822 matches
-
Dioclețian, deși era păgân, se purta tolerant față de creștini, care erau numeroși în administrație, armată, și chiar în serviciul palatului imperial. Vorbindu-se mai departe în text despre preotul Epictect, se arată că trăia în părțile Răsăritului, ducea o viață evlavioasă, trăind în neprihănire. Documentul nu pomenește cetatea, provincia, ci numai: „in partibus Orientis”. Se istorisește vindecarea pe care a săvârșit-o asupra fiicei unui mare dregător (comitis) creștin. Când, apoi, i se aduce un om stăpânit de duh necurat, sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ierusalimului, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie, Sfântul Paulin de Nola și Fericitul Augustin. Catehet desăvârșit, Sfântul Niceta îi îndemna pe credincioșii săi să aibă o atitudine evlavioasă la rugăciune în biserică, precum și la privegherile de vineri seara și sâmbătă seara, să practice cântarea în comun, să lupte împotriva superstițiilor și să trăiască cu toții în dragostea și pacea creștină. 1. Ținuta și atitudinea evlavioasă a credincioșilor în Biserică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să aibă o atitudine evlavioasă la rugăciune în biserică, precum și la privegherile de vineri seara și sâmbătă seara, să practice cântarea în comun, să lupte împotriva superstițiilor și să trăiască cu toții în dragostea și pacea creștină. 1. Ținuta și atitudinea evlavioasă a credincioșilor în Biserică Sfântul Niceta s-a simțit tot timpul legat de credincioșii săi. El era „în deplin acord cu simțirea intimă a poporului creștin, pentru care credința creștină nu era numai un sistem (de învățătură n. n.), ci, mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cei ce pot să privegheze, ci să-i felicite și, rămânănd acasă, să intre în comuniune cu aceștia prin rugăciune, ca să se bucure împreună de bunătatea dumnezeiască; întrucât, pe unii îi încununează fapta, iar pe alții îi veselește viața evlavioasă. În gândirea nicetană, privegherea este socotită ca o purificare după cinci zile și cinci nopți în care omul s-a îngreuiat printr-o amorțire trupească și s-a făcut părtaș la „fapte lumești”. Practic, ea este o îndeletnicire folositoare spre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
IV - VI ce contrazic pe acei cercetători care nu sunt de acord că Scythia Minor ar fi putut da o personalitate de mărimea și importanța Sfântului Ioan Cassian. În mănăstirile apărute aici începând cu secolele III-IV s-au format călugări evlavioși, iscusiți teologi precum cei incluși în grupul „călugărilor sciți” și din rândul cărora s-au ridicat pe parcursul secolelor ierarhi vrednici, pofund dedicați misiunii lor pastorale, precum au fost: Bretanion, Gherontius, Teotim I, Valentinian și mulți alții, care au jucat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care scrie că Gherman și Cassian erau printre cei ce au părăsit Constantinopolul către Roma după cel de-al doilea exil al lui Ioan Hrisostom din 404. Columba Stewart îl citează pe Palladius astfel: ,,Preotul Gherman și Diaconul Cassian, bărbați evlavioși, au dus o scrisoare din partea întregului cler al lui Ioan în care aceștia scriau despre violențe și tirania la care fusese supusă Biserica lor”, aducând mărturie astfel de scopul călătoriei acestora. Faptul că amândoi cunoșteau foarte bine limba latină a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
obligat să fie de părerea traducătorului, „știind că nimic nu este mai vrednic de respect decât adevărul”. Din aceste câteva considerații se observă încă o dată smerenia, dar și competența alegerii, tăria de caracter, bogăția cunoștințelor și legătura lui cu oameni evlavioși ai ținuturilor natale sau măcar apropiate. Pentru astfel de osteneli, cere ca răsplătire sprijinul rugăciunilor prietenului, ca să nu fie biruit de mâhnirea atâtor necazuri și să se bucure măcar de dulceața contemplației și a studiilor duhovnicești. Din cauza acestei solicitări a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină, respectul contemporanilor care îl socoteau un sfânt apărut în generația lor, elogiile cercetătorilor din toate timpurile, care îl apreciază drept un învățat și evlavios teolog constituie argumente solide pentru așezarea lui Dionisie Smeritul sau Exiguul în rândul Sfinților români și nu numai. Canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română ar reprezenta o recunoaștere oficială a universalității personalității sale ilustre, a contribuției lui incontestabile ca teolog, filosof
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o separație (tăiere), fiindcă nu este cu putință ca firea cea imaterială, inteligentă și fără de trup, să fi luat pentru sine o suferință trupească. Astfel de învățături se cuvine să le medităm cu cuvinte dumnezeiești și negrăite. Prea înțeleptul și evlaviosul nostru împărat gândea astfel de lucruri, iar episcopii au compus această scrisoare în legătură cu adăugirea cuvântului deoființă (ομοούσιος).” (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, Cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 53) „Tot așa și în ce privește expresia că Fiul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dintr-un instrument plin de armonie. David psalmodiază: În veac nu se va clinti cel ce locuiește în Ierusalim (Ps. 124, 1). Tâlcuind alegoric această frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii vecilor. Nu vor întâmpina greutăți și probleme, scandaluri și primejdii. Nu vor simți regrete și neliniști, ispite păcătoase și pofte viclene. Toate acestea vor dispărea acolo. Sufletele, ca în niște sanctuare sfinte, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să se așeze la masă (în cinstea lor și cu o carte de bucate franțuzească în față făcusem primele chifteluțe marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai evlavios din fire, a zis „Poftă bună, cu Dumnezeu înainte!“ și a luat o îmbucătură; a căzut la pământ ca secerat și l-au dus pe brațe până la baracă; mi-au spus a doua zi că inhalase praf de ciment și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și face un pact ca să recupereze lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios...", căruia i-a sugerat ideea luciferică de a se crede Dumnezeu. Personajul a trecut prin experiența unui demon romantic, atras de aventura cunoașterii, dar nu ajunge la revelație, la iluminare, pentru că nu reușește "să justifice Creația și cu atât mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de analiza psihologică și de introspecție: "gâtul îi era uscat și amar, iar inima i se frământa într-o emoție aproape dureroasă". În universul subiectiv al personajului se pătrunde prin tehnica retrospectivei biografice: copilăria, dragostea și religiozitatea, crize extatice, mama evlavioasă, tata ține lecții de morală: "să năzuiești mereu a dobândi stima oamenilor și mai ales pe a ta însuți"; îi reapare în minte chipul Martei, fosta sa logodnică, școala de artilerie, înaintarea la gradul de locotenent, apoi Curtea Marțială, spânzurătoarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă cu traiul în mijlocul lumii. De aceea și îndeamnă: Să-L slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre mărginita putere a diavolului, I, în P. G., XLIX, 258. footnote>. Tocmai acesta este
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă cu traiul în mijlocul lumii. De aceea și îndeamnă: Să-L slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre mărginita putere a diavolului, I, în P. G., XLIX, 258. footnote>. Tocmai acesta este
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Sfântul Vasile s-a născut în anul 329 (330) dintr-o familie evlavioasă în Cezareea Capadociei. Mama sa se numea Emilia, iar tatăl său era retorul Vasile. Bunica sa după tată era Macrina cea bătrână, fostă ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul. El era unul din cei 10 frați, dintre care trei vor fi
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
divine cu chip de ypatie, o emanație a unui tainic gineceu, menit să perpetueze memoria virtuoasei și înțeleptei Hypatia. Vestală a cultului platonic la anul 200 e.n., fusese măcelărită și arsă pe rug de o gloată de creștini întărâtați de evlaviosul dar intransigentul viitor sfânt Chiril. Eco profită de misterioasa idilă Baudolino-fecioara cu licorn, spre a așterne un fel de evanghelie filosofică a Zeului ("o voință fără scop"), încercând, cu peruasive probe stilistice, să-l definească, prin gura ypatiei, pe înțelesul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sens, Lady Margaret funcțio nează ca arhetip al Elisabetei I (fiica lui Henric al VIII-lea și strănepoata eroinei create de Philippa Gregory), voința sa politică ajungînd dominantă în epocă și prefigurînd trans formarea Angliei într-o mare putere europeană. Evlavioasă pe parcursul întregii sale vieți (și, mai ales, în copilărie, cînd se visează echivalentul britanic al Ioanei d'Arc aidoma Fecioarei din Orléans, speră să fie providențială pentru exis tența Regatului englez!), cu viziuni transcendente adesea, Margaret e forțată, totuși, de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în direcția duplicității naturii umane găsim la Sf. Nil din Ancyra (m. cca 430) în lucrarea De monastica exercitatione. Olympiodoros din Alexandria (495-570), în comentariul său la Cartea lui Iov, vede în furnicoleu un analogon al diavolului, furnică pentru cei evlavioși și leu pentru cei necredincioși. Interpretarea mitologică, pur moral-alegorică, nu este însă unica în literatura creștină a primelor veacuri. Sf. Grigorie cel Mare însuși (în Comentariile la Iov, V, 20, 22) se referă la furnicoleul biblic ca la o insectă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
VIII (1956), nr. 2, p. 246. 27 F.A. Isambert, Dimension sociale du symbole, în Actes du 14éme Conférance Internationale de Sociologie des Religiones, Strasbourg, 1977, apud, Vasile Sebastian Dâncu, op. cit., p. 10. 28 Pe când Iisus urca spre Golgota, o femeie evlavioasă cu numele Veronica i-a șters fața cu mahrama ei, pe care s-a impregnat chipul Mântuitorului. 29 Jaroslav Pelikan, Iisus de-a lungul secolelor, Editura Humanitas, București 2000, p. 40. 30 Molitfelnic op. cit., p. 551. 31 Laurențiu Dumitru, "Tinerii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
mâinile la spate, singur și trist. Sadoveanu, o. III 50.” Substantivul sau pronumele desemnând obiectul a cărui stare se exprimă prin numele predicativ circumstanțial poate sta în nominativ [= subiect] sau în acuzativ [= complement direct]. Subiect: Și cumătra Ioana o asculta evlavioasă. Mă culcam trist în casa pustie. Complement direct: Legumele le mâncam fierte [crude etc.] L-am lăsat [l am găsit] viu [rănit, mort]. Numele predicativ circumstanțial exprimat printr-un adjectiv stă în același gen, număr și caz cu substantivul la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
inserat în Amurgul idolilor (Götzendämmerung, 1888) și intitulat " Cum a ajuns în sfârșit "lumea adevărată" o fabulă", Nietzsche oferă o sinteză lămuritoare a istoriei nihilism-platonismului în șase capitole. Să le trecem concis în revistă. • Lumea adevărată, accesibilă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos el trăiește în ea, el este ea96. Nietzsche face aici aluzie la contextul care corespunde primei etape a istoriei platonism-nihilismului, cu alte cuvinte la capitolul care corespunde gândirii lui Platon: se postulează existența unei lumi reale, suprasensibile, care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gândirii lui Platon: se postulează existența unei lumi reale, suprasensibile, care însă nu a devenit încă o entitate pur și simplu "ideală", "platonică", dar la care pot ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a doua etapă a istoriei platonism-nihilismului se deschide fractura dintre lumea ideală și lumea sensibilă, dintre transcendență și imanență, din moment ce chiar și pentru înțelept lumea ideală este doar o promisiune, așadar fiind
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Poet, Ioan al lui Alexandru. Cununi de lauri hărăzitu-i-au cele zâne bune. Din înalt. Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă-a respirării, Ioan șoptea, evlavios: „sunt pregătit de jertfă în fiecare clipă” (Autoportret), sunt și „suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu...” (Via Dolorosa) Precum izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sfintele tradiții celor ce nu le înțeleg; și încă mai de râs, pentru că alții pronunță pentru ei sfintele mărturisiri. Dar neînțelegerea lor de către cei rătăciți nu trebuie să-ți fie o piedică pentru primirea lor, ci să stărui în chip evlavios și cu iubire în călăuzirea lor spre lumină, arătând față de obiecțiile prezentate că nu toate cele dumnezeiești se circumscriu de cunoștința noastră. Căci multe din cele necunoscute de noi au cauze vrednice de Dumnezeu, necunoscute nouă, dar știute de treptele
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]