12,743 matches
-
decomandat, etaj intermediar, în zona Liviu Rebreanu spre Calea Șagului, ofer 16 500 euro, prin credit bancar. Informații: Agenția imobiliară Mediana, tel. 221484, 0742088128 - agent imobiliar Luciana Dobria. Vând apartament 3 camere, confort II,etaj II, zona Dacia, 25 000 euri, negociabil. Tel. 430635, 0724398580, IMOCONSULT. Vând apartament cu 3 camere, în casă istorică, la nivelul I, 80 mp, cu baie, telefon, gaz, neamenajat, zona Piața Unirii, în spatele Domului Catolic, preț 1 000 euro/mp. Informații: Agenția imobiliară Mediana, tel. 221484
Agenda2003-47-03-imobiliar () [Corola-journal/Journalistic/281745_a_283074]
-
și a corespondentului său ebraic „nefeș“), textul evanghelic evidențiază contrastul între viața pământească și cea duhovnicească. Într-adevăr, „psyche“ înseamnă și „viață“, adică viața biologică, viață în trup, dar și „suflet“, adică partea spirituală a omului, componenta mai adâncă a eului individual, prin care și suntem persoane umane. Viața firească este pusă în contrast cu viața cea adevărată și veșnică. „Sufletul“ biologic, cel prin care omul este o ființă vie (Facere 2, 7), este pus în contrast cu ființa spirituală a omului. Condiția „purtării crucii
Agenda2004-11-04-stiri2 () [Corola-journal/Journalistic/282189_a_283518]
-
Țene. Când se află eseul la limita cu absolutul, iar critica literară la marginea incisivității? Al. Florin ȚENE: Filozofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale”, cum scria Herbert Marcuse. În acest context eseul, spre deosebire de muzica simfonică, nu poate ajunge la limita absolutului. Însă, această specie literară poate face să vibreze percepția și eul cititorului la cote
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
apare ca un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale”, cum scria Herbert Marcuse. În acest context eseul, spre deosebire de muzica simfonică, nu poate ajunge la limita absolutului. Însă, această specie literară poate face să vibreze percepția și eul cititorului la cote înalte prin împletirea analizei logice cu transferul sentimentelor, controlabile sau necontrolabile, a puterii rațiunii, analizei esenței realităților exterioare a individului, toate împletite cu un bagaj de informații intelectuale. La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
cea rea și subiectivă? Cine îi dă dreptul unui critic să dea verdicte, când istoria literaturii ne dovedește că s-au făcut multe greșeli în acest domeniu? Dacă ne referim la critica de poezie, ea are mai multe direcții: valorizarea eului, lucru ce-l poate face doar, eventual, un psiholog; o interpretare a efectului asupra cititorului de către poezie; o taxonomizare a tipologiei individului; o analiză a postulatului, că prin poezie se exprimă ființa umană; o receptare a poeziei ca drept capacitate
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
a descifra semnele creației literare este renegat de Serge Doubrovski, deoarece critica nu este descifrarea unei opere pentru a deveni contrariu acesteia. Critica de poezie este(dincolo de înțelegerea profundă, vibratoare a semnelor) o afirmare a valorii. Trebuie să înțelegem că eul criticului, la fel ca eul poetului este o subiectivitate inversă. Criticulparazit al scriitorului, pot spune, este veriga intermediară, a treia, între scriitor și cititor, el este parazitul arogant care de multe ori, de-a lungul istoriei literare, s-a înșelat
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
este renegat de Serge Doubrovski, deoarece critica nu este descifrarea unei opere pentru a deveni contrariu acesteia. Critica de poezie este(dincolo de înțelegerea profundă, vibratoare a semnelor) o afirmare a valorii. Trebuie să înțelegem că eul criticului, la fel ca eul poetului este o subiectivitate inversă. Criticulparazit al scriitorului, pot spune, este veriga intermediară, a treia, între scriitor și cititor, el este parazitul arogant care de multe ori, de-a lungul istoriei literare, s-a înșelat, dar și a canalizat, uneori
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
a sintaxei fotonilor și de o nouă cibernetică a Verbului. Condiția, paradoxistă, este ca Poezia să se recontragă în ce-a fost, căci: „în puterea Verbului, / șade Tatăl Cerului, / între Muma Cerbului / și Muma Proverbului - / sens al Curcubeului / peste spuma Eului / și Străduța Laptelui, / lebăda-a misterului, / floarea - „GuraLeului“...“ (în puterea Verbului...). Atentatul la Verbul matern este agresiune împotriva Patriei. Poetul are ce are cu vârcolacii („mancurții din Patrie“) care surpă temeliile spațiului românesc și, pentru a-i dezarma, recurge la
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
când lucram și mi-a cerut să-i vând icoana, oferind pe loc un preț foarte bun, dar i-am spus ca este comandată de o doamnă care va veni să o ridice în câteva zile. Așa mi-a spus Eul meu Superior ca un șoșotit la ureche, așa am intuit. Când această icoană a fost gata ai apărut tu cu domnul George, al cărui băiat a fost coleg de facultate cu mine, erai exact femeia din visele mele sau mai
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
golul ei, spun ceva despre acest donquijotism nerecunoscut al lui Noica. Așa de pildă, așezarea marginala în viață și în cultura universală - marginalitate care pe Cioran avea să-l urmărească mereu că o umilință și o sursă de inflamare a eului - devine la Noica un "straniu interludiu" în care resimte "fiecare zi liberă drept un dar"6. După mai bine de zece ani trăiți sub permanentă amenințare cu închisoarea, privațiunea de libertate vine că un prilej de reculegere și de recăpătare
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
că am putea iniția un concurs cu cititorii, de genul "cine găsește cele mai multe locuri comune cîștiga", citam doar primele rînduri ale acestei prefate: "E sărbătoare! Sărbătoarea se numește Mirela Mares! Poezie! Sărbătoarea devenită indispensabilă, în substanță ei, vieții spirituale a eului nostru cel (sic) mai intim! Citești poezie și nu rămîi doar cu dorul de cuvintele ei, ci și cu dor al întoarcerii, al reîntoarcerii, al infinitei reîntoarceri în curgerea ireversibilă a timpului. De Nichita..." Mirela Mares, Metaprovocare, seria de poezie
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
Ciocârlie își asumă din start această premisa, dar merge mai departe. Pariul cărții ar fi următorul: ain paginile de față vom încerca să vedem în ce măsură deteriorarea progresivă a oglinzii - altfel spus, infamia ei crescândă - e emblematica pentru criza modernă a eului, precum și pentru "criză" românului romanesca (p. 5). Iar cele 250 de pagini nu fac decât să argumenteze această ipoteză. Transformată în personaj românesc, depăsindu-si statutul de simplu obiect de recuzita, oglindă tot mai degradata (ciobita, opacizata parțial, murdărita, deformata, spartă
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Andreea Deciu Secvență de-acum clasică de film american: eroul sau eroina își dezvăluie misterele adînci ale eului în fața unui psihiatru (celebrul shrink) capabil să îl sau să o vindece de toate răurile trecutului, si astfel sa ii restituie personajului cu pricina un sine captiv în propriile tenebre interioare. De cîte ori nu comentam răutăcios înclinația occidentalilor de
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
lui are, de fapt, mai multe mize, dintre care una este de a deconstrui statutul psihologiei că știința în peisajul gîndirii contemporane. Psihologia este, insistă Roșe, în mod fundamental o disciplină socială, chiar dacă scopul ei explicit este de a studia eul individual. O distincție precum cea dintre psihologie și psihologia socială nu are sens, pentru autor, căci felul în care conceptualizam sinele este influențat de norme și principii transindividuale. De altfel, aici stă foucauldianismul acestui volum, în accentul pus pe legătură
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
și sănătate mintală este fragilă, după cum arată Foucault în Istoria nebuniei, tocmai pentru că ea se mișcă în permanență, ca urmare a modificării concepției noastre despre sine și subiectivitate. Prima contribuție importantă a psihologiei la lansarea unui proiect de evaluare a eului în virtutea acestei distincții normal/anormal a apărut, afirmă Roșe, odată cu testul de inteligență. Un asemenea test reprezintă, crede autorul, o formă de a vizualiza, disciplina și prescrie diferența, renunțînd totodată la mai vechile criterii care apelau la corpul uman ca
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă trena de tristeți delicate. Iată cît de "hispan" sună un poem purtînd un moto din C. Noica ("Este un vierme ascuns în Cosmos"), în care este suficientă o vagă, foarte îndepărtată tristețe
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună tandru unui "tu" feminin chiar și "prințesa mea", pentru eul liric ce ni se dezvăluie aici nu fără ezitări frumusețea și onoarea atîrnă la fel de greu și sînt de nedespărțit. În plus, cele mai multe versuri ni-l arată concentrat să înțeleagă un anumit tip de eroism - ascuns, tăcut - necesar supraviețuirii demne. Ipostază
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
licită, pentru că Renașterea a dat cîțiva titani (scuzați clișeul) de neegalat vreodată și pentru că a descoperit legile perspectivei, care ne-au schimbat fundamental percepția despre lume. Pe de altă parte, tocmai în această schimbare esențială de accent găsim germenii exacerbării eului din Romantism, ai atomizării științei în secolul al XIX-lea și ai individualismului acerb (justificat prin așa-zisa descentrare) din zilele noastre, oricare ar fi ele. Nu mai putem continua așa sau curînd nu vom mai putea. Fundamentalismele ne dovedesc
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
poeziei? Retractil prin sensibilitate, ca și prin necesitățile stilistice ale creației, poetul se retrage strategic în propria ființă, aidoma unui melc, a unei țestoase. Nu e o "cedare de teren", ci o manevră a identificării defensive, o regasire în intimitatea eului creator, amenințat de intruziunile Celuilalt, ca și de rumoarea, de carnalitatea excesivă, de toate aspectele contingentului cărora li se supune eul empiric: "dacă ei sînt cei care aduc/ otravă în pocale de aur// acum nu mă simt sărbătoarea/ nimănui/ aidoma
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
a unei țestoase. Nu e o "cedare de teren", ci o manevră a identificării defensive, o regasire în intimitatea eului creator, amenințat de intruziunile Celuilalt, ca și de rumoarea, de carnalitatea excesivă, de toate aspectele contingentului cărora li se supune eul empiric: "dacă ei sînt cei care aduc/ otravă în pocale de aur// acum nu mă simt sărbătoarea/ nimănui/ aidoma celui ce ieșea în plină/ noapte sub luna/ arată cu degetul golul și cîntă// precis era un cîntec din spatele/ portativului// zgomote
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
marele imperiu își retrage tentaculele/ și ar trebui să se retragă și carnea/ și doar sînge pre sînge călcînd" (sînge pre sînge călcînd). Marginea devine obsedanta că un factor vital al afirmării de sine a poetului. Pornind de la zeroul nonexpresivităti, eul specific al acestuia aspiră spre margine că spre o ideală autodefinire: "pentru început pot să-ți spun/ în cunoștință de cauză/ că în fapt/ numărătoarea începe cu zero// că în memorie cineva/ mă tot poftește afară/ că ține morțiș/ să
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Blaga, pe urmele lui Gide și ale lui Valéry, făcea, dimpotrivă, "Apologia influenței" (1925)3), ei se refereau în fond la același lucru: împrumutăm decât ceea ce avem deja în noi, nu contează decât influență care ne duce mai repede la eul nostru profund. În Daimonion (1926, 1930), Blaga lega geniul de demonic, în sensul că, dacă există "demonic fără geniu", nu există "geniu fără demonic". Demonic în sensul socraticului daimon, ființa spirituală de legătură între om și zeu și, mai ales
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
și ironie se stabilește o legatura subterană (romanticii germani au înțeles acest lucru). Una e aversul, cealaltă reversul aceleiași medalii morale, pe care spiritul le înfățișează, conform structurii și dispozițiilor sale, exclusiv sau alternativ. Ambele exprimă o criză a raporturilor eului cu lumea. În cazul melancoliei, această criză se relevă prin preeminenta afectului destructiv-constructiv, în cazul ironiei prin preeminenta conștiinței critice constructiv-destructive (sau prin "construcția negativă" despre care vorbea un alt comentator al limbajului ironic). Spuneam că Lucian Vasiliu ni se
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
singurele figuri obosite ale poeziei care să aibă parte de acest tratament sever. Precum "gorila" (o imagine emblematica și "tare" a poetului), nenumărate entități semnificative sînt privite în transformările și perimările lor, iar melancolia depășirii regnului bîntuie din ce in ce mai disconfortant un eu liric dezgustat de surogatele din "cazarma asta de viață în care trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și reprezentația triviala a cotidianului, si scurgerea rutinata a timpului, si cotloanele meschine ce
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]