95,320 matches
-
compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în planul interior al creației, indiciul diferențelor implicite vieții și activității îl reprezintă criteriul geografic al deplasărilor. În cazul lui Bach este vorba despre asocierea etapelor vieții și activității cu deplasările între orașele Eisenach (în care s-a născut), Lüneburg, Weimar, Köthen și Leipzig, iar în cazul lui Wagner este relevantă perioada „pelerinajului” - reperele principale fiind Riga, Dresda, Zürich și Weimar. Deschiderea indică, într-un prim
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cade pe imaginea evoluției interioare, ca răspuns la întrebările ce este reformulat și, mai ales, cum este reformulat. Evoluția stilului lui Beethoven reprezintă un model referențial în acest sens, deoarece, înainte de a vorbi despre procesul de evoluție stratificată în trei etape a întregului Romantism muzical (în limitele arealului austro-german), putem considera însăși imaginea evoluției stilului „antropomorfic” beethovenian - „defoliat” în trei „stiluri” sau „vârste” - drept prototip evolutiv pentru întreaga perioadă romantică. Acest model al deschiderii unui nou ciclu stilistic, cu re-canonizarea implicită
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
radical diferit de concepțiile anterioare: Stilul ambilor compozitori reprezintă constituiri sau ansambluri stilistice compuse din mai multe „compartimente” reprezentative distincte, aliniate în ideea de catenă tipologic-temporală. În cazul lui Arnold Schönberg este vorba despre succesiunea a cinci perioade stilistice (similar etapelor / „vârstelor” beethoveniene), fiecare intitulată în conformitate cu tipologia tehnicii de organizare sonoră sau a tehnicii de scriitură: (a) perioada incipientă (postromantică), (b) perioada atonală, (c) perioada dodecafonică, (d) perioada serială și (e) ultima perioadă, de revenire la principiul organizării tonale. Reprezentative sunt
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
precisă a termenilor periodizanți, dar și separarea acestora de termenii propriu-zis stilistici: (1) un prim grup conține termeni care îmbină ambele funcții - de indicatori cronologici-istorici, precum și, cu un sens mai slab, de indicatori stilistici: termeni periodizanți care fac referire la etapele istorice și indică „blocuri” temporale extinse - Antichitate, Ev Mediu, Renaștere, Modernitate (modernism) sau Postmodernitate (postmodernism); (2) în al doilea grup intră termeni periodizanți cu referire la conținutul stilistic al perioadelor istorice - Baroc, Preclasicism, Clasicism, Romantism, Postromantism, Impresionism și Expresionism; (3
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
muzică romantică (a Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe terminologice, fiecare termen cauzând o focalizare tot mai accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a fi modernistă, (b) ea fiind încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică, (c) iar în interiorul expresionismului creația lui se
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mai multor tipologii stilistice concatenate. Spre exemplu, ceea ce la Beethoven corespunde câte unei „vârste” în limitele unui singur program estetic unitar - idealul clasicismului -, la Stravinski suportă o mutație atât de puternică, încât acestor imagini ale fiecărei „vârste” stilistice beethoveniene ca etapă constitutivă a creației, le corespunde la Stravinski câte un program estetic-stilistic, fiecare cu un propriu set de idealuri. Cu alte cuvinte, dacă în cazul lui Bach durata și, implicit (pentru perioada Barocului), durabilitatea stilului corespundea cu durata vieții compozitorului (adică
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lui creație prezentând un caz tipic al unui model de închidere de ciclu stilistic. Prin supralicitare ideologică-estetică și prin intenția evidentă de auto-canonizare clasicizantă, pan-serialismul își atinge limitele La această imagine deopotrivă organică și antropomorfică a succesiunii celor două etape de inițiere și încheiere a unui ciclu stilistic, putem adăuga și etapa mediană, relativ staționară și stabilă, în absența funcțiilor de închidere sau deschidere a ciclului stilistic de care aparțin. Compozitori ca Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847), Robert Schumann (1810-1856) sau Frédéric
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ciclu stilistic. Prin supralicitare ideologică-estetică și prin intenția evidentă de auto-canonizare clasicizantă, pan-serialismul își atinge limitele La această imagine deopotrivă organică și antropomorfică a succesiunii celor două etape de inițiere și încheiere a unui ciclu stilistic, putem adăuga și etapa mediană, relativ staționară și stabilă, în absența funcțiilor de închidere sau deschidere a ciclului stilistic de care aparțin. Compozitori ca Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847), Robert Schumann (1810-1856) sau Frédéric Chopin (1810-1849) sunt reprezentativi pentru forma istorică de stil intermediar, situație care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
absența funcțiilor de închidere sau deschidere a ciclului stilistic de care aparțin. Compozitori ca Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847), Robert Schumann (1810-1856) sau Frédéric Chopin (1810-1849) sunt reprezentativi pentru forma istorică de stil intermediar, situație care în cazul Romantismului muzical chiar corespunde etapei a doua, de mijloc, a acestui ciclu stilistic. Însă concomitent cu aceste funcții „arhetipale” ale articulării fenomenului stilistic (intrare-staționare-ieșire), la un nivel superior al constituirii acestuia, funcționează un alt ansamblu de legități al căror specific este determinat de înrâurirea „corozivă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mai mare cu cât mai extinsă este perioada temporală parcursă, deși, de fapt, este vorba mai degrabă despre uzura termenilor elaborați pentru a descrie ce este și ce poate stilul ca imagine și discurs. Bineînțeles, poate fi vorba și despre etape succesive de re-inventare ale unor definiții stilistice tot mai eficiente, mai încăpătoare și mai permeabile la o multitudine tot mai mare de tipologii antrenate într-un continuu proces de diversificare. În acest sens, o „etichetă” stilistică diferită marchează cu toată
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
este formulabilă în termeni binomului continuitate-discontinuitate, ceea ce se se reflectă în termenii relației cu toată istoria muzicală anterioară în termenii dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui Schnittke îl interpretăm astfel ca pe o continuare hiperbolizantă a concepției stilistice, ca pe o ultimă etapă a fenomenului de compresie stilistică, definibilă drept conținut ca hiperstilistică, iar ca formă și titulatură ca polistilistică. 4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluția fenomenului de compresie stilistică Oleg Garaz Într-o imagine generală a traiectului parcurs, recapitulăm pe scurt momentele-cheie
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui Schnittke îl interpretăm astfel ca pe o continuare hiperbolizantă a concepției stilistice, ca pe o ultimă etapă a fenomenului de compresie stilistică, definibilă drept conținut ca hiperstilistică, iar ca formă și titulatură ca polistilistică. 4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluția fenomenului de compresie stilistică Oleg Garaz Într-o imagine generală a traiectului parcurs, recapitulăm pe scurt momentele-cheie ale mutațiilor calitative în evoluția fenomenului de comprimare a structurii stilistice, alăturându-le o scurtă descriere a acestora: (1) punctul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
abaterea” de la modelul „monolitic” îl reprezintă creația lui Ludwig van Beethoven - trecerea de la dominanta retorică la aceea organică, consistența stilului beethovenian „defoliindu-se” în imaginea celor trei „vârste” sau „stiluri” consecutive (ca formulări convenționale ale unei diferențe graduale), separabile în trei etape. Sensul mutației poate fi calificat ca anulare a omogenității, deși în continuare este vorba despre recognoscibilitatea structurii stilistice drept una integră. Această imagine organică a „vârstelor” stilistice, care conservă identificarea stilului cu persoana concretă care îl practică, se păstrează pe
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lui Arnold Schönberg. Diferențele față de modelul beethovenian se rezumă la „fracturarea” imaginii stilistice în mai multe „blocuri” succesive constitutive, fiecare adoptând ca denumire stilistică titulatura sistemului de organizare tonală sau a tehnicii de scriitură dominantă (postromantic, atonal, dodecafonic, serial). Evaluarea etapelor nu se rezumă la cuantificarea variațiilor de limbaj și a mutațiilor în plan estetic în limitele unui singur stil identificabil ca atare, ci devine o succesiune compartimentată a mai multor tehnici de scriitură diferite. Modelul stilistic schönbergian desființează integritatea. Continuitatea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tematică a unei singure lucrări este exercitată de către citatul sau aluzia stilistică în calitatea lor de fragment reprezentativ pentru o întreagă tipologie stilistică, aceasta, la rândul ei reprezentând o perioadă istorică. În cadrul acestui model este anulată ideea de succesiune a etapelor evolutive și, împreună cu ea, dispare și ideea spațiului temporal ce separă mediile istorice în calitatea lor de habitat al unui model stilistic dominant. Astfel, termenul de polistilistică anulează diferențierea după criteriul privilegierii unei concepții stilistice în calitatea ei de dominantă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a sulurilor cilindrice de fonograf și asupra mijloacelor de reproducere galvanică. Georg Schünemann, semnala activitatea instituției românești - în numărul din anul 1936 al revistei Archive für Musikforschung - și o recomanda ca un veritabil model. În Patrium Carmen sunt prezentate principalele etape ale activității instituției: în primul an de activitate - 1928 - au fost adunate 2377 de melodii, printre cei mai activi culegători numărându- se George Breazul - 628 melodii, Tiberiu Brediceanu - 500 melodii, Mihail Vulpescu - 322 melodii, Gavriil Galinescu - 224 melodii, Alexandru Zirra
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
inconfesabile. Discursul narativ și imaginile țesute pe pînză, încărcate de simboluri ascunse, recreează scene din aventura eroului și profilul său eroic și uman. Istorisirea Penelopei începe din momentul în care binecunoscuta aventură a lui Odiseu s-a consumat în toate etapele ei: plecarea, războiul din Troia, peregrinarea pe mare (secvențele cu Polifem, Circe, Calipso, Nausicaa, sirenele, coborîrea în Infern) și reîntoarcerea în Itaca (proba arcului, pedepsirea pretendenților). Acestei ultime instanțe îi este rezervată o funcție importantă în structura romanului: delimitarea ficțiunii
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
iar istoria (pînza Penelopei, narațiunea ei pentru fiul abia născut, simbol al generațiilor viitoare) încearcă să-l deslușească. 1 Autor al romanelor Nanga Parbat (Premiul Desnivel, 1999, tradusă și în franceză, italiană și poloneză) și El gran silencio -, selecționată în etapa finală a Premiului Nadal, 2003; semnează articole în ziarul ,El Mundo" și scenariile pentru cunoscutul program de televiziune Al filo de lo imposible. 2 El mar en ruinas, Barcelona, Ediciones Destino, 2005, 298 pp. 3 Penélope y las doce criadas
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
și în afara celui de-al treilea avangardism, cât și ca alteritate față de criteriile avangardiste în evaluarea calitativa a produsului artistic-muzical potmodern. Văzut că post-avangardism într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive detașări de aceasta, însă fără a secționa liniile de continuitate într-un mod definitiv. Această idee este formulată în alte cuvinte și imagini de către compozitorul John Rea atunci când el apelează etimologia numelui unui alt
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cu virtuozitate, ca un prestidigitator sclipitor, în timp ce Pousseur se lansează într-o demonstrație didacticista care îl determină să țese, în muzică, o istorie esențializata, mergând de la Monteverdi la Webern, într-un dus și chiar întors, apoi, într-o a doua etapă, de la WEbern la zgomotul alb și vice-versa. Prin această, Berio a intrat în istorie și în repertoriu, pe când Pousseur se pare că nu [...] Iar Berio este cu adevarat foarte priceput la a lansa auditoriul într-o aventură între familiar și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mult prea mare dintre anii de naștere, acest fapt denotând, ca ipoteză, ideea că cei menționați în lista nu ar putea să facă parte, contrar opiniei lui Mahnkopf, din aceeași orientare<footnote Deși aici drept exemplu ne poate servi imaginea etapelor parcurse, spre exemplu, de către George Rochberg care sunt trei: serialism riguros, tehnica citatului în maniera Ives și relevarea apetentei pentru neo-tonal. Este de remarcat faptul orientării înspre tehnică (postmodernă) a citarii pornind de la crezul aproape “ortodox” în valorile serialismului integral
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pentru neo-tonal. Este de remarcat faptul orientării înspre tehnică (postmodernă) a citarii pornind de la crezul aproape “ortodox” în valorile serialismului integral. Tot astfel se întâmplă și în cazul lui Karlheinz Stockhausen sau a lui Louis Andriessen, o următoare și ipotetica etapă reprezentând “revenirea” la gândirea tributara de substanță tonala (neoromantica). Astfel, putem vorbi despre cazul acestor trei compozitori drept postmodernism de infiltrare, pe când în cazul lui Wolfgang Rihm valorile neoromantismului tonal se prezintă de la bun început drept program de acțiune. footnote
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
socială, încrederea în puterea rațiunii și științei drept garanți ai unui viitor mai bun și 3. A treia modernitate (1890-anii '60 ai secolului XX), revoluția industrială, multiple schimbări de paradigmă în filosofie, știința, arta. În cadrul ultimei modernități (muzicale) deosebim trei etape ale curentelor avangardiste: 1. Prima avangardă - 1890-1918 - antebelica, 2. A doua avangardă (1918-1940-'45) - interbelică și 3. A treia avangardă (1945-anii '60) - postbelică. footnote>. În această imagine postmodernitatea în general, precum și postmodernismul (muzical) în particular, se relevă că un nor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
modern/postmodern dialectic is an alternating aesthetic cycle like classic/romantic...". footnote>. În egală măsură, putem asocia clasicismul că tensiune obiectivizantă, pe când romantismul va tinde înspre radicalizarea subiectivității. Chiar mai mult, putem încerca aplicarea acestui binom cel puțin la succesiunea etapelor stilistice cuprinse între Renaștere și Postmodernitate obținând următoarea imagine: Prima etapă (orfica): Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
footnote>. În egală măsură, putem asocia clasicismul că tensiune obiectivizantă, pe când romantismul va tinde înspre radicalizarea subiectivității. Chiar mai mult, putem încerca aplicarea acestui binom cel puțin la succesiunea etapelor stilistice cuprinse între Renaștere și Postmodernitate obținând următoarea imagine: Prima etapă (orfica): Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]