1,039 matches
-
doi pași prin viscol ? Exclamațiile de aprobare ale tânărului îi aduc mulțumirea că a fost înțeles. Iar canaturile ușii se aud, în sfârșit, deschizându-se. Brusc, pătrunde în salon forfota îndepărtată a casei, gânguritul Sophiei (la telefonul din hall), o exclamație uimită - dar Titi Ialomițeanu a încetat să mai fie atent ; nu dintr-un exces de bună creștere, ci pentru că zgomotele apropiate îl bucură mult mai mult. Ușorul scârțâit familiar al măsuței de servit ceaiul, zăngănitul lingurițelor și al cleștișorului de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar putea constitui motiv de supărare ! Dar psihologia Profesorului devine tot mai întunecată : este limpede că va ajunge victima neurasteniei. Nu te afli în posesia tuturor datelor, doar anumite tăceri ale Sophiei, la anumite subiecte de conversație, doar anumite priviri, exclamații - toate acestea dau câte ceva de înțeles. Dar în rest, chapeau bas ! Știe ea ce n-ar fi convenabil să spună, nu se întreține cu plăcere pe orișice teme. În privința discreției Sophiei, chapeau bas ! Așa că poate nu s-a grăbit nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa cum, sub sutele de metri de apă trans parentă, poți, în zilele senine, să întrezărești - mișcătoare umbră - carcasa ruginită a unei corăbii, încrustată cu scoici pietrificate și înlănțuită de alge verzi și roșii. Și deodată, scoate cea mai sinceră dintre exclamații : — O, Doamne-Dumnezeule ! Ce-o să se aleagă de această țară dacă într-o bună zi vom ajunge să dăm politica pe mâna femeilor ! Trezită de vecinătatea companionului său, Margot intră în conversație cu îndrăzneală. În glasul subțiratic îi sună acea inflexiune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am decis și am traversat. îmbulzeala se făcea tot mai mare, lumea aproape smulgând ziarul din mâna vânzătorului, râsete, strigăte, am văzut chiar doi amici ce s-au sărutat ! Deși oarecum la curent și înțelegând despre ce este vorba din exclamațiile și comentariile ce scăpau celor din jur, m-am retras într-un gang, mi-am pus ochelarii pince-nez și am citit cu ochii mei : Trupele noastre au trecut Dunărea între Rusciuk și Turtucaia. Atât ! Rămâne doar imaginația noastră să vagabondeze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
situa pe autoare nu numai printre cei mai mari romancieri contemporani, dar și printre cei mai buni din întreaga noastră literatură. În fața unei astfel de revelații, încerc să drămuiesc epitetele, fără de care aș risca un comentariu doar în semne de exclamație. Să le drămuiesc și să explic impresia aceasta de stare de excepție pe care atât de rar am întâlnit-o. în primul rând, Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate - și îndeosebi alternarea monologului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
picioare, în mijlocul bazinului, printre micuțele forme înotătoare și brațele ude, protectoare, ale mamelor, se afla Nesta Wiggins, oferind ajutor și încurajări absolut inutile. Se simțea atrasă de această sală pentru că era un loc de întâlnire al femeilor. Micile țipete și exclamații, reverberate de cupola tavanului, se întrețeseau într-un soi de cacofonie stridentă, plăcută pentru urechile Nester ca ciripitul păsărilor. Nesta sperase să le îndoctrineze pe câteva dintre mămicile gânguritoare. Dar, în ciuda dezaprobării teoretice cu care privea căsătoria și procrearea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom se întoarse însoțit de un tânăr înalt și slab, cu păr blond spălăcit și ochelari înguști, fără ramă. — Vi-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor. Brian scăpă un „Dumnezeule mare!“ pe care-l acoperi printr-o tuse. Urmară exclamații prietenoase și strângeri de mână, pe parcursul cărora Scarlett-Taylor emise doar un zâmbet scurt și nu scoase un singur cuvânt. — N-ai fost încă la Belmont? întrebă Gabriel. N-ar trebui să-i telefonezi iui Alex, să-i spui că veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i-le lui George. Alex îi întinse puloverul lui Brian. Brian mai găsi în sacoșa lui Gabriel o pereche de ciorapi de rezervă. Ruby îi turnă o cană cu whisky. George le istorisi peripețiile salvării, iar ei ascultară povestea cu exclamații de mirare și de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și whisky și pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi și din plăcinta cu carne de vițel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domnișoarei Meynell i s-a părut sau poate că nu i s-a părut amuzantă seara. Dar, în orice caz, adunarea firimiturilor și reconstituirile din bucăți sperăm să constituie o interesantă problemă de filozofie morală. Gabriel citi relatarea, cu mici exclamații de deznădejde. Dar nu poate fi adevărat, nu se poate să fie adevărat! Acum a devenit adevărat, zise Brian. Și-ai să vezi ce-o să mai urmeze. Nu s-a știut niciodată cu certitudine cine a fost autorul acestei note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
utile, frumosul, cunoașterea, binele, dreptatea socială, justiția. Sportul contemporan este altceva decât acum 50 de ani, subiectul se obiectivizează, obiectul se subiectivizează, semnificativă fiind valoarea de performanță și de recreere. Trebuie descoperită relația dintre sport și societate nu doar cu exclamația referitoare la frumos, estetic moral, ci și la jocul trăirii economice, care declanșează opoziția față de moarte, față de dușman, adversar, față de alt ego, ce poate să fie nihilist. Construirea limbajului sportiv contemporan, referitor la domeniul social al sportului depinde de circulația
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mă mint niciodată. Țipătul dizgrațios și disperat, aproape animalic, al acelei femei sfâșiase brutal tot ce țesusem eu cu grijă ani de zile. Fericire? Lumină? Frumusețe? Gogoși! Cacialma, domnilor. Nu există decât țipătul și tăcerea. Gemetele de animal înjunghiat și exclamația: "Am mai văzut noi de-astea". Atunci am priceput prima oară că trăisem într-o minciună aurită. Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulțumesc cu abstracțiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de o reclamă agățată pe perete. Toate lucrurile, oricât de serioase ar fi fost, dacă ne ieșeau în drumul ochilor, erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
discret, cu duioșie: ― E frumoasă? I-am arătat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Își puse ochelarii, o cercetă cu luare-aminte și o lumină de mulțumire i se ivi pe față. ― Mititica, e aproape o copilă! Exclamația mamei avu asupră-mi efectul unei mane cerești. Am sărutat-o de mai multe ori pe amândoi obrajii, apoi, înșfăcînd-o în brațe am făcut câteva tururi prin odaie. Și acum, când îmi aduc aminte de această scenă, mă cuprinde o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Știu, Dor, că ai putea să ajungi profesor universitar... Dar nu vrei, băiatul mamei, asta-i! Izbucni în râs (o spusese atât de caraghios) și totul se mistui în uitare. Cu toate astea mi-a rămas crâncen înfiptă în creier exclamația ei: ce mare lucru e să fii profesor universitar, și nu mi-am dat seama de asta decât mult mai târziu. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt câtva timp alergăturile pentru găsirea unei case. Le-am reluat însă cu mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
delicios, darling, delicios“ și-l sărută pe amîndoi obrajii și rotofeiul Își primește fericit premiul, se Întoarce apoi cu paharul lui Juan Lucas În mînă și se duce să-l caute. Străbate living-ul unde e primit cu urale, cu exclamații admirative și e Înconjurat de prieteni, cum s-a obișnuit de o viață Întreagă, pășește fericit rotofeiul, cu obrajii săi trandafirii, dosul mare și sînii ca de femeie, dar e octombrie și el poartă un bluzon de un alb strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dansatoare ca atîtea altele. În schimb. Vlăjganul sări s-o ajute, „Mă Întorc Îndată, comoara mea“, Îi spuse coristei care se topea de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un glas. Îl simți cum te-apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un glas. Îl simți cum te-apasă pe creier! — Da, răspunse Vlăjganul, oprindu-se o clipă și uitîn-du-se spre colțul de unde venise glasul; cînd eram mic am avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar da de bănuit tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dă seama că lumea Îl privește: vede că toți se uită la el și-și dau coate, vede că privirile lor curioase Îl cercetează cu interes, aude că-și șoptesc cu uimire, vede că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vede că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au săpat albia tocită În inima și-n mintea omului Înalt, pînă ce le-a Învățat pe dinafară ca nimeni altul - simte că ar fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
audă, formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor spune ceilalți. Să fie oare inteligență? Atunci să poftească sîrguinciosul cercetător al inteligenței naționale să-și plece urechea și să dea atenție exclamațiilor hazlii ce se aud În spatele omului Înalt, pe cînd acesta pășește pe trotuarele a mii de străzi. — Ascultă! Hei, măi, ăla grozav! — Mamă! Dumnezeule! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Plouă pe acolo pe sus? Măiculița mea. Doamne! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un profit de trei sute la sută? Acum Jim și-a expus pricina și se oprește mulțumit, așteptînd atacul ce va veni, și vine imediat: după o clipă de tăcere se stîrnește un adevărat val de proteste, de rîsete batjocoritoare, de exclamații potrivnice, o Încîlceală de glasuri care-și strigă nemulțumirea și, deasupra tuturor, se face auzit În cele din urmă glasul de bariton al lui Joe: Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zveltă, cunoscută, se ivi în prag și zise: - Oh, Dumnezeule, tu ești?! Erau exact aceleași cuvinte pe care le-ar fi rostit probabil Gosseyn, în aceeași situație. Dar tonul lui ar fi fost de ușurare. Pentru că individul care scoase acea exclamație fusese identificat de memoria Gosseyn ca fiind proprietarul cabanei: Dan Lyttle, în persoană. Paznicul care intrase în camera de hotel a lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca atunci. Dar părea mai matur decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vorbă? întrebă el, sau - către Gosseyn - ai nevoie de ajutorul meu? Gosseyn zâmbi. - Încă nu, Enin. Dac-o să am, o să-ți spun. Dar acum, dacă vrei, poți să te-ntorci la jocul tău. - Bine. Puțin mai târziu, se auziră iarăși exclamațiile sale de încântare. Și Gosseyn spuse: - Domnule Lyttle, ce ți-ar fi plăcut să se întâmple pe Pământ? Răspunsul veni imediat. - Sper ca tu să rămâi și să ajuți ca Semantica Generală să devină iarăși o condiție preliminară pentru Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
patru semnale, care se succedară rapid, pentru super-creierul său. Apoi se lăsă pe spate, relaxat, fixându-și privirea în tavan. La stânga sa se auzi un sunet puternic. Era vocea unui bărbat care scosese un Uuhhh! prelungit. Și apoi: "Hei!" Ultima exclamație venise dinspre purtătorul de cuvânt al celor șase indivizi care, în tot acest timp. stătuse mai la o parte. Gosseyn putu să-l identifice pentru că întorsese iarăși capul într-o parte. Ceea ce văzu erau cei doi bărbați în haine civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]