16,853 matches
-
Un capitol probabil introductiv, Romanul conștiinței etice, ne este pus la dispoziție, ca eșantion, în volumul Competiția ficțiunilor . În cuprinsul lui autoarea face un excurs în literatura europeană a secolului douăzeci, identificând originea a ceea ce inspirat a numit "romanul conștiinței etice". Sunt analizate succint, cu o impresionantă competență, operele unor scriitori ca André Malraux, Albert Camus, Jean Paul Sartre. Caracterizările sintetice făcute de Dana Pușcașiu sunt întrutotul convingătoare: "Există în toate operele lui Camus un fond umanist mai mult sau mai
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Camus, Jean Paul Sartre. Caracterizările sintetice făcute de Dana Pușcașiu sunt întrutotul convingătoare: "Există în toate operele lui Camus un fond umanist mai mult sau mai puțin manifest. Acest fond umanist ocupă uneori prim-planul luând forma iubirii, posibilă soluție etică pentru fiecare erou aflat într-o situație limită. Am putea spune că scriitorul iubește în egală măsură universul și omul care-și propune să cucerească acest univers. E o iubire ancestrală și purificatoare, aceea care-l mântuie, de exemplu, pe
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
despre care vorbeam nu sfîrșește în "autismul" literar al promoțiilor de prozatori cu obsesia "detaliului psihologizant". Dimpotrivă, prin medierea introspecției, Victor Iancu elaborează un roman deschis - ce poate fi citit deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune chiar că pe ele se întemeiază, cu bună știință, rețeta - infailibilă - de succes a scriiturii. Miza artistică nu se află numai în tonul introspectiv, ci
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
estetica. Există o relație invers proporțională între frecvența prezentării scuzelor și conștientizarea faptului că facem un lucru important. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, nici măcar nu ne pasă c-am rostit un cuvânt important, că ne-am plasat pe tabloul confruntării etice. Spunem "Pardon!" cu aceeași nonșalanță cu care ne dezprăfuim pantofii sau urcăm treptele. Ni se pare că e un act firesc, un ritual banalizat. Și chiar așa e. Numai că e și un indicator al gradului de civilizație asumată. Formulele
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
au făcut din rolul Scarpia în „Tosca” de Puccini o interpretare de referință unanim apreciată de parteneri, critici și de public. În Marchizul de Posa din „Don Carlo” de Verdi, așa cum avea să-mi mărturisească, interpreta rolul propriului său profil etic și moral iar în monologul lui Gérard din „Andrea Chénier” de Giordano ilustra propria filosofie de viață în fața relativității revoluțiilor și a panteonului care ar terbui să devină umanitatea. Încă de pe vremea studenției am avut fericirea să leg o trainică
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
în căutarea iubitei/ și-a oamenilor buni/ cum altădată/ călugării rătăceau/ prin deșert/ în căutarea/ cuvântului sfânt?" (Întrebare). Dincolo însă de aceste poezii onorabile, găsim puțin. Fără tensiuni și fără crize, textele lui Ion Maria se succed pe aceleași coordonate etice (sau, mai exact spus, eticiste), într-o tonalitate egală, cvasiautistă. Problemele volumului apar tocmai din absența oricărei problematizări în sferă morală și religioasă. În centru se află un personaj suferitor, care vrea să capteze mizeria și urâtul existenței pentru a
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
a permis și represiunea revoluției ruse din 1905, și a răscoalelor țărănești din România în 1907, și izbucnirea primului război mondial pentru niște pretexte absurde și apoi, după 1920 și mai ales după 1930, criza de moralitate publică, falsificarea valorilor etice care au făcut posibile masacrele săvârșite de mișcările fasciste, războiul început de Japonia împotriva Chinei în 1934 și în sfârșit al doilea război mondial. E o limitare a sentimentului de participare la o existență colectivă, atât de adânc omenesc; o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Chinei în 1934 și în sfârșit al doilea război mondial. E o limitare a sentimentului de participare la o existență colectivă, atât de adânc omenesc; o dispariție a acestui sentiment, înlocuit de acela al existenței individuale proprii cu corolarul indiferentismului etic, de unde decurge capacitatea mult sporită de a asista la suferința altuia și de a o provoca" (volumul I, p. 351). Mai mult decât în acest fragment, comentariul tendențios este evident mai ales tot în cel de al treilea volum; în
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Felix Aderca, evreul sută la sută, menționat doar de două ori în Jurnal, care, după două mii de ani de cînd Iuda suferă de "frig și întuneric", spune peste tot că regretă moartea lui Zelea Codreanu, "o apariție genială, o forță etică fără seamăn", iar la următoarea întîlnire cu Sebastian, consecutivă legislației antisemite și propriei sale aruncări pe drumuri, nu doar repetă elogiul Căpitanului, dar ține să sublinieze că și Hitler este o minte genială, temîndu-se că pierderea războiului de către germani ar
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
chestiune: Felul distant cu care Noica a vorbit mai tîrziu despre etică s-a datorat pesemne proastei întîlniri pe care a avut-o cu etica atunci, în anii aceia de la sfîrșitul deceniului al patrulea, cînd a trăit politica în variantă etică și religioasă și cînd obsesia de a trăi etica pînă la capăt s-a soldat, pentru viața lui, cu un dezastru". Elocvent, eticul e privit ca un balast: O depășire a eticului, spune Noica, eticul acesta care e la urma
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
cu etica atunci, în anii aceia de la sfîrșitul deceniului al patrulea, cînd a trăit politica în variantă etică și religioasă și cînd obsesia de a trăi etica pînă la capăt s-a soldat, pentru viața lui, cu un dezastru". Elocvent, eticul e privit ca un balast: O depășire a eticului, spune Noica, eticul acesta care e la urma urmei o creație a sec. XIX și de care trebuie să ne eliberăm". E posibil ca și distanțele pe care le-a luat
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
al patrulea, cînd a trăit politica în variantă etică și religioasă și cînd obsesia de a trăi etica pînă la capăt s-a soldat, pentru viața lui, cu un dezastru". Elocvent, eticul e privit ca un balast: O depășire a eticului, spune Noica, eticul acesta care e la urma urmei o creație a sec. XIX și de care trebuie să ne eliberăm". E posibil ca și distanțele pe care le-a luat față de literatură să se fi datorat unei de același
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
a trăit politica în variantă etică și religioasă și cînd obsesia de a trăi etica pînă la capăt s-a soldat, pentru viața lui, cu un dezastru". Elocvent, eticul e privit ca un balast: O depășire a eticului, spune Noica, eticul acesta care e la urma urmei o creație a sec. XIX și de care trebuie să ne eliberăm". E posibil ca și distanțele pe care le-a luat față de literatură să se fi datorat unei de același tip aprehensiuni în legătură cu
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
sec. XIX și de care trebuie să ne eliberăm". E posibil ca și distanțele pe care le-a luat față de literatură să se fi datorat unei de același tip aprehensiuni în legătură cu evocarea umanului în concretețea sa tulburătoare, purtînd inevitabile sarcini etice. Un capitol nou, cu totul diferit, începe în biografia lui Noica odată cu întemnițarea sa în timpul regimului comunist. Avem a face cu un reflux, cu o cedare, cu o abjurare formală, conduită a unui om timorat, înfricoșat, căruia Gulagul autohton i-
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
în șir - nu mă sfiesc s-o afirm - un dascăl al neamului. Moartea acestui extraordinar personaj ne lasă cu o întrebare grea: cine va duce mai departe ideile din testamentul Monicăi Lovinescu? Mă gândesc, desigur, la accentul pus pe valoarea etică a scrisului. Nu poți să-ți înmoi tocul în două călimări, susținând, simultan, și adevărul, și minciuna. Scriitorii care-și imaginează că vor fi iertați, datorită valorii operei, pentru ti-că-loșia din viața de zi cu zi se înșală profund. Ne-mer--nicia
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
din volumul de nuvele Octombrie, ora opt (1981; ed. II, 1997) evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca instanță (etică și sentimentală, în egală măsură, de o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui copil chinuit de lipsuri, brutalizat de conflicte care îl depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile alcătuiesc atmosfera deportării. Ele
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
bunului simț și a galeriei populare", vorba lui M. Ungheanu, ba chiar salvînd "neamul de la dezastrul sufletesc programat", vorba lui D. Zamfirescu, este de o rară agresivitate. Numai exponenții săi ar deține dreptul operării axiologiei estetice, ca și a celei etice, restul intelighenților fiind diletanți, intruși, trădători, vrăjmași ai neamului: "Naționaliștii postceaușiști nu mai glorifică geniul autohton exprimat în acte de pionierat cultural. Ei își manifestă patriotismul - cel puțin acesta este mesajul univoc al intervențiilor - prin Ťdenunțareať gesturilor și intențiilor răuvoitoare
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
secrete? Și tot atât de numeroase sunt pasajele care incriminează această meserie, o așază sub semnul întrebării, căci fotografii de război se adună pe locurile însângerate, precum corbii ce simt cadavrele unor patrii sau lumi. Nicio justificare nu este suficientă, fie ea etică sau estetică, fie morală sau practică. Iată comentariul făcut de iubita pierdută, Olvido, atinsă și ea de virusul imaginii: " În lumea unde oroarea se vinde drept artă, unde arta se naște cu pretenția să fie fotografiată, unde conviețuirea cu imaginile
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
pană a propagandei din răstimpul "epocii de aur". O generozitate sau o eventuală gratitudine personală - simțăminte nobile, de care, din păcate, unii polemiști nu se arată capabili, - nu credem că se cade totuși a umbri consecvența unui punct de vedere etic. Iar minimalizarea unui romancier contemporan, ajuns "cel mai tradus autor român (20 de limbi)" și "un nume pă toate gurile" - e vorba de Norman Manea - mi se pare, francamente vorbind, nedreaptă. În ansamblu, cartea Magdei Ursache e reconfortantă ca orice
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
țară într-un proiect de neobișnuită amploare, unde latura epică va juca rol important. Pentru prima dată, o mare cantitate de istorie, legende și fragmente paremiologice se află pusă în scenă pe un pretext narativ. în Povestea vorbii, ordinea instanțelor etice nu era perceptibilă de către cititor; în O șezătoare la țară, înaintăm pe firul unor întîmplări în același timp neprevăzute și ciudate. "Din București într-o toamnă plecînd pentru un drum lung./ Seara pîn-la Colintina abia putui să ajung". Primele versuri
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
vrăjmășie/ Spre miazănoapte mergea cumplit" (Memorabilul focului mare). Cea mai impresionantă și mai exactă imagine a Bucureștiului de la 1840 rămîne, paradoxal, imaginea schițată în Memorabil..., într-o relatare de catastrofă. în astfel de pagini, nu mai percepem astăzi doar mesajul etic pe care autorul ținea cu tot dinadinsul să ni-l transmită - apologia bunului-simț -, ci reflexul indirect al unei lumi dispărute - cea a Bucureștilor din prima jumătate a secolului, a satelor din jur, a micilor tîrguri valahe. Citindu-l astăzi pe
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
ne comunice, aflăm cum era viața de zi cu zi a tîrgoveților și a negustorilor, cum se îmbrăcau ei, cum se distrau, ce mîncau, în ce fel de case locuiau - totul cu o bogăție de detalii copleșitoare. Cît despre mesajul etic al acestei poezii, el rămîne la fel de atipic în literatura pașoptistă, precum este și poezia însăși. Morala lui Pann nu e cea a aristocratului, nici a omului bogat (spre care scriitorul privește cu respect invidios), nici măcar cea a țăranului, uneori exaltat
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
alte discuții marginale. A respecta întocmai drumul parcurs - fără a știrbi din tatonări și fără a adăuga în zonele fertile - este un deziderat care aduce neîntârziat cinste celor care și-l stabilesc. Dar care - nu în mod necesar din pricini etice - devine, în timpurile de acum, din ce în ce mai greu de emis. Cum recitim însă cu ochi analitic, după 36 de ani, această sinteză impunătoare dedicată în primul rând apariției, la noi, a spiritului public? Și abia apoi, adaug, literaturii din perioada 1780
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
sonoră, sub multiplele sale aspecte (diversitate formală, stilistică, atitudinală etc.), a început să rețină atenția analiștilor. Cu toate acestea, problemele teoretice globale pe care le ridică, atât la nivel metodologic și epistemologic, cât și din punct de vedere estetic și etic, nu par să fi făcut obiectul vreunui studiu de ansamblu. În domeniul muzicii termenul diversitate a iscat o pală reflecție, a cărei conceptualizare și teoretizare, ce nu și-au stabilit încă primele jaloane, s-au rezumat la problemele de inventar
Prudenta diversitatea by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
din urmă se cade a fi făcute într-un context dat și în care trebuie, totodată, să se justifice. Condițiile de elaborare a interpretărilor impun nu numai recursul la criterii din zona esteticului, ci și repere ce țin de categoria eticului ori antropologicului. Exaltările, cât și surdinările arbitrare s-au dovedit, inevitabil, contraproductive. De pildă, minimizarea genului etnicist, cu o anume finalitate identitară, a iscat o reacție inversă, de maximizare a angajării actorilor, în special impresariali, întru obținerea recunoașterii unor limbaje
Prudenta diversitatea by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]