895 matches
-
data de legătura dintre literatura și viața, iar rondiștii, în frunte cu leopardistul Cardarelli nu ar fi putut să sublinieze extraordinară lecție de stil a prozei sale, iar mai tarziu ermeticii probabil că n-ar fi putut revendică austeritatea să evocatoare, intuiește Renzo Negri.50 Multitudinea de opinii contradictorii a contribuit la apariția unui veritabil caz literar Leopardi în care actorii, dialogând de pe poziții antagonice, au menținut viu interesul pentru opera precursorului. Ea trecea astfel pragul secolului XX, ca fenomen literar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
insule ce trimit spre cititor reverberații.132 Ambii poeți cântăresc valoarea fono-evocativă a termenilor și o scot în evidență prin spațiile de liniște care se deschid între ei, în interiorul versurilor sau prin ingambament.133 Leopardismul ungarettian a dovedit că forța evocatoare a cuvântului implicat în analogie și intensitatea să lirica pot ajunge la un rafinament remarcabil. Începând cu volumul Portul înmormântat, continuând cu Bucuria, dar mai ales în numeroase poezii din volumul Sentimentul timpului, sunt vizibile atât tensiunea cuvântului, de sorginte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
oferi tabloul fenomenologic al întregului curent. Analistul informează că există o categorie de poeți care, chiar cu riscul de a se lasă fermecați de o lume idilica, fantastică, muzicală, cufundata în amintire sau în îndepărtatul trecut al originilor, folosesc puterea evocatoare a cuvântului pentru a recupera anumite dimensiuni ale sentimentului, ale simțirii, sau ale cantului. În acest grup de scriitori aflați sub semnul dinamicii de sorginte leopardiană a întoarcerii înspre trecut și al sentimentului pierderii, Anceschi îl include și pe Salvatore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
semnificativ este faptul că retorismul Ursitei se suprapune cu o măiastră utilizare a limbajului popular. (Nefinalizarea romanului reprezintă una dintre multele pierderi ale istoriei literaturii române). Scriitorul face parte din categoria acelora care valorifică cuvântul popular în direcția unei utilizări evocator temporale. Remarcăm, la nivel narativ, detașarea discrepantă a naratorului față de epoca narată. Comentariile critice, realiste, de istoric sunt nodurile prin care autorul leagă naratorul secolului al XIX-lea de evenimentele veacului al XVI-lea. Aceste legături introduc, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
La alt nivel acum, cel lexical, romanul și nuvela istorică din secolul analizat au contribuit la împrospătarea vocabularului limbii literare pe trei căi bine conturate. Cea dintâi este calea regală a cuvântului învechit și arhaic, vorbă care, prin valențele ei evocatoare, a împrospătat, cu maximă economie de mijloace, limba în cadrul ei diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a pus în lumină forța evocator-istorică a limbii populare. În teorie (literară și lingvistică) se sublinia și se scria mereu despre vechimea termenului popular sau regional. Scriitorul de proză istorică a dovedit, în mod practic, prin încercările sale, forța punctual evocatoare a vorbelor vechi. O ultimă "particulă" rotită și accelerată în aceste scrieri atât de gustate în epocă este aceea a limbajului politic. Primele elemente ale limbii de lemn a "politichiilor" vremilor de atunci și dintotdeauna, au fost extinse și întărite
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fier ni se pare că acțiunea se petrece în mod evident în zona de influență sovietică, dacă nu chiar acasă la mama Rusie, dat fiind numele slav al personajului principal, Ivan Zamiatin, dar și porecla marelui păpușar, Vojd, sau cele evocatoare de mari scriitori ruși ale prietenilor de tinerețe ai lui Ivan Goncearov, Dosto, Turghi. Celor de "dincolo" însă le sună familiar ambianța, ierarhia, intrigile, lupta pentru putere și mult cultivata fraternitate din sînul unei mari societăți multinaționale. De fapt, ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nenumărații săraci își trăiesc fiecare pasiunile, crizele, rătăcirile. Peste toate aceste traficuri, frămîntări sociale și melancolii particulare tronează Lan, misteriosul magnat manipulator și seducător, ce ascunde în turnul hotelului său un secret imens. La propriu... Cu acea energie inspiratoare și evocatoare care frapează de la primele fraze, și care a devenit label-ul său, Patrick Grainville creează și desface o lume senzuală și haotică, un flux narativ ce ascunde o cultură și o curiozitate mereu vii. Regăsim în acest roman ceea ce fidelii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a scriitoarei belgiene rezidă în capacitatea de a croi situații, destine, vieți și mai ales morți din simpla (de fapt, extrem de complexa) înlănțuire verbală. Cuvintele țîș nesc în permanență, se ciocnesc, se împletesc, se sparg sau tac cu o forță evocatoare și creatoare de lumi care face cu totul superfluă, dacă nu chiar nelalocul ei, prezența concretă a unui obiect aducător de moarte, o concesie inutilă și inestetică făcută "realității", cîtă vreme ființele trăiesc, iubesc, urăsc și dispar doar prin formidabila
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o privință: sensul este mult prea diseminat, trăsăturile postmodernismului sunt mult prea diverse pentru a putea crede că le putem surprinde printr-o asemenea tehnică. Prin urmare, recuperarea semnificației sale nu poate avea loc decât contextual, în micrologii cât mai evocatoare, în "petites histoires", care, paradoxal, ne și salvează de la a transforma postmodernismul într-o metanarațiune. Partea I Cartografieri ale postmodernismului Capitolul 1 O posibilă "arheologie" a postmodernismului 1.1. Periodizare sau "postperiodizare"? 1.1.1. Pericolele periodizării Un punct ințial
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau reproduse, dar și asupra unora de acces dificil, aflate în depozitele muzeelor. Comentariul lui nu este niciodată sec și tehnicist, ci luat de valul entuziasmului pentru subiect, fără a-și pierde însă simțul critic, autorul se lansează în descrieri evocatoare ale tablourilor, adevărate ekphrasis care însuflețesc imaginea absentă cu ajutorul cuvântului. O serie de capitole excelente sunt dedicate basmului și mitului în pictura simbolistă românească, în care lucrări discreditate ca sămănătoriste, integrate în contextul lor originar, își pierd haloul negativ care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei deschidere oficială avea loc pe 23 aprilie. Una dintre cele mai mari expuse într-o expoziție românească, pânza are nu mai puțin de 7 metri. Scena de basm nu invocă un basm anume, ci lumea basmului ca atare, caracterul evocator asociindu-se unui simbolism difuz și atmosferei de mister pe care o degajă personajele angajate într-un ritual a cărui semnificație rămâne inaccesibilă. Întreaga compoziție poartă amprenta stilistică și emoțională a Jugendstilului, care a contribuit definitoriu la formarea pictorului. Articolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un alt decupaj ca text însoțitor pentru portret. Poezia eminesciană constituie cadrul adecvat trasării coordonatelor simboliste ale reprezentării, caracterul ei oniric-vizionar oferă premizele reflectării imaginii eminesciene sub semnul unei transcendențe. Pictorul este interesat de o imagine generică, o imagine simbol, evocatoare a unei idei, și nu de realizarea unui "simplu portret", așa cum îi mărturisește lui Titu Maiorescu: "Departe de a face numai un simplu portret, mi-am dat toate silințele pe cât cunoștințele mele m-au ajutat să-l fac astfel încât oricine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
secession. [...] Nu persista cumva încă acolo o vagă influență müncheneză? Este dificil să te pronunți, să constatăm totuși că câțiva "chiparoși" îndoiți de vânt te fac să te gândești la înțelegerea în mod particular literară și dragă Germaniei a peisajului evocator care-l satisface pe Bœklin"419. În același timp, pictura lui Loghi pierde din metafizicul picturilor lui Böcklin, din misterul și teatralizarea lor sumbră, pe măsură ce miza decorativă crește. Efectul acestui procedeu, în opinia criticului, este unul foarte interesat și neașteptat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păreau în timpul lucrului zeități exotice, în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau le făceau să pară un arabesc decorativ închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate, descriau în aer mișcări euritmice și gesturi evocatoare de mister, iar eu, înfrigurată de emoție, le prindeam sensul exprimărilor în linii sumare și cât mai expresive"519. Această juxtapunere a modelului pe fundalul îndepărtat al peisajelor din insulele Oceaniei se poate observa ca cezură care identifică, subliniază dimensiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cumpărărturi, meniul zilei ș.a. Totuși, cadrul familial a fost un spațiu al preponderenței masculine, un loc în care bărbatul impunea o minimă disciplină, un anumit nivel de moralitate și, chiar, obediență. După cum am mai precizat, lipsa mărturiilor și a documentelor evocatoare ne obligă să operăm mai mult pe cale intuitivă în tentativa noastră de portretizare a familistului băcăuan. Secvențele din viața domestică a acestuia trebuie „citite” în subtext. Ni-l putem imagina prea puțin implicat în educația propriilor copii, mai mult absent
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de încetarea perioadei contractuale de arendare, dar și de încorporarea satului la municipiul Bacău, administrația locală a hotărât „să ofere dreptul de a vâna, unei societăți constituită doar din săteni din acea parte a locului”. Nu de puține ori, textele evocatoare ne indică faptul că râul Bistrița a fost o locație ideală de etalare a abilităților sportive ale locuitorilor, fără ca aceste manifestări să fie incluse într-un program competițioinal: „Bistrița cea repede și adâncă (...) dădea iarna gheață - arenă de figuri pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
conturează profilul spiritual al scriitorului ajuns în momentul maturității sale, căci memoria a ales să surprindă marile întâlniri ale vieții: părinți, soră și "tata-bătrân", Eminescu, Schopenhauer, Beethoven, Raffaello, Confucius, apostolul Pavel, Dumnezeu. Tablourile realizate sunt însă de o uimitoare forță evocatoare, încât par mai degrabă creația scriitorului, decât a memorialistului atent la acurațetea informațiilor. În Lumea prin care am trecut întâmplările sunt expuse ca într-un proces verbal. Fapta omenescă nu e o operă de informare ca celelalte lucrări memorialistice ale
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de transmutație caracteristic aducerii aminte. Alte vremuri, desigur mai multe, scapă memoriei individuale și trec în memoria istoriei, sau în ceea ce pare a fi memoria istoriei. Trecutul la care trimit nu a fost niciodată cunoscut în mod direct; puterea sa evocatoare e aceea a unui model, a unui arhetip, model și arhetip a căror emergență, dincolo de timpul trecător, pare a le conferi prin definiție un plus de exemplaritate... Oricum ar fi, fiecărui tip de sensibilitate sau de gîndire politică îi corespunde
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
urmă? Întrebă Răzvan. Pe urmă?!...» «Împăratul Anisie îl petrece pe Dumnezeu la stână. [...]»”( vol.II, p.64) Paragrafele din acest fragment delimitează două planuri distincte: un prezent al narațiunii și un trecut care este adus în prezentul narațiunii prin puterea evocatoare a personajului principal. Povestindu-i copilului său întâlnirea cu Anisie, Ștefan retrăiește, într-un plan interior al ființei sale, experiența propriuzisă care l-a marcat. Același procedeu al flashbackului este utilizat într-un alt context pentru a reda panica de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
a vorbi, de a asculta etc., care au un caracter din ce În ce mai operațional. Ele se transformă În mod progresiv În niște scheme interiorizate, În niște automatisme. Pentru a le identifica, unii autori vorbesc de „competențe generale”, „competențe cheie” și „competențe transversale”. Evocator, dar și periculos, este faptul că acestea Încă nu au caracterul unei competențe. Într-adevăr, oricât de operaționale ar fi, capacitățile nu devin niciodată competențe dacă nu sunt definite În funcție de situație. V.3.4. Non-evaluabilitatea (neevaluabile) A patra caracteristică a
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
jos ?; 3. empatia: este procedeul de transpunere, fără identificarea creatorului cu obiectul sau fenomenul în cauză, pentru a-l aborda din această perspectivă, pentru soluționarea problemei. Sinectica folosește mai ales analogii (metafore). Pentru formularea analogiilor, liderul adresează membrilor grupului întrebări evocatoare. Există 4 tipuri de analogii: 1. analogia directă: se apelează la cunoștințe din alt domeniu cunoscut. A.G. Bell, folosind analogia directă cu urechea umană, a descoperit telefonul; 2. analogia personală (empatia) constă în substituirea problemei sau a unui element al
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
în jurul Aceluiași, Unul și Singur. Și aici este reluată, ideea de epectază a Sfântului Grigorie de Nyssa care se continuă și în veșnicie<footnote Această idee este tratată mai pe larg în studiul lui Nicolae Fer. footnote>. O descriere deosebit de evocatoare ne vine în Răspunsuri către Talasie, 65, unde Sfântul Maxim vorbește de acest repaus etern mișcător și îl asociază oximoronului mișcare stabilă (eternă) sau mișcare identică stabilă. Nu putem respinge aici posibilitatea, chiar probabilitatea, că Sfântul Maxim este mai direct
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă: deficitul de credibilitate din proza de ficțiune se compensează prin talentul portretistic și evocator, care-și dă întreaga măsură abia în Memorii. Revenind la textele în discuție, e de la sine înțeles că Lovinescu, dat fiind dezinteresul său pentru viață, nu excelează în ipostaza de observator pornit să surprindă ineditul lumii înconjurătoare. În mijlocul naturii e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trebuia o amăgire ca să poată trăi" ne avertizează naratorul), iar călătoria în timp își păstrează caracterul terapeutic, aducând cu sine doar o vagă prefacere la nivelul discursului, sortit să umple "golurile" narative din text cu pasaje mai mult analitice decât evocatoare. Schimbarea se datorează faptului că trecutul, prin trădarea femeii cu chip de icoană, a devenit izvor de durere, un spațiu blestemat, cu puține oaze de lumină și pace. Privind îndărăt, Andrei contemplă peisajul pustiu, de cenușă, ce-și întinde trupul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]