824 matches
-
bucuram că experiența pe care o căpătasem lucrând pe scene cunoscute ar putea fi acum de folos În reformularea vieții teatrale românești. În viziunea mea, Teatrul Național ar fi trebuit să fie oglinda timpului În care trăim, nu un muzeu evlavios și lipsit de viață. Intenționam să provoc workshop-uri colective de colaborare directă Între actori, regizori și dramaturgi tineri, din care să se nască ceva nou, cu totul neașteptat, care ar putea pune bazele unei noi dramaturgii românești și ar inspira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al Portugaliei. Acest Părinte era de o mare evlavie și virtute. Părintele Gonçalves a scris o parte în spaniolă și o parte în italiană, după secretarii pe care i-a avut. Părintele Annibal du Coudret, un preot foarte învățat și evlavios, l-a tradus în latină. Și autorul, și traducătorul sunt încă în viață. Prologul părintelui Luis Gonçalves da Câmara Pe 4 august 1553, într-o vineri dimineață, în ajunul sărbătorii Stăpânei noastre a zăpezii, pe când Părintele se afla în grădină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spuse că avea acolo prieteni și un colegiu, toate porțile fiindu-i deschise. Mai mult, îi dădu la plecare patru scuzi. Închisorile din Salamanca (iulie - septembrie 1527) 64. După ce sosi în Salamanca, pe când se ruga într-o biserică, o femeie evlavioasă l-a recunoscut ca făcând parte din Societate 1, pentru că cei patru tovarăși ai săi se aflau deja în oraș de câteva zile. Ea l-a întrebat cum îl cheamă și l-a condus la ei. Când li se poruncise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
învățătură, merse să-l caute pe maestrul său și-i făgădui că va fi tot timpul ochi și urechi la prelegerile lui, atâta vreme cât va afla pâine și apă pentru a-și duce traiul. O dată făcută această făgăduință, toate acele porniri evlavioase care-i veneau în timpului cursurilor îl părăsiră și înainta liniștit în studii. Pe atunci stătea de vorbă cu maestrul Petru Favre 3 și cu maestrul Francisc Xaveriu 1, pe care mai târziu îi câștigă în slujba lui Dumnezeu mulțumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
chiar mergând prin oraș cu multă bucurie lăuntrică, îmi înfățișam Preasfânta Treime, văzând când trei creaturi raționale, când trei animale, când alte trei lucruri, și așa mai departe. A PREASFINTEI TREIMI 19. Miercuri ș20 februarieț - Înainte de a începe rugăciunea, îmbărbătare evlavioasă pentru a intra în ea; în timpul ei, multă evlavie călduroasă sau strălucitoare și suavă, fără vreo pricepere, ci ducându-mă spre o încredințare a inimii, fără a se opri asupra vreunei Persoane dumnezeiești anume. Apoi, fiind confirmat în cele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu puteam sau nu izbuteam nici să văd, nici să simt dezbinare sau vreo supărare din trecut; mă simțeam ca cineva care, obosit fiind, se odihnește cu suflet liniștit, evlavios și vizitat; această odihnă nu a contenit nici la foc și nici de alte câteva ori când mi-am amintit; seara, neputând afla nimic în rugăciunea către Tatăl, mi s-au dezvăluit o nouă evlavie și mișcări, care sfârșeau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
par potriviți pentru aceasta, să aleagă înfrânarea, fecioria, călugăria și orice alt mod al desăvârșirii evanghelice, totuși, în exercițiile spirituale este mai potrivit și mult mai bine ca, în căutarea voinței divine, Însuși Creatorul și Domnul să se împărtășească sufletului evlavios, înflăcărându-l întru iubirea și lauda Sa și predispunându-l pentru calea pe care ar putea să-I slujească mai bine în viitor. Așadar, cel care propune exercițiile să nu se abată, nici să nu încline mai mult într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
175. TREI TIMPURI PENTRU A FACE ÎN FIECARE DINTRE ELE O ALEGERE SĂNĂTOASĂ ȘI BUNĂ. Primul timp este atunci când Dumnezeu, Domnul nostru, mișcă și atrage voința așa încât, fără să se îndoiască, nici să se poată îndoi, un astfel de suflet evlavios urmează ceea ce îi este arătat; după cum au făcut sfinții Pavel și Matei, în urmarea lui Cristos, Domnul nostru. 176. Al doilea timp este atunci când se primește limpezime și cunoaștere îndeajuns, prin experiența consolărilor și a dezolărilor și prin experiența discernerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru ca astfel să dobândească mai multă armonie și ordine în felul de a se purta și a se cârmui. 215. A șasea regulă. Alteori, în timp ce mănâncă se poate gândi la altceva, fie la viețile sfinților, fie la vreo altă contemplație evlavioasă sau la vreo altă îndeletnicire spirituală; astfel, fiind atent la asemenea lucruri, va afla mai puțină plăcere și simțire în hrana trupească. 216. A șaptea regulă. Mai mult decât orice, să fie atent ca nu cumva tot sufletul să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai bine; îngerul cel rău, dimpotrivă, să-l atragă mai departe spre planul său blestemat și răutatea lui. 332. A patra. Este propriu îngerului cel rău, care se preface în înger al luminii 1, să intre cu șcele potriviteț sufletului evlavios și să iasă șînvingătorț cu ale sale, și anume, să aducă gânduri bune și sfinte, potrivite unui asemenea suflet drept, și apoi, puțin câte puțin, să caute să iasă, trăgând sufletul spre înșelăciunile sale ascunse și planurile sale perfide. 333
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
370. A optsprezecea. Cu toate că mai presus de orice trebuie să lăudăm multa slujire a lui Dumnezeu, Domnul nostru, numai din iubire, trebuie ștotușiț să lăudăm mult și frica de Maiestatea Sa dumnezeiască; căci, nu numai că frica fiului este lucru evlavios și sfânt, dar, mai mult, dacă omul nu dobândește ceva mai bun și folositor, chiar și teama slugii ajută mult la dezlipirea de păcatul de moarte; și, o dată dezlipiți, se ajunge ușor la frica fiului, lucru întru totul primit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau nu precedată de rugăciunea împărătească! Alte voci cer introducerea în școli a religiei ca obiect de studiu obligatoriu etc. În definitiv, dacă avem corupți care luptă împotriva corupției, amorali care vorbesc în numele moralei, de ce n-am avea și atei evlavioși? N-aș fi scris aceste rânduri dacă, fără a cuteza să mă consider un drept-credincios, de foarte multă vreme n-aș nutri profunda convingere (e cea mai profundă dintre convingerile mele) că, pentru a parafraza o minunată frază a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de aceea, trebuie să fie atinsă și păstrată cu orice preț, chiar cu efortul unei vieți lipsite de gust, neconcludente, periculoase și poate chiar cu împietrirea inimii, nu numai cu falimentul activităților noastre. Este o adevărată nenorocire - scria un autor evlavios -, când printre atâtea persoane angajate în opere importante găsești prea puține ori niciuna cu o adevărată viață interioară: atunci puterea lui Dumnezeu este ca și legată, supranaturalul nu se mai arată, e ca și eclipsat: atunci toată țara suferă aceasta
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a ști să depășești indulgența față de propriile comodități este tărie; a fi amabili, politicoși, gentili este temperanță. Să dea Domnul ca cei din lume să nu mai observe anumite lipsuri din cadrul vocației noastre; ca același acoperiș să adăpostească atât formarea evlavioasă, cât și disciplina unor virtuți naturale trainice și puternice; ca vocația religioasă, seriozitatea vieții și virtuțile captivante să fie trăite de aceiași persoană. 50. Prestigiul major al îngrijirii sufletelor și lipsa metodelor de învățare « Iar noi vom stărui în rugăciune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
bunuri, de pământuri, de culturi, de vânzări, de cumpărări, de negustorie, și de tot ceea ce ține de comerț și de mânuiri de bani. În cazuri de necesitate, o foarte bună regulă ar fi să cerem ajutorul unor persoane de încredere, evlavioase, blânde și conștiincioase. 81. Cum să ne comportăm față de cei „incerți“ În ceea ce-i privește pe cei nesiguri, Domnul nostru, dând Apostolilor instrucțiunile Sale, le-a spus: «Gratis ați primit, gratis să dați» (Mt 10, 8). În Ritualul roman se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trece» (Mt 24,35). Capitolul X «Mulțimea celor care au crezut era o inimă și un suflet» — 86. La baza credinței creștine se află unitatea — 87. Cimentul unității este iubirea. Din iubire a răsărit comuniunea bunurilor, printre cei dintâi creștini evlavioși din Ierusalim — 88. Fraternitatea lor euharistică — 89. În acea Pâine unică, noi, cei mulți, formăm un singur trup — 90. Ce diferită este evlavia noastră euharistică față de a lor! — 91. Și ce dezastroase sunt consecințele rupturilor dintre laici și preoți! — 92
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
încât să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum M-ai iubit pe Mine» (In 17,20-23). Minunat! 87. Cimentul unității este iubirea. Din iubire a răsărit comuniunea bunurilor, printre cei dintâi creștini evlavioși din Ierusalim Dar care este cimentul unității? Iubirea! Se poate spune că esența creștinismului constă în această iubire care, atât în cer cât și pe pământ, creează unitatea și o repară când este sfâșiată. Iubirea intelectivă a Tatălui ceresc este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
preoții... Lumea de rând este adesea mai generoasă decât noi. Cine trăiește pentru artă nu are altă preocupare, și aleargă fără încetare în căutarea ei; cine își pierde capul pentru o persoană, săvârșește pentru ea lucruri nepotrivite; doar noi, cei evlavioși, suntem oameni calmi, iubitori cu măsură, cei care ne măsurăm cuvintele și voința, pentru a nu exagera niciodată în fața lumii. Și, cu toate acestea, Dumnezeu nu ne iubește cu calm. Iată-L pe Cristos Domnul, Care vine înaintea noastră și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a născut în anul 1884 în comuna Pârscov, veche vatră folclorică din zona Buzăului, într-o familie de țărani păstrători de datini și foarte evlavioși - factori care au avut o mare influență asupra propriului său moral, a creației lui literare. Anii de studiu la Buzău și București, cu șederea la gazde și internate lipsite de confort, l-au călit pentru viață și i-au sădit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
părere, dumneata ți-ai apărat atât de bine și documentat poziția, încât nu pot să-ți dau decât nota maximă (10)”. A fost profesor în Seminarul Franciscan din Hălăucești și vicar parohial în mai multe localități. Minte ageră și suflet evlavios, a fost apreciat oriunde și în orice serviciu a fost plasat. A fost luat la ochi de comuniști și arestat de două ori în primăvara lui 1949. Judecat la Galați sub acuzația de „crimă contra ordinei sociale”, a fost condamnat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de deținuții din celulă ca să asculte unele discuții științifice fiind el cu pregătire universitară... dar mai ales subiecte religioase... Se discuta mult și cu sectarii. Iehoviștii erau cei mai încăpățânați în ideile lor. A fost un preot învățat și foarte evlavios în chip deosebit către Prea Sfânta Fecioară Maria. Pr. A. Dămoc martor ocular Stea de dimineață Te văd vestind aurora ce-ar să vie A zilei mari ce nu va mai apuneCa stea din zori, copilă-n rugăciune, Când singur
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dumnezeu nesfârșit de bun, de sfânt, atotputernic, este și Mama noastră, ființe mărginite, păcătoase, neputincioase! Cum nu vom alerga la această Mamă, când o știm cine este? Când o știm că e așa de bogată, atât de bună? Un tânăr evlavios, care, în puțini ani, ajunsese la o mare desăvârșire creștinească, lăuda într-o zi, ca niciodată, pe Preasfânta Fecioară Maria. Fiind întrebat, că de ce laudă și-o iubește așa de mult pe Maria ridicându-și ochii spre cer, într-un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
seamă copiii și tinerii, dându-le o educație mistico-religioasă!”. Procesul a fost public și a avut loc în luna martie 1959 la tribunalul militar, de pe strada Negru-Vodă din București. Persoanele aduse la proces ca martori ai acuzării, erau niște persoane evlavioase care frecventau des catedrala; sub amenințarea securității ele dăduseră declarații în scris împotriva mea, declarații pe care le-am văzut și citit și eu la încheierea și semnarea dosarului meu, în ziua de 11 februarie 1959. În ziua procesului, în timpul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
soră. Mireasă pentru că și l-a însușit prin sângele său, vărsat pe cruce ; soră, pentru că prin același sânge, înzestrându-l cu harul sfințitor, îl făcu fiu adoptiv al lui Dumnezeu, precum el e fiul său natural. O, suflete, o, suflete evlavios, mireasa și sora lui Isus, caută a trăi totdeauna rănit de iubire către mirele și fratele tău Isus. Pildă Preasfânta Fecioară Maria a fost cea dintâi rănită în inimă de iubire, contemplând pieptul și inima scumpului ei Isus, străpunsă de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să fie dus la Siena, pentru un nou control medical. Medicii constată că nu se mai poate face nimic și fratele Elia hotărăște ca Francisc să fie readus la Assisi, în mănăstirea de la Porțiuncula. A fost un drum triumfal: mulțimile evlavioase ieșeau în întâmpinarea convoiului care-l însoțeau pe Fratele acum mistuit de durere. Ajunși la biserica atât de scumpă inimii sale, Sfânta Maria a Îngerilor, cere să i se cânte „Imnul fratelui Soare”; vrea parcă să-și ia rămas bun
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]