715 matches
-
de la sine și inevitabil" este că fiecare, fie că e pentru sau împotriva televiziunii, este sigur că nu spune pe deplin o prostie. Partea proastă este absența unui criteriu capabil să-i departajeze o dată pentru totdeauna pe melancolici și pe euforici. Bunele sau relele utilizări ale ecranului (dacă explici, în cazul unei catastrofe aeriene, că, din cauza înlocuirii imaginilor cu cifre, ecranele de control îi privează pe piloți de orice contact direct, vizual, cu mediul fizic, lucru foarte periculos, ți se răspunde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
observate cu mare atenție de către domnul Francis Galton. Cercetarea, în viziunea profesorului Grüber, este în continuare una de pur interes științific; deși persistența și acuratețea rezultatelor observate evidențiază acele legi care pot să aibă importanță practică în viitor. Gruber simte euforic succesul și scrie imediat prietenilor săi: "Nu-ți pot înșira multe de succesele mele de la Londra. Am fost strălucit. Am fost felicitat de cei mai iluștri psihologi englezi, francezi, germani etc. O mulțime au făcut cunoștință cu mine. Am fost
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
educațional, terapeutic, patologic etc. Astfel, s-a constatat că în afara râsului declanșat de comic, multe alte tipuri de râs nu se pot încadra sferei estetice: cel primitiv, ancestral, de natură fiziologică, declanșat de stimuli precum excitația agreabilă sau o stare euforică, cel psihologic, mai evoluat, al amorului propriu satisfăcut, cel patologic, nervos, disperat, spasmodic, isteric etc. precum și râsul social, convențional, politicos, de primire sau de excludere. În legătură cu acest aspect, reținem că Bergson absolutiza importanța complicității în comic și sublinia că insociabilitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de către DC se prelungește până în anii '50 și este previzibil câștigat de către reclamant, deși diferențele dintre cei doi eroi sunt vizibile (Captain Marvel fiind mai degrabă un băiat hipertrofiat, stângaci, ezitant, chiar timid, în timp ce Superman cel de la origini era arogant, euforic, cinic, exuberant, mult mai târziu fiind cosmetizat și "îmblânzit", pentru a corespunde idealului american al clasei de mijloc, decent și amabil).604 Quality Comics, proprietatea lui Everett Arnold, publică cele mai reușite comics din punct de vedere estetic, preferând să
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
antonimul căzut în genunchi, Rămân dependent de acordul credibil Și dorul de viață mi-l țip din rărunchi. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi metaforic, Cu ritm și cu rimă, cu marii poeți, Permite-mi să fiu, literar, euforic, În felul acesta vei ști să mă-nveți. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin conjuncții, Mi-e drag pleonasmul atunci când mă știu, În mine se zbat îndoieli și disfuncții Și sunt prea devreme când sunt prea târziu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din starea de latență chiar prin mărturisirea Înfrângerii de către G. M-a cuprins o stare ciudată: Învinsesem, G. se declarase mai slab, acest lucru era suprema mea satisfacție socială. Adversarul a recunoscut public că a fost Învins; m-am ridicat euforic, nu mai simțeam nasul ce se Învinețise; nici dacă m-ar fi lovit atunci din nou, În starea mea de neatenție, nu mi-ar fi păsat deloc. Acum, Încordarea teribilă, starea agonală a luptei brutale trecuseră, iar eu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute tensiuni; uit de orice și mă cufund În această stare euforică. Sunt aspirat de geniul buretos al lui Călinescu, care parcă ne absoarbe pe toți, scoțându-ne din materialitatea clipei, ridicându-ne din condiția fenomenală și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i striviți În masa amorfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
miercuri) Am clară imaginea unei Întâmplări din copilărie; o iarnă teribilă, gheață, zăpadă de doi metri. Suntem În curtea școlii din Clocociov, Înotăm În nămeți peste gardurile care nu se mai văd, nimic nu ne poate opri din această stare euforică dată de invazia de alb; deodată, scap Într-un gol (interval) și nu mă mai văd, nimeni nu-și dă seama pentru un timp, după aceea, s-au dumirit c-am fost Îngropat În colțul de la stradă unde zăpada, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se umple de viață, vibrează, pulsează, Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să accepte existența morții ca posibilitate concretă); mă sileam să păstrez În mine această senzație nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O iubeam, dar nu mai eram în stare să-i atrag atenția. O iubeam și deviam în periferia aceea, între oasele celeilate femei. Ea nu mă dezamăgea, nu avea amintiri lipite de carne. Mă culcam cu nimeni. În rătăcirile acelea euforice și patetice, deveneam tânărul temerar care aș fi vrut să fiu și nu fusesem. Coboram să mă joc în curte în ciuda mamei, în ciuda mâinilor ei palide rămase nemișcate pe pian. Tăiam broaște. Scuipam în farfurie. După aceea eram singur, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată urâțenia aceea care se apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am spus deja, zise acesta. Și, când ajungem la Londra, o să fie și mai bine. Henry Îi lăsă vorbind și se grăbi să se Întoarcă la hotel, pentru a comanda șampanie la cină. Plutea pe stradă ca Într-un balon euforic de săpun, care supraviețui unei Întâlniri ușor Înțepătoare cu William Archer, la scurt timp după aceea. Se miră, În timp ce supraveghea aranjarea mesei În sufrageria sa de la hotel, să vadă cartea de vizită a criticului, dar Îl invită să urce. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aflat, după cum se părea, arta și numai arta, a citat, fără ca la îndemână să se afle pahare pline ochi, din cartea sa preferată, Ulenspiegel, toastul bătrânului Baas: tis tydt van te beven de klinkaert... El, băutorul atestat, putea să devină euforic și fără șnaps, doar vorbind. Pe urmă a venit Potsdam, ne-a înviorat. Peronul plin de milițieni. Anunțuri saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ce vede, mirarea are proporții naționale, e bolnav de nervi la modul teoretic, practic și nesfîrșit ironic, e pitic, poate suferă, poate nu, se pare că nu iubește pe nimeni din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
multe ori îi bătea pe concurenți; îmi amintesc și acum cum s-a înroșit de plăcere când a reușit să compună un cuvânt din opt litere, în timp ce concurentul a găsit doar unul din șase, realizând doar șase puncte. A fost euforică ore-n șir după aceea: a fost singura dată când am văzut dispărând de pe fruntea ei cuta îngrijorării. Și cred că din acest motiv făceam eforturi disperate să ne întoarcem la televizor în fiecare zi la patru și jumătate, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care-și făceau treaba În Borneo, undeva prin nord, executau niște așa-ziși bandiți. Nasol de tot, dar Într-un fel eu... — ...Știi cum e? Nu prea. (Încetini ca să-și ofere timp să mă privească.) Cabrera avea dreptate - ești puțintel euforic. Ești destul de tare ca să vizitezi casa Hollinger? — Paula, nu te mai juca de-a șefa clasei. Cazul ăsta e pe cale să se rezolve, simt eu asta. Și cred că simte și Cabrera. Simte c-o s-ajungi să fii omorît. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În mașină, naiba știe de ce. Îmi aruncă portocala și se sprijini de balustradă.) Și zi, cum Îți mai merge? Arăți deosebit de bine pentru cineva care-a fost strîns de gît și atacat de un deltaplan. — Mă și simt bine. Aproape euforic. De la gîndul c-o să-l văd pe Frank mi se trage. — Sigur că da. ZÎmbind, se apropie de mine, Îmi cuprinse umerii și Își lipi obrazul de al meu. Ne-am tot făcut o mie de griji pentru săracul om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
programelor de televiziune matinale Începuseră să joace pe tavane. Complexul Costasol era pe punctul de-a se trezi din somnul său adînc ca oceanul pentru a pătrunde Într-o lume nouă și mult mai vioaie. În mod surprinzător, mă simțeam euforic. Dacă Bobby Crawford era tînărul ofițer districtual, atunci David Hennessy și Elizabeth Shand erau agenții companiei comerciale care se țineau de coada lui, gata să-i Îmbie pe băștinașii docili cu arme și mărgele, cu paiete și ieftinătăți sclipicioase. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
probabil pentru că era proiectul lui, a plusat. Bătând cu palma În masă, a așezat pe ea două hârtii de cinci sute. Era o sumă mare pentru el. Așa că, impresionați, nu ne-am lăsat mai prejos. Mai Întâi Leac, cu două sute, euforic după succesul prozei cu băieți de la țară pe care o citise În seara aia. Sorin, generos, alt milion, plus promisiunea că se va ocupa de o imprimantă ca lumea. Încet-Încet, am strâns aproape patru milioane. Cu tot cu banii lui Cașiș, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
limbă oficială sau națională un idiom romanic -, și mă investisem fără ezitare, îmi vorbeau de la sine preocupările la care ne solicita momentul. Conivența lor, exaltănd patrimoniul latinității, desena un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge Amado, gloria prozei braziliene, și Luis Jaime Cisneros, președinte al Academiei peruane, care înfășura evenimentul în acolada unor reconfortante, fraterne identificări filologice, pînă la savanți devotați scrupulului experimental, Philippe Lazar, de pildă, director la
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
ne-am dărui cu toată ființa și am muri înainte ca bucuria dăruirii să se spulbere, această dăruire ar fi ca un scut, am muri tot atât de împăcați ca într-un somn, care ne-ar doborî irezistibil și ne-am scufunda euforic, ca și când am fi drogați (și nu este oare somnul minunatul drog pe care natura l-a dăruit încă de la începuturi ființei monocelulare din care am devenit apoi conștiințe?). Bucuria unei împliniri ne învăluie sufletul și îl apără de groaza morții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
semne distinctive identificate de V. Georgescu (2008, pp. 118-120) drept caracterististice ale întregului discurs istoric propagat în național-comunism: i) caracterul său genetic, dat de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit de hiperbolizarea trecutului național și supradimensionarea realizărilor istorice ale poporului român; iii) caracterul său aniversativ, conferit de patosul celebrativ și istoria festivistă. Unitatea. Faza internaționalismului proletar și a patriotismului socialist destrămase mitologema unității naționale, acoperind locul lăsat liber de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
medicul îi monitorizează concentrația în oxigen cu ajutorul unui pulsoximetru (dispozitiv care „prinde" în cârlig degetul arătător). Doza de gaz ilariant crește treptat, uneori fiind suficientă o concentrație de 20% pentru a induce relaxarea. Pacientul se simte bine, uneori este chiar euforic, iar în tot acest timp, pulsul, tensiunea arterială, rata respirațiilor, reflexele și pupilele sunt normale. La jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a folosit pentru prima dată, inhalosedarea se făcea cu protoxid de azot la concentrație de 100%, astfel
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
să vândă droguri, dau primele doze gratuit, pentru ca mai apoi, cei care le-au consumat să devină treptat dependenți de ele, și din păcate fără să poate scăpa ușor de efectele lor. La început, cei care consumă droguri, se simt euforici, liberi și atoatputernici, însă treptat își pierd curajul, pofta de viață și încrederea în forțele proprii. Nu trebuie să fii medic specialist sau polițist să recunoști o persoană care a consumat droguri. Aceasta se plânge adesea de: stare de febră
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Argeanu Teodor, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1980]