44,964 matches
-
un rol pasiv sau unul activ în piesa antisemitismului și-au ales aproape toți cunoscuții lui Sebastian. Nimeni nu l-a apărat de înlănțuirea răului: „pierderea” slujbei de la Revista Fundațiilor Regale, interzicerea dreptului de avocatură, lipsa banilor, legea chiriilor pentru evrei, confiscarea radioului, munca obligatorie, imposibilitatea plecării, interzicerea cărților scriitorilor evrei și, peste toate acestea, o mulțime de zvonuri sinistre, de amenințări nevăzute, de sentimente confuze, neliniști chinuitoare. Pe 10 noiembrie 1942 Sebastian notează în Jurnal: „M-a străbătut o clipă
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
de oameni) adaugă pe chipul lui Sebastian, cel pe care ne propuneam să-l „reconstruim” cu piesele date, o umbră de durere. Dacă ar fi adevărat că pe chipurile oamenilor lasă urme toate gândurile, sentimentele și faptele lor, chipurile multor evrei din acei ani ar fi exprimat atâta groază, atâta oroare, atâta suferință cât puțini dintre noi ar îndura să vadă. Iar numărul acestora nu s-ar reduce la cei care au văzut cu ochii lor ce însemnau lagărele de muncă
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
pasivi”, ușor de manipulat, care făceau zvonurile să circule, care s-au acomodat imediat cu ideea că vecinii sau prietenii evrei erau sub continua amenințare a morții, care, inconștient, făceau sistemul antisemit să funcționeze. Se reflectă durerea și pe chipul „evreului imaginar”? La această întrebare nu ne mai ajută zicători și proverbe, ci mai degrabă desene și picturi în care diverși artiști au accentuat expresia suferinței, a tragismului acestui neam. Este interesant că, deși atât de veche, de cunoscută și de
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
cunoscută și de aparte, durerea „evreiască” nu i-a impresionat pe oamenii simpli în aceeași măsură ca presupusa lor frică, sau viclenie, sau mizerie fizică etc. Suferința lor nu a devenit una „proverbială”. Dar ea face totuși parte din portretul „evreului imaginar”, însă în varianta „creată” chiar de către evrei sau de diverși intelectuali. „Evadarea” Într-un dialog cu Gabriela Adameșteanu (apud Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Ed. Universal Dalsi, 2001, p. 51), Leon Volovici spunea despre intelectualii perioadei interbelice: „Unii dintre
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
a impresionat pe oamenii simpli în aceeași măsură ca presupusa lor frică, sau viclenie, sau mizerie fizică etc. Suferința lor nu a devenit una „proverbială”. Dar ea face totuși parte din portretul „evreului imaginar”, însă în varianta „creată” chiar de către evrei sau de diverși intelectuali. „Evadarea” Într-un dialog cu Gabriela Adameșteanu (apud Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Ed. Universal Dalsi, 2001, p. 51), Leon Volovici spunea despre intelectualii perioadei interbelice: „Unii dintre ei au avut un destin tragic, alții s-
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Dimitrie Cantemir, și terminând cu tinerii intelectuali ai zilelor noastre vedem că un număr impresionant de români talentați și instruiți s-au realizat profesional în afara țării. Metaforic vorbind, imaginea intelectualului român în continue „peregrinări” amintește întrucâtva de celebra imagine a „evreului rătăcitor” (așa cum l-a văzut de pildă Gustave Doré, în 1856). Parcă am avea și noi un „intelectual rătăcitor”, blestemat să-și împlinească menirea doar departe de propriile rădăcini. În timp ce în alte țări cultura înflorea, România, „țară de trecere între
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
din Europa” și reflectând durerea pe care oameni de cultură străini au simțit-o la vederea lor. Chiar și cei care spun că românii erau „umili și vicleni, obișnuiți cu suferința, ușuratici, grosolani, leneși” (și tot ce mai erau și evreii după părerea multor europeni), se miră, meditând la istoria lor, „că mai sunt atât de numeroși și că n-au plecat cu toții”. Amintirea situației românilor din secolele XVIII și XIX este utilă înțelegerii a ceea ce s-a întâmplat în România
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Eliadeț că mă gândesc la o plecare din țară. A aprobat - ca și cum într-adevăr e un lucru de la sine înțeles, ca și cum altceva nu mai e de făcut”1. Poate contrar aparențelor, acesta era sfatul cel mai bun pentru un prieten evreu. Dar și pentru unul român. Mircea Eliade nu pierduse niciodată din vedere această posibilitate, deși, aparent, nu risca la fel de mult ca Sebastian dacă ar fi rămas în țară. La vremea scrierii Memoriilor, Mircea Eliade revenea asupra acelor ani cu convingerea
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
atelierul ceasornicarului închis și, după ce bătu de câteva ori, fără ca cineva să-i răspundă, dădu să plece. Atunci însă ușa din fundul atelierului se deschise încet și în cadrul ei se ivi Mișu Leibovici. “A, domnul Stelian, poftim, poftim!” îl întâmpină evreul, cu vechea-i afabilitate. Bucuros de revedere, omul nu se mulțumi doar să-i strângă mâna, ci-l îmbrățișă călduros, ca pe un frate. “Credeam că iar v-am pierdut de mușteriu”, vorbi el vesel. “Așa-i spuneam și neveste
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
luat ceasul ăla care merge după ora Moscovei”. O-ho-ho...” “Ba deloc!” îl contrazise Stelian, zâmbind și el. “Ceasul meu, după cum știi bine, nu merge decât după ora României și de reparat îl repari numai dumneata”. “Ei, așa da”, îl bătu evreul cu palma pe umăr. Încuie cu băgare de seamă apoi ușa de la intrare, făcând semne unui trecător oprit în dreptul vitrinei că ceasornicăria era închisă, și-l invită, ca în urmă cu un an, când îi călcase ultima dată pragul, în
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
-i salută pe cei aflați în încăpere. Printre ei îl recunoscu mai întâi pe Mendelică, fiul cel mai mare al lui Mișu Leibovici, omul pe care îl ajutase să evite, în timpul legionarilor, trimiterea pe un șantier de muncă obligatorie pentru evrei, angajându-l ca funcționar în Cooperație. Dat afară de la catedra de limbi clasice, pe care o avusese mulți ani la un liceu bucureștean, Mendelică ajunsese, după instalarea comuniștilor la putere, profesor la Universitate și chiar membru în Academie, publicând o
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
inteligentă, cultivată, informată, poate prea informată. Avea relații cu oameni de stînga și de dreapta și cădea în picioare în cele mai grele situații."17 O ilustrare a celor afirmate în ultima frază e faptul că prietena admira filmul german Evreul Züss � care, răstălmăcind romanul omonim, "picura otrava șideologiei fascisteț"), motivînd că era bine realizat și jucat, în fapt pentru că "prin relațiile sale a înlesnit aducerea lui". Mai elocventă e relația prietenei scriitoare cu ministrul antonescian al Sănătății, Dănulescu, pe
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
dînsa, nume pe care le furniza lui Max Obler, agentul Gestapoului. Apoi Sorana Gurian dispare, dar reapare în 1942, cînd lucrează cu diverși miniștri antonescieni și înalți funcționari, pentru obținerea scutirilor de rechiziții, a carnetelor de scutire de muncă pentru evrei etc. Pînă cînd, într-o bună zi, anul trecut, apare un comunicat al Prefecturii Poliției Capitalei însoțit de o fotografie, prin care aflăm că Sorana Gurian este urmărită pentru o serie întreagă de excrocherii și falsuri săvîrșite în numele unor miniștri
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
zeci) a stîrnit curiozitatea bietului cititor, rămînînd, și el, în galeria marilor necunoscuți ai literaturii româ-ne din vremuri nu foarte de mult apuse și de mare interes astăzi. Succintul prolegomen, cu semnătura lui Ovid S. Crohmălniceanu (dintr-o carte închinată Evreilor în avangarda românească) e o mică, dar consitentă contribuție în stare să îndrumeze pașii minții întru buna înțelegere a scrierilor lui J.G. Costin, la fel cum un folositor cuvînt de sfîrșit îi oferă cititorului Geo Șerban, atentul și harnicul editor
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
ins mai / mărunt decât bobul de grâu, reașează cuvintele și mai mărunte în formă de vers. Și-aidoma inimii este poemul: / Pulsând se consumă pe sine". Evreitatea este pentru Horia Gane o condiție asumată poetic și împăciuitor: "Precum de mult, evreul cu vioara / Pe Terra umblu, un cartier enorm, / sub braț cu poezii fără cadastru / și manuscrise-atârn în crengi de pom." Ce frumos. Nu știu dacă singurătatea se poate deprinde, sau dacă poți învăța vreodată să mori, iubind lumea atunci când ea
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
pe oameni îi judecă în sine, nu în funcție de considerente la modă. De aici judecata lui nuanțată asupra membrilor evrei ai cenaclului, nici lăudați mai mult, nici criticați mai mult decît merită. Iar cînd un antisemit citește "poezii tîmpite", criticul consemnează: "evreii sînt răzbunați". Relațiile cu Sebastian se reiau în acești ani. Cele cîteva întîlniri sînt atent consemnate în ambele jurnale și dovedesc că, instinctiv, Sebastian simțea un sprijin la mentorul Sburătorului, deși hipersensibilitatea lui detectează, pe nedrept, "o mică trăsătură antisemită
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
cei cu care stau de vorbă Adrian Onică, Antonia Komlosi, Adela Lungu, Roxana Pătrașcu, Florina Junga și ceilalți membri ai colectivului coordonat de Smaranda Vultur sînt membri ai comunității evreiești din Timișoara, Lugoj și Reșița, dintre cele cîteva mii de evrei, mai toți trecuți de 65 de ani, rămași în Banat. Unii dintre cei care-și povestesc viața (ca și relatările din volumul lui Zoltán Rostás, Chipurile orașului, avem aici de-a face cu niște récits de vie, în care accentul
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
cea de-a doua, cea mai consistentă, de altfel, poveștilor de viață a două generații, de la începutul secolului și de la mijlocul lui, iar ultima, memoriei comunitare a Lugojului și Reșiței, în care doar urmele îndepărtate și amintirile tot mai puținilor evrei rămași trimit la cîndva extinsa minoritate de religie mozaică (în Reșița, de pildă, mai există doar două familii „pur" evreiești, celelalte, pînă la 112 membri, cîți are Comunitatea evreiască de aici, sînt mixte). Marea prigoană a început în Spania atunci
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
cîndva extinsa minoritate de religie mozaică (în Reșița, de pildă, mai există doar două familii „pur" evreiești, celelalte, pînă la 112 membri, cîți are Comunitatea evreiască de aici, sînt mixte). Marea prigoană a început în Spania atunci cînd a fi evreu a încetat să mai însemne o apartenență religioasă și a început să desemneze o etnie; astfel, convertirea n-a mai fost o soluție, fiindcă dacă religia ți-o poți schimba, dar etnia, rasa, nu. Dorința evreilor de a se integra
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
atunci cînd a fi evreu a încetat să mai însemne o apartenență religioasă și a început să desemneze o etnie; astfel, convertirea n-a mai fost o soluție, fiindcă dacă religia ți-o poți schimba, dar etnia, rasa, nu. Dorința evreilor de a se integra se pare că în parte a rămas; în Banat, evreii, neologi sau ortodocși, care-au supraviețuit războiului (lagărelor de concentrare sau deportării în Transnistria) fie au plecat în Israel, Canada, Germania, fie s-au asimilat. Și
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
a început să desemneze o etnie; astfel, convertirea n-a mai fost o soluție, fiindcă dacă religia ți-o poți schimba, dar etnia, rasa, nu. Dorința evreilor de a se integra se pare că în parte a rămas; în Banat, evreii, neologi sau ortodocși, care-au supraviețuit războiului (lagărelor de concentrare sau deportării în Transnistria) fie au plecat în Israel, Canada, Germania, fie s-au asimilat. Și asta fără să-nceteze să aparțină unei culturi deosebite: nu există analfabeți printre evrei
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
evreii, neologi sau ortodocși, care-au supraviețuit războiului (lagărelor de concentrare sau deportării în Transnistria) fie au plecat în Israel, Canada, Germania, fie s-au asimilat. Și asta fără să-nceteze să aparțină unei culturi deosebite: nu există analfabeți printre evrei, spun cei intervievați (și mulți vorbesc despre anii ’20, cînd rata analfabetismului era în continuare foarte ridicată în România), orice evreu are cel puțin 4 clase, unii dintre „subiecții" cărții au simțit deja nevoia să-și pună pe hîrtie propria
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
Germania, fie s-au asimilat. Și asta fără să-nceteze să aparțină unei culturi deosebite: nu există analfabeți printre evrei, spun cei intervievați (și mulți vorbesc despre anii ’20, cînd rata analfabetismului era în continuare foarte ridicată în România), orice evreu are cel puțin 4 clase, unii dintre „subiecții" cărții au simțit deja nevoia să-și pună pe hîrtie propria experiență. Probabil această familiaritate cu litera scrisă, cuvîntul (hasefer) îi face mai puțini supuși stereotipurilor identitare, rescrierii trecutului, universalizării percepțiilor subiective
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
2002, 92 pag. Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Editura Aula, Brașov, 2002, 192 pag. Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane, Iași, Polirom, 2002, 348 pag., 139 000 lei Smaranda Vultur (coord.), Memoria salvată. Evreii din Banat, ieri și azi, prefață de Smaranda Vultur, postfață de Victor Neumann, Iași, Polirom, 2002, colecția „A Treia Europă", 468 pag., 239 000 lei
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
lui Al. Ciorănescu traducerea Stanțelor lui Moréas. Autorul povestește apoi cum i-a cerut Rosetti să-l ajute pe Alexandru Graur, persecutat și fără slujbă în timpul războiului, dându-i bani pentru articole dintr-o proiectată enciclopedie, pe care el, ca evreu, nu le putea semna. Când Graur ajunge director la Radio, imediat după 23 august 1944, prima lui grijă a fost să ceară lista colaboratorilor și, drept recompensă pentru ajutorul primit, să șteargă numele lui Alexandru Ciorănescu. Memorialistul nu evocă numai
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]