926 matches
-
între grupe, după cum regulile economice servesc la a asigura comunicarea de bunuri și servicii, iar regulile lingvistice la comunicarea de mesaje. Apropierea dintre schimbul de femei și schimbul de bunuri și de servicii și, îndeosebi, cel de mesaje, și includerea etnologiei într-o teorie generală a comunicației nu este una superficială sau simplu analogică. El constituie demersul fundamental grație căruia se împlinește trecerea de la Natură la Cultură întrucît pune în joc transformarea unui stimul natural într-un semn de valoare socială
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
niște științe umane și sociale (sociale, adică tot umane). Dintre numeroasele manifestări ale antropocentrismului, această inflație a cunoașterii în ce privește genul uman, generată în special de științe ca istoria, geografia, economia, dar și de acest buchet de filosofii paralele sociologia, antropologia, etnologia, psihologia această inflație este fără îndoială cea mai semnificativă, dar și cea mai perfidă. În ciuda reușitei pe care a avut-o în privința umanului, filosofia are mari dificultăți în a gândi animalul. Chiar și cei mai mari filosofi ne frapează prin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Carol I” din Cluj (1923). Mai târziu va fi cercetător (1955) și șef al Sectorului de etnografie al Academiei RPR (1957), șef al Secției de etnografie la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1963). Membru al Societății de Antropologie, Etnologie și Preistorie din Berlin (1910), în 1939 va înființa Cercul de Studii Etnografice și de Folclor. A colaborat la „Lucrările Institutului de Geografie din Cluj”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Buletinul Arhivei Etnografice-Folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
Națională din Cluj”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Buletinul Arhivei Etnografice-Folclorice a Muzeului Etnografic din Cluj”, „Culegătorul”, „Dacoromania”, „Lamura”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Museion” (Paris), „Zeitschrift für Ethnologie” (Berlin) ș.a. În lucrările teoretice ale lui V., îndeosebi în studiul Etnografie, etnologie, folclor, lecție de deschidere în 1926 a cursului Introducere în etnologie și folclor la Universitatea din Cluj, ca și în cercetarea practică, etnografia are o sferă cuprinzătoare, incluzând și folclorul; între cele două ramuri există „o strânsă legătură internă, organică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
a Muzeului Etnografic din Cluj”, „Culegătorul”, „Dacoromania”, „Lamura”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Museion” (Paris), „Zeitschrift für Ethnologie” (Berlin) ș.a. În lucrările teoretice ale lui V., îndeosebi în studiul Etnografie, etnologie, folclor, lecție de deschidere în 1926 a cursului Introducere în etnologie și folclor la Universitatea din Cluj, ca și în cercetarea practică, etnografia are o sferă cuprinzătoare, incluzând și folclorul; între cele două ramuri există „o strânsă legătură internă, organică”, fenomenele din ambele apar „în realitate strâns legate și [...] aproape inseparabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
Ofelia Văduva, „Studii de etnografie și folclor”, REF, 1976, 2; Boris Zderciuc, Romulus Vuia - întemeietor al etnografiei românești ca disciplină independentă, REF, 1987, 1; Gheorghe Pavelescu, Contribuția lui Romulus Vuia la fundamentarea și dezvoltarea etnografiei românești, „Studii și cercetări de etnologie”, 1993; Gheorghe Pavelescu, Contribuția profesorului Romulus Vuia la studiul obiceiurilor tradiționale, „Studii și cercetări de etnologie”, 1994; Datcu, Dicț. etnolog., II, 281-283; Ioan Toșa, Romulus Vuia. Patru decenii de cercetare în etnografia românească, Cluj-Napoca, 1999; Clujeni ai secolului 20. Dicționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
etnografiei românești ca disciplină independentă, REF, 1987, 1; Gheorghe Pavelescu, Contribuția lui Romulus Vuia la fundamentarea și dezvoltarea etnografiei românești, „Studii și cercetări de etnologie”, 1993; Gheorghe Pavelescu, Contribuția profesorului Romulus Vuia la studiul obiceiurilor tradiționale, „Studii și cercetări de etnologie”, 1994; Datcu, Dicț. etnolog., II, 281-283; Ioan Toșa, Romulus Vuia. Patru decenii de cercetare în etnografia românească, Cluj-Napoca, 1999; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 339; Ion Chelcea, Privire către noi înșine ca popor, Pitești, 2002, 78-80; Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
Datcu, Dicț. etnolog., II, 281-283; Ioan Toșa, Romulus Vuia. Patru decenii de cercetare în etnografia românească, Cluj-Napoca, 1999; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 339; Ion Chelcea, Privire către noi înșine ca popor, Pitești, 2002, 78-80; Ioan Godea, Etnologia română contemporană. Lexicon bibliografic ilustrat, București, 2002, 398-411. I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
I. Oprișan a înmănuncheat Basme fantastice românești (I-III, 2002), culese de-a lungul anilor din toate zonele țării, iar Iordan Datcu a elaborat, în ultimul deceniu, remarcabile instrumente de lucru: Dicționarul etnologilor români, (I-III, 1998-2001) și Repere în etnologia românească (2002). În 1959 a început redactarea tratatului academic Istoria literaturii române, sub conducerea lui G. Călinescu ieșind doar primul volum. Pentru G. Călinescu, continuitatea valorilor literaturii noastre a constituit o preocupare constantă. Într-o pagină manuscrisă din iunie 1949
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
aceleași criterii fără nici o îngăduire sau alte circumstanțe atenuante”<ref id=”33”>Ovidiu Bârlea, Poetica folclorică, Editura Univers, București, 1979, p. 9</ref> Aceste aspecte au fost analizate în numeroase lucrări de specialitate. Astfel, Romulus Vulpescu, în lucrarea Dicționar de etnologie , semnalează existența etnoesteticii ca parte componentă a esteticii populare,ambele integrabile în estetica generală. Etnoesteticului ii sunt atribuite mai multe funcții teoretice și practice , de la constituirea categoriilor ca instrumente tehnice de apreciere, la studiul formelor artei , din punctul de vedere
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
corectă la izvoare sentințele și paremiologia sunt prioritare. * raportarea la o estetică savantă, pentru care paralelismele, delimitările și interfețele sunt absolut necesare. Astfel, etnoestetica tinde cumva să se subordoneze esteticii generale și filozofiei. Rămâne însă, strict legată și de domeniile etnologiei, prin origine, material, suportul ideologic, mentalitatea tradițională. Concluzionând, putem conchide că etnoestetica studiază geneza, principiile de receptare și elaborare ale variantelor de frumos, respectiv urât, întruchipate în formele artei, relațiile dintre oameni, cu referire directă asupra specificului comportamental. Reproducerea aspectelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
avea o gândire logică, vorbea și raționa ca ființă deplină. Se dezvoltase deja spiritul în om156. Viziunea naivă asupra unei posibile spectaculozități în devenirea umană este combătută și de către Claude Lévi-Strauss, în "Rasă și istorie": "Citim în multe tratate de etnologie că omul datorează descoperirea focului unui fulger întâmplător sau unui incendiu în savană, că găsirea unui animal fript întâmplător în aceste condiții i-a dat ideea coacerii alimentelor; că inventarea olăritului a apărut prin uitarea unui bulgăre de argilă în
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
1996, vol. II, p. 48. 115 Spengler folosește această sintagmă pentru a caracteriza dezvoltarea și apariția conștiinței de sine. Vezi și Oswald Spengler, op. cit., vol. I, p. 120. 116 În tratatul său de economie, Acțiunea umană, arată: "Nici istoria, nici etnologia, nici o altă ramură a cunoașterii, nu pot furniza o explicație care a dus de la haitele și tavernele strămoșilor nonumani ai omenirii la grupurile sociale primitive, dar încă de pe atunci pregnant diferențiate despre care ne oferă informații excavațiile, cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
27 27 30 41 51 57 57 58 64 66 70 70 75 78 81 85 87 97 97 99 106 107 111 117 117 119 123 139 În aceeași colecție au mai apărut: 1. Naționalismele europene, Paul Sabourin 2. Etnologia Europei, Jean Cuisenier 3. Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler 4. Arhitectura în Europa, Gilbert Luigi 5. Simbolistica politică, Lucien Sfez 6. Deontologia mijloacelor de comunicare, Claude-Jean Bertrand 7. Magia, Jean Servier 8. Istoria universităților, Christophe Charle, Jacques Verger
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
aceste tentative de la 20 de ani au căpătat greutate conceptuală abia o jumătate de secol mai târziu nu e întâmplător. De fapt, angajarea lui Jakobson în problema "paralelismului gramatical" e rezultatul unui interes pe care l-au arătat filologia și etnologia între 1930 și 1960 pentru tradițiile poetice chinezești și ebraice. În articolul din 1960, evocă schimburile cu Peter A. Boodberg, profesor de origine rusă la Berkeley, specializat în sinologie, care i-a pus la dispoziție fișele realizate între 1954-1955 în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
transmite o formă a gestului, maniera în care și noi putem mai departe, în propria noastră existență, să "sărim" de la un lucru la altul. Resortul pe care îl vedem aici la lucru e "paralelismul", acea calitate a poeziei, binecunoscută atât etnologiei, cât și filologiei biblice, de a pune în serie două imagini, două structuri sintactice, două figuri morfologice etc. Termenul prin care Heliade Rădulescu îl folosește pentru a numi acest procedeu, "îndoita dicție", evocă de altfel lecturile sale biblice. Interesantă e
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și în afara unei viziuni democrate despre pedeapsă și dreptate, închisorile postcomuniste se caracterizează printr-un exces al disciplinei și pedepsei, excedînd cadrul juridic. Prin primitivismul și barbarismul instituit, ele "schițează sub o formă parodică, o zoologie a subspeciilor sociale, o etnologie a civilizațiilor de răufăcători, cu riturile și limba lor proprii"206. Serviciile Hrana Încă de la înființarea lor, închisorile au fost criticate pentru privațiunile alimentare la care îi supun pe cei încarcerați. Anchetele ministrului de interne francez Jean Antoine Chaptal din
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fost șef al secției de studiere a culturii populare la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Colaborează la „Limba și literatura moldovenească” („Revistă de lingvistică și știință literară”), „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de etnologie” ș.a. A primit Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române și Premiul „Dacia”. A participat la elaborarea corpusului Creația populară moldovenească și la editarea culegerilor de folclor pe zone (7 volume). Abordează probleme de istorie a folcloristicii din secolele XIX-XX, legate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285547_a_286876]
-
își va susține, în 1972, și doctoratul. Din 1973 este bursier al Guvernului francez, pentru „études libres”, cu stagii la Collège de France și la École Pratique des Hautes Études din Paris. Invitat să se înscrie la un doctorat, alege etnologia. În 1979 cere și i se acordă azil politic în Franța, iar în 1982 își ia doctoratul la Sorbona. Concomitent, depune o activitate marcantă în domeniul medical. Membru al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte (1984), șef al Secției de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
cu proza din Ștergarul cu cocoș de Mihail Bulgakov, probând calități stilistice remarcabile și un dar aparte de povestitor, Medic la Boișoara este cartea de vizită a scriitorului P., reprezentativă și după trecerea câtorva decenii de la apariție, așa cum, în domeniul etnologiei, ilustrativă rămâne teza sa de doctorat, intitulată Contribution à l’étude ethnologique de la terminologie de la parenté au „Pays de Loviștea” (1982). SCRIERI: Hoinar prin Bucegi, București, 1957; Medic la Boișoara, București, 1967; Contribution à l’étude ethnologique de la terminologie de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
al lui Vasile Cuceu, țărani. După ce a absolvit cursurile Liceului Teoretic „Gheorghe Șincai” din Baia Mare și pe cele ale Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, este succesiv, tot aici, cercetător principal la Arhiva de Folclor a Academiei Române, șef al sectorului de etnologie (1980-1990) și director (din 1990). Și-a luat doctoratul în științe filologice în 1978, la Universitatea din Cluj-Napoca, cu teza Fenomenul povestitului în folclorul românesc din Transilvania. Din 1992, activează ca profesor-asociat pe lângă Universitatea clujeană. Secretar de redacție (1980-1985) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
folcloriștilor, I, București, 1979 (în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu), II, București, 1983; Dicționarul etnologilor români, București, I-III, 1998-2001; Introducere în opera lui Petru Caraman, București, 1999; Un mit - Toma Alimoș, București, 1999; Sub semnul Minervei, București, 2000; Repere în etnologia românească, București, 2002. Ediții: Miorița. Balade populare românești, introd. edit., București, 1966; Soarele și Luna. Balade populare românești, București, 1966; Folclor din Oltenia și Muntenia, III-V, București, 1968-1970; Petru alias Dăncuș de Ieud, Strigături, glume și basme culese din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
1994, 217; Teodor Vârgolici, N. Iorga și Basarabia, ALA, 1995, 294, 1997, 387; Mircea Anghelescu, Clasicii noștri, București, 1996, 186-189; Teodor Vârgolici, Sărbătoarea Crăciunului la români, ALA, 1997, 399; Dicț. scriit. rom., II, 27-29; Ion Șeuleanu, Imaginea în oglindă a etnologiei românești, ST, 1999, 2; Teodor Vârgolici, „Dicționarul etnologilor români”, ALA, 1999, 458; Petru Ursache, „Dicționarul etnologilor români”, CL, 1999, 6; Viorel Cosma, „S-a făcut lumină în folclorul românesc”, „Rampa”, 1999, 106-107; Al. Săndulescu, „Dicționarul etnologilor români”, RL, 1999, 33
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
opoziție dintre demoniac și rațional. În fine, se pretinde că tipurile ideologice pot înlocui conceptele stilistice: ele se confundă cu clasicismul și romantismul, cu barocul și cu goticul. Astfel, ele au dat naștere unei uriașe cantități de scrieri în care etnologia, psihologia, ideologia și istoria artei sunt prezentate într-un talmeș-balmeș inextricabil. Dar întreaga idee a caracterului complet unitar al unei epoci, al unei rase, al unei opere de artă, este foarte discutabilă. Paralelismul artelor poate fi acceptat numai cu mari
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
la Institutul de Arte din Chișinău, cercetător științific la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova (din 1999). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1999). Face parte din colegiul de redacție al „Revistei de etnologie” din Chișinău. În Hronic de familie (1987) și în teza sa de doctorat, Familia-vatră a spiritualității românești (1999), C. oferă o imagine de ansamblu a spiritualității familiei, pornind de la tradiția romană și cea teologică spre cea românească tradițională. Pe baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]