617 matches
-
suntem și cum suntem În clipa de față? Bărbatul vorbește aprins, exasperat, apelând la propriul spirit politic ca la o instanță. Partenerul de discuție, un domn În vârstă, distins, cu o oarece febrilitate În privire, prieten vechi probabil cu bărbatul exasperat, nu-i răspunde. -Uite, Sibiul este Capitală Culturală Europeană și sunt mândru de lucrul ăsta. Nu te interesează? -Drept să-ți spun, sunt prea bătrân ca să mă mai intereseze. Poate, dacă aveam cu zece ani mai puțin aș fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la fiecare Paște un ou de ciocolată imens printre iepurași de marțipan În vitrina cofetăriei instalate În fosta voastră casă, În care v-a fost atât de frig Împreună. Și poate certurile voastre din ultima vreme erau ale unor făpturi exasperate, care presimțeau c-au să moară. Că mama și Klara aveau să moară la bombardamente, că Walter va muri lângă Berlin, fără să știe de ce este așa de Înverșunat, fără să fi apucat să arunce În vreun tanc grenada pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rămâi liniștit și aștepți, până la urmă lucrurile tot se aranjează, de la sine. Adevărul este că și tu ai avea ceva de Învățat de la noi! În primul rând: să nu-ți faci nervi degeaba!” „Dar bine, dragul meu”, i-am strigat exasperat, „nu Îmi spui nici o noutate! Eu de aici am plecat și o viață Întreagă m-am străduit din toate puterile să uit felul acesta de a gândi! Nu-i vorba doar de mine, dar eu reprezint o instituție! O provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la un moment dat, când am estimat lumea rămasă În sală și timpul pe care aveam să Îl pierd cu fiecare și mi-am dat seama că mai am de Îndurat cel puțin o oră, am fost de-a dreptul exasperat. Pentru ei, era mai ușor, veniseră să mă vadă și, mulți dintre ei, să Îmi ceară ceva concret. În plus, au și obișnuința, devenită plăcere masochistă, de a sta la cozi. Așa că, răgușit, cum știi că ajung după fiecare conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ridica de pe scaun, se ducea la telefon și Încerca să Îi Înțepenească discul cu un creion: un joc absurd, de copil sâcâitor, care m-a deranjat mai ales pentru că eram atât de grăbit. Până la urmă, soția lui, cu o mutră exasperată, a adus din dormitor o pernă mare și a trântit-o peste aparat. Când i-am Întrebat ce se petrece, unul mi-a făcut semne să tac, celălalt a schimbat vorba. I-am povestit mai târziu prietenului Alexandru comportarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
biroul nostru, unde stăm noi două, e liniște. ― Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am nevoie de un pic de ajutor. ― Spune, zic eu cu un zâmbet exasperat, deși nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noi două, e liniște. ― Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am nevoie de un pic de ajutor. ― Spune, zic eu cu un zâmbet exasperat, deși nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita un pic peste material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în timp ce ne pregăteam s-o pornim pe drumul flancat de zăpadă către aeroportul JFK. Nu fi ridicolă, am râs eu. Exagerați cu toții. Sevraj, pe dracu’! în sevraj nu intri decât de la heroină. — Deci nu iei heroină? m-a întrebat Margaret. Exasperată, am dat ochii peste cap. Păi, de unde să știu eu? a urlat ea. —Trebuie să mă duc întâi până la toaletă, am zis eu. Vin cu tine, s-a oferit Margaret. —Ba nu vii deloc, am spus eu și am rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de mine ca să inventez toate astea. Acum ai un iubit. —Ba n-am, m-am foit eu agitată. —Ba ai. Luke ce e? E un iubit. N-ai cum să negi! —încetează! — Ce te-a apucat? m-a întrebat Brigit exasperată. Mie mi se pare minunat. Atunci de ce nu ieși tu cu el? —Rachel, a început ea să strige. Termină cu prostiile! Am zis că-mi place de el, nu că sunt atrasă de el. Ar trebui să-ți mai controlezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu și Josie nu putem să fim ca tine și ca Luke? Vreau să spun José. Ce naiba aveți tu și Costello de nu puteți să-i spuneți lui Josie pe numele lui adevărat? Vreau să zic José! a urlat ea exasperată. Eram încântată că Brigit era într-o stare mizerabilă. Asta însemna că, atât timp cât ea era supărată pe Josie, uita să mai fie supărată pe mine. Ceea ce era o schimbare bine-venită. Ce vrei să spui cu „Eu și Luke“? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foaie de hârtie. Citește cu voce tare. M-am uitat pe hârtie, dar scrisul era așa de stângaci și de deformat, încât nu înțelegeam aproape nimic. Doar câte-un cuvânt ici-colo - „viață“, „hăuri“- era lizibil. Ce e asta? am întrebat exasperată. Arată de parc-ar fi fost scrisă de-un copil. M-am chinuit să citesc până când am ajuns la un rând unde scria „Nu mai suport“. Am simțit că-mi îngheață sângele în vene când mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate privată și trebuie să plece de acolo. Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să aibă halucinații. Peretele dur devenise moale, lăsându-l să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul în tăblia mesei, unde este inspectorul Cristian Toma? Ce ai făcut cu el? Vlad Mihailovici, în picioare și cu mâinile prinse în cătușe ridică din umeri: Domnule comisar, te rog să înțelegi că nu cunosc nici un inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
petits jeux innocents) - adică mici jocuri nevinovate, atât de nevinovate încât Măriuța, isteața lor slugă, exclamă îngrozită: „Cât sunt eu de desfrânată, dar mai-mai că m-a-ntrecut, numai eu îi știu adâncu și ce pasuri au făcut”. Gestul final al părintelui exasperat, boier Iordache, care îi gonește din casă pe tinerii superficiali, a trezit aprobarea entuziastă a spectatorilor vremii. Deosebirea de mentalități între generații apare și în piesa O bună educație de C. Bălăcescu. Comedia prefigurează într-o oarecare măsură universul Nopții
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
închipuită a copilăriei mele, unde niște oameni se uită la un televizor și văd niște oameni care se uită la un televizor și văd niște oameni care se uită la un televizor și văd... Din delir trebuia să mă oprească exasperată maman. Acum dânsa, pierzând nopțile la televizor, pare să se obosească mai rău decât mine, eu care verile bucureștene le pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nevoie de mai multe zile pentru ca avangarda noastră să se apropie. De fiecare dată când auzea asemenea lucruri, Katsuyori își mușca buzele și mormăia: Dacă m-aș duce eu însumi acolo... Era ceva obișnuit pentru el să devină furios și exasperat, când o situație de război se arăta nefavorabilă. Luna trecu și sosi a patra zi din Luna a Doua. La Katsuyori ajungeau știri îngrozitor de neliniștitoare: Nobunaga dăduse, pe neașteptate, ordin ca trupele Oda din Azuchi să se mobilizeze, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ani de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
face parte și tânăra prozatoare pe care încercați să ne-o băgați pe gât, nu are nimic de spus, iar textul mizerabil pe care l-am auzit nu face decât să confirme ceea ce spun. - Aoooleu, aoooleu, începu să plângă Euripide exasperat, măi domnule Maro, dar dumneata chiar ești ceva de speriat, pe cuvântul meu. Dumitale chiar nu îți place nimic? Nici chiar când este vorba de un text despre care până și-un analfabet și-ar da seama că rescrie regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită din partea stelelor. - Domnule Euripide! urlă Maro exasperat. Ce se întâmplă? Pe neașteptate am sesizat că în atmosfera deosebit de încărcată a cenaclului lui John Euripide se strecurase încă ceva, o stare cu totul și cu totul nouă, pe care treptat și numai cu mare greutate am identificat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
banilor, dar putea fi și din cauza feței mele. Nu reușesc să arăt așa cum trebuie și fața mea s-a umflat iar, pe mâna stângă. Dintele ăla e iar pe jeratic. Mi-am cărat nefericita-mi gură la Martha McGilchrist, care, exasperată, mi-a curățat-o din nou. Orice gagicuță care are pretenția că e o feministă ar trebui să vină și să o vadă pe Martha McGilchrist. Taticule, e un bărbățoi. Mă face să mă simt ca o starletă. Martha McGilchrist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se ajungea la o recunoaștere aproximativă. Nimic absolut, fiindcă, atunci când nu mai aveam încotro, ne încăieram, vorbiți dinainte, și ne amestecam în așa fel, încât nici noi nu ne mai puteam alege cu adevărat. Parcă era sfârșitul lumii și tata, exasperat, ne amenința, tot mai des, că ne va însemna cu fierul roșu. Cam așa au stat lucrurile până pe la opt ani, când Mijlociul începuse a se rotunji din zi în zi, iar apropiata mea orbire era, deja, un fapt evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
acord! A venit la părinții mei, le-a spus intenția lui, a mărturisit că mă iubește sincer și că este convins că vom face o casă în care dragostea să-și facă un cuib statornic. - Cine dragă, cine? spuse Olga exasperată și ca scoasă din pepeni, se ridică de pe scaun, semn că nu mai suportă toate aceste învelișuri ale poveștii. - Aaaaa, scuză-mă scumpo, scuză-mă, m-am luat cu vorba și nu ți-am spus numele. Asta voiai să afli
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
continue, ca să evite alte întrebări: Când Augustus a întâlnit-o, ea avea șaptesprezece ani, era căsătorită cu un alt bărbat și avea un copil. Ei bine, acel copil era Tiberius. Îmi explici de ce toți îi spun Maștera? îl întrebă copilul, exasperat. Se opriseră la un colț. Zaleucos privea la mișcările neliniștitoare ale militarilor pe Cardo. — Maștera, mama vitregă, pentru că și Augustus avea o fiică, Julia... Și, fără să-și dea seama, preciză: — ...Singura din sângele lui... Iar băiatul întrebă imediat: — Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îmi aduce ponoase!... Da’ ia stați un pic, și eu am fost agresat, am fost bătut cu sălbăticie, dar de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea asta smintită! La urma urmei, e rolul vostru să pricepeți, ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i ieși în întâmpinare. Se povestește că, într-una din zile, unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]