7,156 matches
-
acestei teologii feministe, susțin printr-o campanie bine articulată bestsellerul brownian 18. Pentru discipolele Elisabethei Schüssler-Fiorenza, Maria Magdalena este prima victimă feminină a unei conspirații machiste, orchestrată de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu există nici o informație clară în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu îndrăzneală, tu, a cărei inimă se îndreaptă spre Împărăția cerurilor mai mult decât frații tăi”. Din cele o sută cincisprezece întrebări pe care ucenicii I le adresează Învățătorului, șaizeci și șapte sunt ale Mariei Magdalena. Ea apare și în Evanghelia gnostică a lui Toma cu o întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ucenicii I le adresează Învățătorului, șaizeci și șapte sunt ale Mariei Magdalena. Ea apare și în Evanghelia gnostică a lui Toma cu o întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor 19, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adresează Învățătorului, șaizeci și șapte sunt ale Mariei Magdalena. Ea apare și în Evanghelia gnostică a lui Toma cu o întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor 19, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Magdalena Îl întreabă pe Isus cum se percep viziunile, cu sufletul (psyche) sau cu duhul (pneuma)? Isus îi răspunde: nici cu sufletul, nici cu duhul, ci cu mintea (nous). Pentru ancheta noastră, să reținem însă doar trei aspecte legate de Evanghelia Mariei șMagdalenaț. În primul rând, rolul central pe care-l joacă ucenica lui Isus în economia acestui text gnostic. Ea face figură de inițiată privilegiată a lui Isus, „cu un cap spiritual” deasupra apostolilor bărbați. Prin intermediul unei viziuni speciale, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în posesia unor „taine unice”, pe care nimeni în afară de ea nu le cunoaște, după mărturisirea lui Petru. În al doilea rând, trebuie subliniat conflictul dramatic cu Petru, conflict care îmbracă o semnificație simbolică. Petru, recunoscut ca șef al apostolilor în evangheliile canonice, este contracarat de Maria Magdalena, văzută ca inițiată în tainele cele mai secrete de către Isus în tradiția gnostică. Opoziția dintre ortodoxie (fără sensul confesional de azi) și gnosticism se reflectă în opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
canonice, este contracarat de Maria Magdalena, văzută ca inițiată în tainele cele mai secrete de către Isus în tradiția gnostică. Opoziția dintre ortodoxie (fără sensul confesional de azi) și gnosticism se reflectă în opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În Evanghelia Mariei, Petru are un complice, pe apostolul Andrei, care, la capătul revelației Mariei, mărturisește că nu crede o iotă din spusele acesteia. Petru, „politicos”, reia aserțiunea fratelui său: „Oare șDomnulț să fi vorbit în taină unei femei fără ca noi să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cunoaște foarte bine. De aceea o iubea pe dânsa mai mult decât pe noi”. În fine, Maria Magdalena se vede învestită cu o funcție misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice în paralel cu cel ortodox, petrinic. Faptul că o evanghelie întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura în rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
denotă respectul de care personajul se bucura în rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora ei și Magdalena, numită și «tovarășa» Lui”. În alt pasaj: „Tovarășa (koinonos) Fiului este Maria Magdalena. Domnul o iubea pe Maria mai mult decât pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
context semantic, fiind semnul intimității spirituale între un maestru și un ucenic apropiat. De altminteri, sărutul pe gură se practica în semn de salut intim nu doar de persoane de sex diferit, ci și de persoane de același sex. În evangheliile canonice există mai multe notații de felul: „Isus l-a iubit” pe cutare ucenic, fără ca expresia respectivă să presupună vreo aluzie erotică. E foarte clar însă că ideologia feministă favorizează interpretarea otova, depistând în gestul lui Isus unul dintre argumentele-cheie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
opri asupra unei alte lucrări, în care autoarea merge până la capătul raționamentului ei. Jane Schaberg se oprește asupra episodului Noli me tangere, văzând în el cheia misterului magdalenian. Schaberg pleacă de la presupoziția că episodul cu pricina figura inițial și în Evanghelia după Marcu, dar, probabil din cauza unor conflicte interne, dictate și de viziunea machistă a apostolilor, el a fost eliminat. S-a păstrat, nu întâmplător, numai la Ioan, dar și aici într-o versiune amputată, care-i schimbă complet sensul. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Esther A. de Boer și Ramon Jusino. Primul îl identifică pe misteriosul „ucenic iubit” de Isus cu însăși Maria Magdalena, iar al doilea propune nici mai mult, nici mai puțin decât identificarea acesteia cu autorul celei de-a patra evanghelii. De Boer21 răspunde punct cu punct „testului Charlesworth”. J.H. Charlesworth propune, într-o lucrare din 1995, The Beloved Disciple: Whose Witness Validates the Gospel of John?, o listă de opt criterii pe care le socotește inconturnabile pentru oricine dorește să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucrare din 1995, The Beloved Disciple: Whose Witness Validates the Gospel of John?, o listă de opt criterii pe care le socotește inconturnabile pentru oricine dorește să dea un răspuns legitim la întrebarea: cine este „ucenicul iubit” din a patra evanghelie? Iată lista lor: 1. iubirea lui Isus față de ucenic trebuie demonstrată; 2. de ce personajul nu este numit? 3. trebuie demonstrată apropierea personajului de Isus, precum și autoritatea sa asupra celorlalți ucenici; 4. de ce personajul apare târziu în textul evangheliei? 5. trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a patra evanghelie? Iată lista lor: 1. iubirea lui Isus față de ucenic trebuie demonstrată; 2. de ce personajul nu este numit? 3. trebuie demonstrată apropierea personajului de Isus, precum și autoritatea sa asupra celorlalți ucenici; 4. de ce personajul apare târziu în textul evangheliei? 5. trebuie oferită o explicație scenei de pe Golgota (Ioan 19,25-27); 6. trebuie explicat accentul pus de autorul evangheliei pe validitatea mărturiei „ucenicului iubit”; 7. trebuie explicată spaima în fața perspectivei morții ucenicului; 8. trebuie explicată rivalitatea dintre „ucenicul iubit” și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
numit? 3. trebuie demonstrată apropierea personajului de Isus, precum și autoritatea sa asupra celorlalți ucenici; 4. de ce personajul apare târziu în textul evangheliei? 5. trebuie oferită o explicație scenei de pe Golgota (Ioan 19,25-27); 6. trebuie explicat accentul pus de autorul evangheliei pe validitatea mărturiei „ucenicului iubit”; 7. trebuie explicată spaima în fața perspectivei morții ucenicului; 8. trebuie explicată rivalitatea dintre „ucenicul iubit” și Petru. De Boer primește provocarea și încearcă să găsească în textul Noului Testament toate elementele necesare pentru identificarea „ucenicului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
riscă deci să dispară martorul privilegiat al celui mai important eveniment din istoria creștinismului. 8. Opoziția Petru/„ucenicul iubit”. De Boer invocă unele texte gnostice, în care opoziția dintre Petru și Maria Magdalena apare la lumina zilei (de pildă, în Evanghelia Mariei). În Evanghelia lui Ioan rolurile sunt împărțite: Petru primește în grijă grupul de ucenici și autoritatea de a-i ghida (funcție pastorală), în vreme ce Maria Magdalena rămâne depozitara „mesajului crucial al evangheliei” (funcție mistică). Aparent, biblista olandeză a ieșit învingătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dispară martorul privilegiat al celui mai important eveniment din istoria creștinismului. 8. Opoziția Petru/„ucenicul iubit”. De Boer invocă unele texte gnostice, în care opoziția dintre Petru și Maria Magdalena apare la lumina zilei (de pildă, în Evanghelia Mariei). În Evanghelia lui Ioan rolurile sunt împărțite: Petru primește în grijă grupul de ucenici și autoritatea de a-i ghida (funcție pastorală), în vreme ce Maria Magdalena rămâne depozitara „mesajului crucial al evangheliei” (funcție mistică). Aparent, biblista olandeză a ieșit învingătoare din lupta cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Magdalena apare la lumina zilei (de pildă, în Evanghelia Mariei). În Evanghelia lui Ioan rolurile sunt împărțite: Petru primește în grijă grupul de ucenici și autoritatea de a-i ghida (funcție pastorală), în vreme ce Maria Magdalena rămâne depozitara „mesajului crucial al evangheliei” (funcție mistică). Aparent, biblista olandeză a ieșit învingătoare din lupta cu criteriile propuse de Charlesworth. Zic doar aparent, întrucât soluția ei nu trece de stadiul supoziției. Până la Maria Magdalena s-au propus nenumărate alte soluții, la fel de „veridice”, nici una însă validată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
slujba unei ideologii politic corecte! Ultimul criteriu al lui Charlesworth viza rivalitatea dintre Petru și „ucenicul iubit”. Plecând de aici, Ramon K. Jusino propune o teorie 22 care merge și mai departe decât teoria lui De Boer: la originea actualei Evanghelii a lui Ioan s-ar afla o evanghelie orală a Mariei Magdalena. Jusino folosește monografia marelui specialist catolic în Noul Testament, Raymond Brown, The Community of the Beloved Disciple. The Life, Loves and Hates of an Individual Church in New Testament
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Charlesworth viza rivalitatea dintre Petru și „ucenicul iubit”. Plecând de aici, Ramon K. Jusino propune o teorie 22 care merge și mai departe decât teoria lui De Boer: la originea actualei Evanghelii a lui Ioan s-ar afla o evanghelie orală a Mariei Magdalena. Jusino folosește monografia marelui specialist catolic în Noul Testament, Raymond Brown, The Community of the Beloved Disciple. The Life, Loves and Hates of an Individual Church in New Testament Times, apărută la New York în 1979. După R.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
monografia marelui specialist catolic în Noul Testament, Raymond Brown, The Community of the Beloved Disciple. The Life, Loves and Hates of an Individual Church in New Testament Times, apărută la New York în 1979. După R. Brown, autorul celei de-a patra evanghelii este un discipol anonim al lui Ioan, ascuns sub apelativul „ucenicul pe care Isus l-a iubit”. Există trei faze în constituirea evangheliei: o pre-evanghelie datorată „ucenicului iubit”; o pre-evanghelie produsă de autorul principal, evanghelistul ca atare; versiunea finală, scrisă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
in New Testament Times, apărută la New York în 1979. După R. Brown, autorul celei de-a patra evanghelii este un discipol anonim al lui Ioan, ascuns sub apelativul „ucenicul pe care Isus l-a iubit”. Există trei faze în constituirea evangheliei: o pre-evanghelie datorată „ucenicului iubit”; o pre-evanghelie produsă de autorul principal, evanghelistul ca atare; versiunea finală, scrisă de un redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori în căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, în comunitatea ioaneică s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme înainte de a fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, în vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la noi, ar fi fost redactată de un reprezentant al curentului ioaneic minoritar absorbit de Biserica instituțională. Iată cum speculează Jusino teza lui Brown: într-o primă etapă (50-80 d.Hr.), grupul respectiv, omogen și puternic, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
absorbit de Biserica instituțională. Iată cum speculează Jusino teza lui Brown: într-o primă etapă (50-80 d.Hr.), grupul respectiv, omogen și puternic, se află sub conducerea spirituală a Mariei Magdalena. În etapa următoare (80-90), comunitatea deține o versiune a evangheliei bazată pe relatările Mariei Magdalena, care probabil murise între timp. Intervine schisma datorată chestiunii cristologice, comunitatea dizolvându-se încetul cu încetul. Membrii asimilați de Biserica instituționalizată se văd obligați să camufleze identitatea apostolului fondator, dat fiind că acesta era o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]