782 matches
-
noaptea]. Insistența până la exasperare a lui Antim de a-și recupera violoncelul are dinamică repetitivă și gestualitatea de film mut: "De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase exasperat brațele în aer și, deschizându-i larg ușa, o poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
A scrie cărți are ceva în comun cu păcatul originar, căci, ce este o carte, daca nu o pierdere a inocentei, un act de agresiune, o repetiție a căderii noastre? Să publici tarele tale ca să-i distrezi sau să-i exasperezi pe altii! Ce ticăloșie pentru intimitatea noastră, o profanare, o erezie! Și, în același timp, o ispita. Știu ce vorbesc. Cel puțin eu am scuză că urăsc ce fac, că fac ce fac fără să cred în actele mele." Obligația
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată reușește o primă proiecție a unei realități secunde, constrâns și exasperat de tirania obiectelor reale care-l înconjoară. Este interesant de observat cum realitatea se transformă în acest prim roman în realitate secundă, o existență pe care naratorul-personaj o va căuta în celelalte romane. Aceste metamorfozări ale realității au un scop
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de fapt în realitate, fără însă să ne lase să înțelegem că ea ar fi guvernată de legi din afara naturii 384. Astfel, distorsionările ,,incompatibile cu realitatea" originează, atât la Blecher, cât și la Poe, în interiorul unui eu suferind și bolnav, exasperat de limitele în care este nevoit să trăiască. Proiecțiile imaginare iau naștere datorită nevoii stringente pe care o simt ambii autori de a analiza ,,situațiile limită" pe care le experimentează. Exteriorul și psihologicul, în egală măsură, sunt generatoare de circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale romanului Un om între oameni, dările și clăcile țăranilor, caznele la care îi supuneau vechilii, traiul în bordeie, laolaltă cu animalele, ține nu numai de clișeele realismului socialist specifice deceniului al șaselea, ci și de determinismul social care îl exaspera pe autor. Pe această linie, Eugen Simion amintește de o "temă a rădăcinilor care dor."88 Să mai adăugăm, la complexul etnic și social, pe acela al copilului orfan, asupra căruia ne-am mai pronunțat. Ca să ajungi din promiscuitatea mahalalei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nuanțat pe parcursul lucrării. Să facem doar câteva precizări. Sedus de rigoarea pledoariilor sale, criticul omite relația autor-personaj. Așadar, vanitatea cui? A romancierului sau a personajelor care-i populează opera? Ambiția și vanitatea nu erau constante ale caracterului său, care îi exaspera pe cei din jur ("Nu mai scrieți romane, băieți, că scriu eu unul acum!", se exprima el față de confrații scriitori în preajma apariției Ultimei nopți...)? Nicolae Manolescu are toate motivele să sesizeze că enigma morții lui Ladima e o imagine răsturnată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adresată doamnei T., că nici n-a vrut să stea măcar de vorbă... Într-o zi însă, pe când eram în fața Cercului militar, a trecut pe lângă noi o fostă artistă a Teatrului Național, o stagiară angajată aproape în fiecare an, căci exaspera pe directori cu tot soiul de intervenții... A rămas îngândurat, tulburat, și nu mi-a răspuns nici când am repetat întrebarea, mereu frământat de amintirea lui... Era mereu frământat de vederea lui dinăuntru... Bine, într-o săptămână am să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
devenea de sticlă, toată se veștejea subit. Atunci își neglija și ținuta. Frumusețea ei este foarte sensibilă la viața interioară, și cred că niciodată nu a fost mai frumoasă ca la vreo câteva luni după începutul iubirii noastre, când părea exasperată de iubire."361 Deci, elementar, dar adevărat, dragostea creează frumusețea, ambele reușind să răzbată peste timp "Solidaritatea femeii cu mine e ca zborul a două suflete în nesfârșitul lumii."362 Metafora zborului atrage asocierea cu gesturile ultime, sublime ale Meșterului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
urmașilor lor în societate. Pe lângă elevii cu tulburări somatice, considerați ca atare, nu există clasă în care să nu apară și așa-zișii "copii problemă". Aceștia produc mari suferințe aparținătorilor și constituie generatorii veșnicelor tulburări în buna desfășurare a activităților, exasperând cadrele didactice. În realitate, niciun copil nu este "rău" fără un motiv, însă cauza acestui "rău" trebuie depistată din timp și combătută cu toate mijloacele educative, medicale, psihologice etc. Care mijloace trebuie, în primul rând, cunoscute, pentru a putea fi
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
părerea. Era un tip cam "rustre" dar de treabă (nu i-a făcut nici un necaz când parașuta aia l-a dus pe calea greșită pe fiul său). "Îmi dau dureri de cap de ani de zile, băieții din serviciu sunt exasperați. Unul îmi spune chiar după ce a stat trei zile să citească un articol de un oarecare Luca Pițu "tovarășu', ăsta râde de noi, nici soția mea, care știe să folosească și un minifon (ne-a ajutat cu înregistrarea de la curs
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Dar se vede treaba că e o falsă problemă, căci deîndată ce încep dezba terile, Garde se arată într-o cu totul altă lumină: spontan, profund, cu replică promptă și precisă, plin de umor și autoironie. Romanul său i-a exasperat pe etnologi, sociologi, antropologi etc., spune el, pentru că propune o imagine cu totul personală despre aborigenii din nord-vestul Australiei, departe de documentatele scrieri științifice referitoare la zona respectivă. Dar autorul se amuză de aceste controverse, afirmînd că adevărul unui scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țara”. După cum știe toată lumea, așa s-a și întâmplat. Dar, iată cum se mai plângea tov. Iacob în adresa sa: „...am pornit la organizarea lor (a tinerilor, n.n.) pe sectoare, dar nici procedeul acesta nu dă rezultatele dorite (subl.ns.) (...)”. Exasperat de ineficiența „muncii de lămurire” asupra tineretului, Iacob cere sfatul celor de la București în felul următor: „... pentru ca o mobilizare să se poată face mult mai ușor, cum și controlul în muncă să fie făcut mai adânc deci, și mai permanent
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii acestui impresionabil"; cu Anton a colaborat o întreagă perioadă însă relațiile s-au deteriorat pînă la limită în urma unei polemici publice și efectele acesteia sînt dezvăluite în articolul În chestie personală publicat în revista Moș Teacă (1895) după ce Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sînge și spirit; atît de frecventele în familie Ion și Luca sînt numele cunoscute ale evangheliștilor, ale bine-vestitorilor noii credințe; la fel Mateiu în cazul căruia semnul grafic final este nelecturabil și încăpățînarea românilor de a-l pronunța l-a exasperat pe Alexandru Paleologu. În postura de gazetar, Caragiale a semnat cu variante contrase (Car.), cu inițială (C.),cu unele compuse care conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
descuie, fără grabă. Când tata se înfuria că l-a lăsat să aștepte în frig, Mateiu declara că "nu suportă fierul rece pe mână" Imbecilule! declara tata și Mateiu iarăși rânjea, încântat că și-a ajuns scopul de a-l exaspera pe tata." Își va fi amintit și de represaliile paterne înfățișate tot de sora sa vitregă: "Îl adusese la Berlin spre a urma cursurile de Drept la Universitate. După cîtăva vreme aflase că Mateiu nu mergea la cursuri și "își
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează, fiind percepute ca atentate la noblețea nației: "Am scris de nenumărate ori și aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă, scepticismul glumeț și vulgar cu care se profanează cele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea") a părut multora o exagerare însă ea se conjugă, peste ani, cu o mărturisire extrem de semnificativă a lui Constantin Noica: Cînd m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale." (Jurnalul de la Păltiniș). Călăuzită de propriile sale jaloane ("Cinste și gramatică acestea sunt cele dintîi condiții ale unei prese bune. Cine vrea poate să aibă și idei. Dar nu e obligatoriu."), viziunea caragealeană produce o degradare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
greu de conceput într-o democrație. (...) De câte ori a intervenit Cristian Tudor Popescu în favoarea unui jurnalist cenzurat de patronat la sugestia vreunui lider sau șef de cabinet PSD, vrăjitorii bugetelor de publicitate? Ori pentru a atrage atenția grupului "Ziua", la sesizările exasperate din mediul de afaceri, că mușcă din granița dintre investigație și infracțiune? (...) Cristian Tudor Popescu a tăcut până acum, dar nu înseamnă însă că nu există și adevăr în spusele sale, chiar dacă bate numai spre situația de la cotidianul "Adevărul", deținut
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dictatorial, în schimb, aceleași elite politico-militare ale regimului comunist care, la Praga, Varșovia sau Budapesta, și-au recunoscut înfrângerea au izbutit în România să uzurpe nu doar puterea, ci revoluția însăși, transformând-o într-un instrument de promovare a cadrelor exasperate de dictatura dinastică care le blocase ascensiunea. Timișoara La Timișoara, așadar, un grup de susținători ai pastorului reformat Tökes s-a strâns în jurul casei parohiale pentru a împiedica evacuarea acestuia. Curând însă, numărul lor îl depășește cu mult pe cel
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și că românii vor circula liber în UE îndată ce rezolvă problema securității la granițe (în special în sud și est). Această declarație este și ea sistematic minimizată în contextul iminenței alegerilor din toamna lui 2000. De altfel, nerăbdarea societății românești, exasperată de decalaje pe care nu le considera importante, dar care se vădeau a fi piedici importante în calea acceptării României în concertul european; nerăbdarea, înainte de toate, a electoratului CDR, a fost instrumentalizată cu un remarcabil talent de mediile ostile Convenției
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tabere vor deveni tot atîtea baze de importanță strategică pentru operațiunile purtate pe teritoriul israelian, dar mai ales o armă puternică în mîinile intelighenției occidentale pentru a ridica împotriva Israelului opinia publică mondială, după un scenariu de acum devenit familiar. Exasperați de raidurile inamice, israelienii ripostează în noaptea de 28 februarie 1955 împotriva cartierului general al armatei egiptene, în fîșia Gaza, în mijlocul taberelor de refugiați palestinieni. Ca răspuns, președintele Nasser dă un ordin de înarmare a voluntarilor palestinieni fedainii -, de a
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
15 mai 1977, care precizează că acțiunea rețelei în cauză încerca, în timpul războiului din Algeria, să aducă un ajutor FEN-ului: "Transportarea de fonduri, trecerea frontierelor, cazarea, ajutorul acordat răzvrătiților. Curiel încredința aceste sarcini unor tineri de 20 de ani exasperați de războiul mizerabil, fără a căuta să-i îndoctrineze..." Dar Franța intrase într-un război pentru care angajase soldații armatei naționale dintre care mulți obținuseră carnetul și crucea de luptător. Era vorba în mod clar despre un război. Președinții Consiliului
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
rusesc să treacă în drumul către Europa. În timp ce analiștii ucraineni acuzau Moscova de alegerea strategică a unei conducte pe care știau că Ucraina nu o va închide, Rusia insistă că aceasta conducta alimentează țări precum Bulgaria, România și Turcia.90 Exasperat de această situație, președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a ajuns chiar să sfătuiască parteneriii europeni să dea în judecată Gazprom și Naftogaz dacă situația nu se remediază.91 Pe 18 ianuarie, prim miniștrii Rusiei și Ucrainei s-au pus
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
făcusem? Adică de ce să-mi scoată el mie mațele din mine? Mă făcuse el, îmi plătea el taxele, muncea el din greu să-mi cumpere haine și cărți? Numai tata avea acest drept, fiindcă numai pe el putea să-l exaspereze ceva și să mă amenințe, dar nu acest străin, care, dacă nu știam, n-avea decât să-mi dea notă proastă dar să nu se atingă de mine. În jurul meu se strânseră șapte-opt băieți cu care eram prieten și tăceau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa au rămas fără ecou. ― Ce ai, Bologa? izbucni în sfârșit Varga, jignit. M-ai exasperat cu muțenia!... Nu mai vrei să vorbești cu mine, ori mă urăști? Am fost prieteni și... ― Nimic, nimic, murmură Apostol, fără să întoarcă ochii. Varga trebui să-și oprească noile întrebări. Veni doctorul, Însoțit de o soră de caritate drăguță
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]