tendința majorității acestor interpretări de a pune concluziile într-o direcție cu totul contrară sensului, pe care înșiși artiștii îl dau acestui fel de experiență. Dacă artistul socotește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și apodictic despre subtilele fapte spirituale. Și totuși e parcă un făcut că tocmai aceștia țin mai mult să-și exprime opiniile științifice în domenii ce le rămân cu totul streine. Inspirația artistică fie că o studiază medicii, psihologii sau esteticienii are aceeași soartă. Oameni care n-au nimic comun cu ea o abordează pornind de la negația ei apriorică. Mărturiile artiștilor, ce le slujesc ca material de cercetat, sunt mărturiile elitei creatoare a omenirii și e din cale-afară de bizar că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din varietatea impresiilor trăite. Pregătirea operei e ca o perioadă de incubație. Goethe îl aseamănă pe artist în această fază cu un om care strânge vreascuri pentru foc, așteptând momentul când flacăra va cădea din inspirație să i-l aprindă. Esteticianul german Richard Muller-Freienfels, autorul tratatului în patru volume Psychologie der Kunst, distinge în inspirația propriuzisă trei note caracteristice. 1. Năprăznicia inspirației. Ea e spontană și vine pe neașteptate. Ai putea zice: când o aștepți nu vine, iar când nici nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care împrumutăm acest citat, adaugă. „Asemenea mărturii sunt foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a păstra caracterul de dualitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o simultaneitate, iar nu ca o succesiune, apar ca: 1) o dispariție a lumii; 2) o dispariție a conștiinței proprii; 3) intrarea în altă formă de conștiință. Recunoscând aceste note caracteristice extazului artistic, Richard Muller-Freienfels și ca el majoritatea esteticienilor, nu face altceva decât să împrumute notele deosebitoare ale extazului religios. Ele alcătuiesc de fapt acea tehnică psihologică, de care am vorbit și care e oarecum comună celor două feluri de inspirație. Conștiința despre lume dispare cum dispare conștiința de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistic, dar chiar cu transele fenomenelor psihiatrice, după cum am văzut când am discutat această chestiune. Obsedați de ideea inconștientului, care a devenit o pacoste a științei actuale, o superstiție ca atâtea altele, ce bântuie în mod epocal domeniul științific, psihologii esteticieni analizează personalitățile extatice modeme și persoanele de o simptomatică quasi-religioasă sau quasi-mistică, le compară cu fapte din domeniul artei și trag arbitrar concluzii în favoarea inconștientului creator de religiozitate și de artă, concluzii determinate de obsesia științifică a momentului. Noua superstiție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu înseamnă o identitate. Identitatea dintre artă și religie ar face de prisos pe una sau pe cealaltă dintre amândouă. Funcția lor nefiind identică, religia colaborează cu arta ca fondul cu una din expresiile lui convenabile. Iată ce nu înțelege esteticianul absolut când crede în absurd că poate înlocui religia cu arta. Dar chestiunea se va lămuri o dată mai mult confruntând cele două feluri de experiență: artistică și religioasă, în momentul lor culminant, care e contemplația. Există în special un element
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vorbește de o căldură a voinței și de o lumină a cunoașterii în revelația frumuseții. „Lumina, zice el, e cel mai mare diamant în coroana frumuseții și are influența cea mai hotărâtoare în cunoașterea oricărui lucru frumos”. în linii generale, esteticienii germani definesc sublimul cam în același fel. Pentru Schiller e sublim „ceea ce face din mine însumi o măreție infinită”. Pentru Schelling e „întruparea nemărginitului în mărginit”. Pentru Vischer e absolutul în covârșitoarea-i măreție față de orice finit. Kirchmann zice: „în fața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îmbogățire considerabilă ideii de sublim când distinge două mari categorii diferite: sublimul distructiv și sublimul binefăcător. Sublimul distructiv sau negativ e conceput în sensul definiției lui Schopenhauer. Volkelt îl împarte în real și posibil. Ceea ce ne miră la acest renumit estetician e susținerea că ar exista un sublim distructiv în sens real nu numai în natură, dar și în artă. El dă exemplu de un asemenea sublim incendiul, care în natură poate să fie distructiv, dar nu vedem cum e distructiv
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
definit de Volkelt ca spectacolul unei puteri neobișnuite, ce năzuie să înfrângă ordinea sensibilă pentru a se ridica la cea spirituală, să biruie vremelnicia pentru eternitate și suferința pentru fericirea veșnică. Sentimentul acestui sublim e însoțit de evlavie și respect. Esteticianul german îl exemplifică numai cu fapte din domeniul religios al artei și al Bisericii. Gândiți vă bunăoară la dumnezeiescul moment al sfințirii darurilor în timp ce se cântă Pre tine te lăudăm! Sau la sunetul a zeci de clopote, ce bat deodată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sublimul, fiindcă sunt pasiuni, cum e compătimirea sau durerea, care nu sunt sublime; dar când patosul se unește cu sublimul „ca sub viforul unei furii divine, dă cuvântării o însuflețire profetică” (Pag. 34). Peste orice clasificări însă, sublimul, nedeterminat de esteticieni în natura lui intimă, e determinat în manifestarea lui ca o putere nelimitată, infinită, gigantică, colosală, incomensurabilă, în raport cu individualitatea mărginită a omului, adică a subiectului estetic. Apariția lui în suflet e descrisă ca o erupție, ca o invazie năpraznică, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
totdeauna în gustul contemporan, pe câtă vreme contemporanii în spirit ai geniului aparțin viitorului. O sublimă viziune originală, îmbrăcată într-o formă necesar adecvată, e însușirea geniului; un fond comun într-o formă frumoasă e însușirea talentului. Berdiaev și cu el mulți esteticieni socotesc talentul ca putere de expresie a viziunii geniale, ceea ce nu e adevărat. Talentul există separat de geniu și e mult mai frecvent decât acesta. El acceptă lumea cum este, iar lumea, la rândul ei, îl acceptă la fel. Nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Francis Galten, în 1880, au căutat să stabilească în ce măsură oamenii sunt în stare să reproducă, vizual, trecutul; și au dus la concluzia că oamenii se deosebesc simțitor în ceea ce privește puterea de reprezentare vizuală. Dar imaginile nu sunt numai vizuale. Psihologii și esteticienii au făcut numeroase clasificări. Nu există numai imagini "gustative" și "olfactive", ci și imagini termice și de apăsare (chinestezice și tactile). Există apoi importanta distincție dintre imaginile statice și imaginile cinetice (sau dinamice). Imaginile colorate pot întrupa simboluri tradiționale sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
neoclasici, nu înseamnă însă că am putea să-l ignorăm : astăzi trebuie să cerem ca întinderea operei să nu însemne risipă, ca poemul lung din zilele noastre să ofere, înăuntrul unui spațiu dat, mai mult decât poemele din trecut. Unii esteticieni consideră că pentru stabilirea "superiorității" unei opere literare este necesar să se recurgă la criterii extraestetice. *5 Astfel, L. A. Reid și-a .propus să apere "punctul de vedere potrivit căruia măreția artei decurge din conținutul ei și, în general, arta
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de zimbru din Bucovina, Frunze de fag din Sarmaticul Bucovinei. 68. Toader Sireteanu (1889-1962), cadru didactic, publicist, predă la Câmpulung Moldovenesc, preocupat de istoricul zonei, publică folclor și date monografice despre Sucevița, comuna Deia, etc. 69. Barbu Slușanschi (1908-1993), poet, estetician, profesor de franceză la Cernăuți și București, publică versuri în revistele din Bucovina. 70. Corneliu Sorocean (1876-1944), profesor secundar sucevean, bibliotecar, licențiat în litere la Cernăuți, editează primul Catalog al cărții sucevene, 1933. 71. Olivian Sorocean (1884-1969), preot sucevean, publicist
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
asupra personalității lui Mihail Dragomirescu a devenit loc comun al criticii noastre literare: "Dincolo de sistem și metodă, care îi grevează gândirea estetică, Mihail Dragomirescu mânuia așadar un grup de idei a căror modernitate și dată de formulare îl așază printre esteticienii europeni." La moartea lui E. Lovinescu, Vladimir Streinu putea scrie cu seninătate admirativă aceste fraze: "El a fost în ultimii douăzeci de ani factorul principal de progres al literaturii române, prin orientarea sa nedezmințită către formele literare noi, prin critica
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
depășit contemporanii prin intuiție, gust, profunzime, studiile sale egalând în valoare creațiile nemuritoare din Les fleurs du mal: "Abia în zilele noastre avea să se vadă că nu Sainte Beuve, nu Taine și nici cu atât mai puțin Brunetière fusese esteticianul și criticul secolului XIX francez ci "publicistul" Baudelaire." Cel de-al doilea studiu, Baudelaire în literatura română, reprezintă una din cele mai pertinente contribuții pe marginea acestei teme deosebit de fertile și de incitante. Primul care s-a oprit asupra numelui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
domeniu? Iar cum cronicarii literari cu studii universitare n-au primit în nici un fel o astfel de informație și formație, nu poate fi de mirare foarte slabul ecou, în publicistică, al lucrărilor de teorie literară, îndeosebi românească. De fapt, primul estetician literar român notabil este doar Mihail Dragomirescu, autorul lucrării La science de la littărature (3 vol., Paris, 1928-1929), luată în serios de Croce și alții ne aflăm în plină perioadă de ascensiune a lui Literaturwissenschaft dar ignorată și chiar ridiculizată, bagatelizată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Roșca și Liviu Rusu, îndeosebi 1). Momentul următor, al lui Tudor Vianu, parcurge aceleași etape: o însumare de cunoștințe estetico-literare și o trecere finală spre o sinteză personală. Volumul de Postume (1966) 2 dă, după noi, adevărata dimensiune a acestui estetician: Istoria ideii de geniu, Simbolul artistic și Tezele unei Filozofii a operei arată în mod limpede posibilitățile creatoare ale lui Tudor Vianu. Practicând pe scară tot mai largă, pe de o parte, istoria ideilor literare, iar pe de alta estetica
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul pus sub semnul antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-a produs acest dogmatism terorist în universitatea, editura și publicistica românească au fost teribile. De pe urma acestui colaps nu ne-am revenit, de fapt, nici până azi. El a distrus nu numai firava tradiție românească incipientă, dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]