5,886 matches
-
cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dulce a unei stări de spirit nedefinite, care mă făcu sclavul ei În Întregime. În scurt timp nam mai știut nimic. M-am trezit cu o durere neînchipuită după ceafă și cu usturimi groaznice pe tot corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eu m-am așezat... - Mulțumesc! Chestiunea care m-a adus la dumneavoastră e destul de delicată, dar nu ține nici de profesia mea, nici de a dumneavoastră, e o problemă de suflet. Alex asculta și nu se putu abține să nu exclame: - Nu mai spune!? - Vă rog să nu mă ironizați, eu am venit la dumneavoastră ca la un confident. Alex zâmbi enigmatic. Ajunsese și pe post de duhovnic. Dar îl îndemnă pe tânăr să-și continue mărturisirea ce părea a fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil să găsească și lucruri secrete. Desluși însemnări lapidare ale Inei, datând încă de pe timpul școlarității. Cântărindu-l în mână, foiletând la repezeală paginile scrise, nu se putu abține să nu exclame: Măi să fie! soția mea a scris aici un adevărat roman. Curiozitatea de a-l lectura îi alungă total dorința de somn, de odihnă. Citi la întâmplare mai multe însemnări: unele mai interesante, altele purtând amprenta unor întâmplări care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
este descuiată. Aceia intrară. Le arătă ușa de la bae. Le mai arătă, cu degetul, și pistolul mitralieră de dincolo de mătură și banii din sacul din care mulți căzuseră pe covor. Cînd îl scoaseră, pe soț, din bae, careva dintre ei exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit, alături, pe iarbă. și, după două-trei zvâcnete nervoase, a murit. Liniștit. Frumos. Ca o sfântă. Cineva, dintre cei care o priveau, la acea cădere de înserare, a exclamat: ce frumoasă e! Ca o sfântă. O nouă Sfânta Maria. Universală, a omenirii! De asta zic eu că viața e, uneori, ca o rouă. Ca o rouă sfântă! Grăunțul comunist Așa s-a simțit, Jalemare Mangli, în momentele în care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost surprins de căutători, dormind, ținând în brațe, ca pe o iubită, sacoșa cu aur. N-a mai avut vreme, măcar, să facă o mișcare. Câinele-lup a și sărit asupra sa, imobilizându-l. Ce tâlhar de duzină, nătăfleț, ar fi exclamat unul dintre oamenii legii, în timp ce-l încătușa, pe iubitorul de bijuterii din aur,furate. Ce nătăfleț, domnule! Ce nepregătit, pentru ce a făcut, și ce neinspirat loc pentru repaos și-a ales! O, doamne! Nu, dragul meu... Se cunoșteau de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dabija ș. a. prăfuiți care au avut ghinionul să lucreze În bătrînicioasele teatre de stat... Și fiindcă tot vorbim de cronicari : o altă tînără, vorbind despre o montare de pe scena Comediei (teatru de stat deci, plin de praf, ne-am Înțeles!) exclamă afolată :” În teatru e prea mult teatru!”. Chiar! De ce n-o fi În teatru mult film, mult balet, multă arhitectură, multă muzică, multă literatură, mult sport, multă politică etc., și s-or Încăpățîna, anacronicii din teatrele care nu-s tari
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un Patapievici, un Tismăneanu... Îți dai seama!?" Îmi dau lacrimile, nu alta! Nu te-ai prins? Mai scot și ei d-o ciorbă, d-o măslină, acolo." "Ăștia-s cu toții niște boieri, mă, băiatule. Boierii minții, dac-oi fi auzit!", exclamă cu emfază. Apoi, brusc contrariată: "Crezi că au ei nevoie de-o ciorbă, de-o măslină de la noi?", întreabă surprinsă femeia, uitând rapid de exercițiul de admirație anterior. "Păi, pă cinstite, tu ce crezi? Altfel nu văd de ce s-ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
O să mai fie alt gândac Dorinel?" "Nu prea știu ce vrei matale, Șefu', să spui prin "gândește-te", da' ai dreptate cu treaba ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel." A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi. După acest moment de vie adeziune, am început să-i instruiesc, cu tact și răbdare, prin pilde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a copt la cap, măcar că și-a luat doctoratu' fără o pilă, fără nimic. Și nici nu e vreo strâmbă, vreo d-aia de să-ți faci pomană cu ea, să i-o pui din milă." "Măi, Anicuțo, măi!", exclamă Corneluș, roșindu-se în obraji, evident stânjenit de limbajul cam slobod al colegei de universitate. Pe mine deja începuse să mă enerveze rău de tot, baba dracului! Da' asta e, domnule dragă, ce să ne mai dăm pe după cireș. Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său și nu se putu abține să nu exclame surprins: "Văleu, nene! Da' ce-ai pățit, bre?" Gazda zâmbi cu un aer obosit: "Băi, Vergile, dacă ți-aș zicea că toată beleaua asta mi să trage dă la o ușă, m-ai crede?" Partenerul se uită la el cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce părere își face despre el. Cu atât mai mult cu cât l-am auzit de câteva ori întrebându-se ce anume prevalează în deciziile noastre, în viața noastră, în general..." "I-auzi ce teme filozofice îl frământă pe dumnealui!", exclamă Săvuleasca sincer amuzată. "Și ce credea el că ar fi mai principal în viață?" Fata dădu din umeri: Nu ajunsese la o concluzie, dar alternativele lui erau chimismul sau atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați spart!", râse cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am dat ordin băieților mei să acționeze, intrând în dispozitivul gândit de mine anterior, cu tot cu releele necesare. Urmarea a fost că, în câteva clipe, peretele din fața ei se umplu de gândaci disciplinați. Săvuleasca încremeni, ducându-și mâna la gură, în timp ce exclama stins: "Văleu!". Am zâmbit. Ăsta era abia începutul! Un ordin scurt și pe perete apăru, scris frumos, cu majuscule, următorul îndemn: "BABO, IEȘI LA PENSIE!". Până și virgula o făcuseră vitejii mei! Madam se holbă de am crezut că să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
contemporaneitate pe care domnul respectiv să o fi întâlnit pe acest pământ și în această viață, ci însăși împărăteasa Alexandra. Care împărăteasă Alexandra? Alix von Hesse-Darmstadt, după numele ei de fată asta pentru pretențioșii pe care-i și aud că exclamă: "Aaa! Alix aia, dom'ne?" -, soția lui Nicolae al II-lea, cel ce avea să fie ultimul țar al Rusiei. Bun. Acum cred că și ultimul pedant e lămurit! Afirmația "Franța este o țară superbă, păcat că e locuită de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
băga cumva pe sub el. Abia atunci mi-am văzut mâinile. Erau mâinile mele! Chiar în momentul în care mi le priveam extaziat, tanti Cateluța pătrunse în apartament și îngheță, de parcă ar fi dat nas în nas cu o fantomă: "Aoleo!", exclamă dumneaei. Încercă un surâs, deși cred că bucuria revederii nu era chiar atât de puternică: "Vai, dom' profesor! Ăăă... nu mă așteptam să vă găsesc". Viața e plină de surprize, tanti Cateluța. Oricum, văd că v-ați hotărât la niscaiva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea, întâlnire a vocalelor în hiat, încât eram pe moment convins că aș fi putut uita orice necaz. Cele două
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de când am sosit în această cetate „ - spune Mihai de Giulești, nu?-și-l privesc pe tovarășul Contabil-șef insistent în ochi. Mă așteptam ca citatul meu să facă impresie. Omul bine din fața mea, lărgi doar pupilele ochilor a mirare, fără să exclame ceva, ca dovadă că în mintea lui, mai importantă era replica ce trebuia să mi-o dea și pe care se chinuia s-o plămădească din moment în moment, decât frumusețea citatului rostit de mine. Evident, nu avea nevoie acuma
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce ocupa spațiul din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac și totodată să-l și provoc pe Valy la dialog. Ce zici, d-le Gerard? Ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac și totodată să-l și provoc pe Valy la dialog. Ce zici, d-le Gerard? Ce să zic de ce anume? Cum de ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși, controlat coborâtă: L-am prins!, în timp ce-și plesneau intermitent palmele a bucurie, de pulpele picioarelor. După care auzeai: Mama măsii! Ia te uită cum bruiază porcii și escrocii! De multe ori când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un bisturiu, ușor pieptul lui celuilalt Gerard și, printr-un corn de bou, îi turnară acolo ceva, ca un fel de lichid. Una dintre fete, cu o lunetă pe frunte, se uită pe îndelete în pieptul deschis al pacientului și exclamă: Penseta 1. Pansament. Penseta 2. Pansament. Localizați hemoragia. Pansament... Mai avem puls? Nu i se răspunse. De cât timp? De trei secunde. Perfect. Să intre dl. conte de Bethlen și contesa de Bethlen și pregătiți sala mare a castelului, că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-o bună zi, definitiv, mințile. Dacă nu l-ar fi simțit așa când fusese internat pentru prima dată în spital, n-ar fi trepidat atâta. Când îl vizitase odată la spital, de explozia de bucurie că o revede, el exclamase: O, frumoasa și înțeleapta mea Penelopă! De când așteptam să te văd! O privea, dar mai mult ca sigur că n-o vedea pe ea, ci pe altcineva în locul ei. Karin, foarte pe fază, răspunse atunci în glumă: Și eu, Odiseus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]