1,030 matches
-
la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în lumea occidentalizată credința religioasă, comparativ cu credința naționalistă sau socialistă, și-a pierdut puterea de a emoționa sufletele, de a exalta fidelități, de a ridica masele de credincioși. Aceasta se verifică prin absurd. Ce aduce mulțimea în întîmpinarea Papei sau a lui Khomeiny? În nici un caz religia, ci charisma conducătorilor. În schimb, societatea noastră poate avea și ea o religie, cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ale disciplinei conducătorilor. Fiind vorba despre mulțimi, trebuie să adăugăm și facultatea de a capta și comunica emoția, seducția manierelor frumoase, darul formulei percutante, pricepere pentru puneri-în-scenă grandioase, toate menite să aprindă imaginațiile. Aplicate cu discernămînt, aceste reguli suscită imitația, exaltă admirația fără de care nu există comandant și, mai ales, nu există supunere. În plus, prestigiul astfel înțeles operează numai dacă liderul știe să mențină o anumită distanță, cum fac magicienii și hipnotizatorii, înconjurîndu-se cu o aură de mister și făcînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
verosimilul, adevăratului. El ține mulțimea la distanță, o întoarce de la realitate pentru a-i înfățișa o altă realitate, mai frumoasă, mai bună, mai adecvată speranțelor ei. Talentul său constă în a transforma evenimentele, scopurile colective în imagini care frapează și exaltă. Cu el, banalul devine excepțional. Și el se și gîndește în fiece clipă la asta. Chiar și în mijlocul tumultului de pe cîmpurile de luptă, un Napoleon sau un Cezar se vor gîndi întotdeauna la spectacolul pe care-l dau, la formule
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Mai întîi, întrucît ea nu presupune nici Dumnezeu și nici viața dincolo de moarte. O poți împărtăși chiar fiind ateu. Fiecare națiune și-a făurit una de acest gen. Și tocmai în calitatea lor de religii profane, diverse reviziuni socialiste au exaltat și ridicat masele oprimate din lume și o fac în continuare. Acțiunea lor implică acea "sclipire de nebunie a credinței" descrisă de Zola în Germinal. Ele au o dogmă, textele sacre cărora li se dă ascultare, eroi avînd calitatea de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
politic și cultural. Evoluția are a repeta altele de același gen, iar Freud o descrie astfel: În felul acesta, sîntem confruntați cu un fenomen și anume că, în cursul dezvoltării omenirii, senzualitatea este puțin cîte puțin învinsă de spiritualitate și exaltată de un asemenea progres. Dar sîntem incapabili să spunem de ce. Mai apoi se întîmplă că spiritualitatea în ea însăși să fie învinsă de fenomenul afectiv, foarte enigmatic al credinței. Avem aici celebrul credo quia absurdum și, o dată în plus, pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a fost aceea legată de „teroriști”) au manipulat adesea, astfel încât au fost arestați, maltratați ori chiar uciși (sau lăsați să moară, neacordându-li-se îngrijire medicală) oameni nevinovați; faptul că în revoluție a fost angrenată multă populație civilă, cu reacții exaltate în condiții de tensiune maximă, a făcut ca uneori situația să fie explozivă și incontrolabilă. Dennis Deletant (1997), care creditează și citează din Raportul Serviciului Român de Informații despre evenimentele din decembrie 1989, precizează că adeseori, după 22 decembrie, victimele
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-le în principal în ziua de 22 decembrie (pp. 32-33); revoluția a neutralizat conspirațiile, le-a înfrânt și le-a dejucat. Forța dominantă a acestei revoluții a fost internă, respectiv „muncitorimea română” (autorul insistă pe această formulă, pe care o exaltă), care, ieșind masiv în stradă, a dejucat orice posibil scenariu al complotiștilor, fiindcă (și urmează argumentația bizară) „a dat unei lovituri de stat amploarea și dimensiunile unei revoluții autentice” (p. 211). Cu alte cuvinte, revoluția a confiscat complotul (extern, intern
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cum o numesc autorii; totuși, revoluția s-a manifestat ca „erupție socială cu un autentic caracter popular și național” (p. 200). Dacă îngroașă vizibil ideea de complot extern, Sava și Monac resping, în schimb, ideea de conjurație internă și puci, exaltând chiar figura lui Ion Iliescu. * Edward Behr („Sărută mâna pe care n-o poți mușca”. Românii și Ceaușeștii: investigația unui blestem al istoriei, 1999) susține teoria complotului care a catalizat din umbră revolta și a secondat fățiș revoluția în a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a referatului biblic despre creația omului (Fac. 1,17 sq). Accentul hermeneutic se deplasează din teritoriul analogiei iconice („după chip și asemănare”) către imperativul domestic al stăpânirii („umpleți și stăpâniți pământul”). Conceptul proprietății - relativizat de etosul comunitar creștin, fără a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală, confirmată de succesul nominaliștilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
instituții formatoare ale Europei. Ceea ce jargonul postmodernității atacă sunt mai mult decât niște elemente decorative - el atinge temeliile tradiției. Ideea de „canon”, de pildă, este revolută. Finanțatorii academici promovează studiul doctoral al telenovelei mai curând decât fenomenologia memoriei la Augustin. Exaltând curiozitatea fără discernământ, tot mai multe centre de cercetare acceptă să devină orfelinate ale gândirii asistate. Politețea a ajuns să însemne o preferință oarbă pentru vacuitate (i.e. non-judgemental opinions). Chemarea la întemeiere epistemologică îndură alegația de „integrism”. Susținerea validității unor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a Contimporanului - Însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat pentru o clipă În forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacînd marile probleme ale artei și literaturii, supunînd unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltînd spiritul novator și experiențele ce-l ilustrează - participînd cu o totală dăruire la campaniile avangardei pentru afirmarea unei noi sensibilități. Devine, Într-un cuvînt, unul dintre corifeii avangardei. Încît, dacă din „dosarul” mișcării nu s-ar fi păstrat decît scrierile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rêveur définitif” ca și omul lui Breton, și ar putea semna Împreună cu autorul Primului manifest al suprarealismului aceste rînduri: „Scumpă imaginație, ceea ce iubesc mai mult În tine este faptul că nu ierți. Doar cuvîntul libertate e tot ce mă mai exaltă. [...] Singură imaginația Îmi dă socoteală de ceea ce poate fi, și e destul pentru a ridica puțin teribila interdicție”. Deoarece și pentru poetul român imaginația Înseamnă Înfruntare a legii interdictive, transgresare a constrîngerilor, eliberare; și, În nu mai mică măsură, reconstrucție
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care imaginează menține lumea ca fond neantizat al imaginarului”. Suprarealiștii - și Ilarie Voronca merge În sensul lor - rămîn mereu deosebit de sensibili față de acest statut al imaginarului, menținînd foarte vie conștiința rupturii („neantizării”), pe de o parte, iar pe de alta exaltînd promisiunile conținute În actul „depășirii” În imaginar a „existentului”. De aceea, ei se concentrează asupra relației dintre elemente cît mai Îndepărtate Între ele. „Suprarealismul - scrie Ferdinand Alquié - este semi-revelație sau, dacă preferați, revelație a unei nopți În care nu vrei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lor - de la Stephan Roll și Sașa Pană, pînă la Gellu Naum, Virgil Teodorescu sau Paul Păun. Lucru de Înțeles, atîta vreme cît sloganul racordării sensibilității la „pulsul epocii” intrate În „faza activistă industrială” invită la descoperirea de „mereu inedit” și exaltă „invenția”, iar mai apoi, - cu cît Înaintăm spre zonele de influență ale suprarealismului - exercițiul apropierii, În „lumina imaginii”, a unor „realități cît mai Îndepărtate Între ele” trebuie să asigure accesul la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
astăzi, deopotrivă, condițiile „contractului ficțional” și nu ezită să-și recunoască complicitatea. Ei colaborează, în fapt, la demontarea mecanismului așa-numitei „iluzii realiste”, pe care îl perpetuează și îl resuscitează totuși constant, respingând totodată tentația evaziunii într-un spațiu prea exaltat de propriile diferențe față de real. Din moment ce viața de zi cu zi este asediată de ficțiune, iar realitatea imediată se înfățișează percepției noastre ca multitudine de posibilități, prioritate capătă înscenarea, asumarea lucidă/ludică a convenției, tematizarea simultaneității lumilor posibile. În ceea ce privește poezia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și narative. În linii mari, când se vorbește de distincția între proză și poezie se are în vedere, de regulă, separarea între un discurs care este constituit, înainte de toate, dintr-o „succesiune de evenimente, de fapte” și un discurs care exaltă dimensiunea expresivă (sau reflexivă), excluzând, principial, posibilitatea comunicării. În acest ultim caz, caracteristic, dacă nu pentru întreaga lirică modernă, cel puțin pentru mitul teoretico-polemic impus de Hugo Friedrich, poetul este și unicul destinatar posibil al propriei opere. „Obscuritatea poeziei apare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pare să fie, în ultimă instanță eul propriu, „cel cultural, cel existențial, cel creator”, așa cum se prezintă el la un moment dat. Că așa stau lucrurile, ne dăm seama la o privire oricît de succinctă prin textele lor. Romulus Bucur exaltă senzația de autenticitate în poezie, vorbește de ștergerea granițelor dintre livresc și existențial, de abolirea unei retorici și adoparea, în mod fatal, a alteia, de încercarea de sinteză între elemente de limbaje eterogene. Tot el susține că „lucrurile, inclusiv gadgeturile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
limita la reprezentarea fidelă a unei realități coerente, nu urmăresc decât să divulge complicitatea, explicit sau discret manifestată, a Lumii și a Cărții. Așa stând lucrurile, mulți dintre poeții și prozatorii contemporani își propun să construiască un spațiu mai puțin exaltat de propriile diferențe față de realitate și mai receptiv față de posibilitatea testării diferitelor constructe prin evidențierea implicațiilor lor asupra practicilor extratextuale. Realul însuși fiind un construct ca oricare altul, discursul literar nu mai poate primi determinări univoce, ca acelea de „transparent
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
domină toate celelalte sfere ale realului), îl determină pe autorul acestui tip de poezie să se folosească de idealul preciziei referențiale ca de o armă cu două tăișuri. Deși lasă impresia că își propune să construiască un spațiu mai puțin exaltat de propriile diferențe față de realitate, prin simplul fapt că privește cu un ochi către lume și cu celălalt către literatură (mecanisme, procedee, precedență literară), el compromite lumea, în timp ce are aerul că o celebrează. Desigur, s-ar putea obiecta că, prin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un soi de depășire în continuitate a avangardelor (de unde apariția termenului (cvasi)sinonim de transavangardă, preferat mai cu seamă în spațiul culturii italiene), postmodernismul denaturalizează, după cum s-a remarcat, atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, dar nu pentru a exalta în mod necesar autosuficiența sistemului de semnificare. Fără a respinge importanța unor asemenea premise pentru teoria metatranzitivității, le-am considerat mai curând dependente de valorificarea impulsurilor marginalizate, parodistice și polemice, de logica însăși a succesoratului literar, în literatură totul înfățișându
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adepți pentru proiectele lor politice, ci pentru cucerirea puterii. Ritualizarea masculinăxe "„masculin" a politicii conduce la același rezultat. Ritualul politic este militar și el, compunându-se prin excelență din parade militare și comemorări. Cred că acest model pseudoviril (căci nu exaltă nici virtuți bărbătești de tipul: integritate, curaj, îndrăzneală, competiție, spirit de risc) nu se potrivește educației spre valori feminine: empatie, cooperare, grijăxe "„grijă", responsabilitate. Viața politică pare mai degrabă manifestarea unui autoritarism cu mai mulți competitori pentru puterexe "„putere" decât
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
concept mult prea abstract pentru a fi conectat direct la un comportament empiric. Riscul de a greși mizând pe asemenea conexiuni cauzale este suficient de mare pentru a putea fi acceptat de către omul de știință; probabil, astfel de propoziții, ce exaltă rolul valorilor de o manieră abstractă, sună bine și sunt admise în cadrul discursului filosofic sau ideologic. Mai mult, apelul insistent la valori este o dimensiune strategică importantă în propaganda electorală, foarte vizibilă la candidații pentru președinție din SUA, unde în
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
decizie. Acțiunea lui este de a se lamenta. Ieșirea este de a nu ieși din acest lung, insuportabil „pustiu de jale”... Există, adevărat, o soluție: moartea, insă moartea nu vine. Salvarea e a trăi În insuportabilul care durează, a trăi exaltînd neputința de a trăi: „Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară! Și de sînt și de am viață, dar lumea ce-mi folosăște CÎnd a ochilor mei lume
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aruncă „În munci / pre amorezați”... Infinit mai subtile, mai perfide sînt armele psihice. Obiectul erotic are, În acest cîmp, o capacitate de invenție uluitoare. Delii milă la mînie e un spectru vast de nuanțe ale seducției și represiunii. Conachi le exaltă mai ales pe cele din urmă. Chiar seducția (cînd seducția vine din cealaltă parte) este resimțită ca o formă de agresiune. 12. O agresiune Întoarsă, ca toate celelalte, spre petrecere. Simptomele descrise pînă acum n-au nici un Înțeles dacă la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
public și o propagație bună a faptului în atenția altor personalități amenințate. Rănile nu puteau fi ascunse, erau niște stigmate publice. Pe de altă parte, și din punctul de vedere al psihologiei cadrelor subversiunii, gestul teatral era de natură a exalta spiritele, înlăturînd cazurile de conștiință în fața unei crime ordinare. Intenția de a juca Iuliu Caesar revelă spiritul domnind în această organizație. Membrii echipei au lucrat cu oarecare emoție, Munteanu a lovit la întîmplare și fără energie, fugind fără a-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]