2,080 matches
-
de mediator chimic al fibrelor nervoase nonadrenergice și noncolinergice de la nivelul plexurilor enterice ale tubului digestiv și căilor uro-genitale. Un mare număr de cercetări clinico-experimentale au demonstrat participarea acestuia atât ca factor relaxant în reglarea circulației locale, digestiei, respirației și excreției, cât și ca agent citotoxic în reacțiile de apărare imunitară antimicrobiană, antivirală și antitumorală. La nivel central, NO participă atât ca neuromodulator cerebro-vascular, cât și ca participant la biochimismul funcțional al creierului. Enzima nitroxid-sintază formatoare de NO este implicată în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos asigură răspunsurile neuro-umorale și endocrino-metabolice adecvate necesităților, permițând organismului să se adapteze la noile condiții și să se comporte ca un tot unitar. Prin același mecanism al reacțiilor neuro-endocrino-metabolice de reglare și control se realizează autoreglarea circulației, respirației, digestiei, excreției, temperaturii corporale și a diverselor metabolisme, asigurând stabilitatea mediului intern, semnalată inițial de CI. Bernard (1878) și denumită ulterior homeostazie (Cannon, 1932). La baza proceselor homeostazice stau fenomene adaptative de predominanță simpatică sau parasimpatică, produse prin stimularea neuro-reflexă a structurilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precum și a hipersecreției de aldosteron corticosuprarenal produsă de angiotensină. O importantă acțiune inhibitorie este realizată, de asemenea, asupra secreției de ADH hipofizar și a efectelor antidiuretice ale acestuia la nivelul canalelor colectoare renale, cu răsunetul funcțional corespunzător reprezentat de creșterea excreției de apă și sodiu. Alte date referitoare la mecanismul de producere a acestor acțiuni și implicațiile lor fiziopatologice sunt prezentate la subcapitolul Hormoni locali peptidici. Alte peptide vasoactive (VIP, substanța P, neurotensină, SRA) au fost identificate în inima mamiferelor, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
resetează rapid. În general, mecanismele nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung, presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale, mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză și natriureză presională. Emisia zilnică de urină (diureză) depinde de rata de filtrare glomerulară și de cea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediu. Pe termen mediu și mai ales lung, presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale, mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză și natriureză presională. Emisia zilnică de urină (diureză) depinde de rata de filtrare glomerulară și de cea de reabsorbție tubulară a apei, ambele fiind influențate de presiunea arterială. Curba funcției renale arată normal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apă cu orizontala aportului normal de apă definește un punct de echilibru. Modificarea cronică a aportului de apă nu duce la modificarea curbei de diureză presională, ci la schimbarea punctului de echilibru. Modificări ale funcției renale se reflectă pe diagrama excreției renale de apă, astfel că se redefinește punctul de echilibru, adică valoarea presiunii arteriale la care nu există câștig sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subepitelial, conține numeroase limfocite, mastocite, eozinofile, o rețea fibro-elastică cu dispoziție longitudinală și capilare de 2-3 ori mai numeroase, comparativ cu rețeaua alveolară. În submucoasă se găsesc glande bronșice de tip sero-mucos, de 1 mm lungime, ale căror canale de excreție pot ajunge până în stratul muscular. Aceste canale au o dispoziție circulară în bronhii și spiralată în bronhiole și pot produce, prin contracția lor, plisarea mucoasei și închiderea lumenului. Bronhiolele respiratorii și canalele alveolare constituie un teritoriu de tranziție spre alveole
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe care o dedublează nu reprezintă decât 2-5% din totalul grăsimilor digerate. De altfel, în lipsa sucului pancreatic 90% din grăsimile neemulsionate se elimină prin fecale. II.4.7. FORMAREA ȘI COMPOZIȚIA SECREȚIEI BILIARE Bila este un produs de secreție și excreție hepatică, care se acumulează în afara perioadelor de digestie în vezicula biliară, unde se concentrează și de unde se elimină intermitent prin coledoc în a doua porțiune a duodenului. La om, bila este secretată continuu de către polul biliar al celulei hepatice. Cantitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rămâne sensibil constantă la un regim alimentar determinat. Elaborarea bilei are loc printr-o serie de procese succesive, ce cuprind captarea sau sinteza de către hepatocit a substanțelor ce intră în compoziția bilei, transportul prin celula hepatică al acestor substanțe și excreția lor prin polul biliar al hepatocitului în canaliculii biliari. Mecanismele de secreție a bilei (colereza) sunt complexe și încă insuficient clarificate. Ele se realizează inițial prin filtrare, proporțională cu debitul sanguin hepatic (glucoza, apă, săruri, K+, Cl+), urmată de secreție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Pigmenții biliari sunt reprezentați de bilirubină și biliverdină. Bilirubina provine din distrugerea globulelor roșii prin procesul de hemoliză, care are loc în țesutul reticulo-endotelial. Ficatul nu este singurul țesut unde se petrece această transformare, concepția biligeniei exclusiv hepatice fiind abandonată. Excreția se face însă numai de către celula hepatică. Conversia hemoglobinei în bilirubină are loc în trei etape: - desfacerea inelului tetrapirolic al hemoglobinei, cu formare de coleglobină de culoare verde la nivelul sistemului reticulo-endotelial (SRE); - pierderea fierului de către coleglobină, cu formarea biliverdin-globinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organul subfornical și centrul setei este probabil colinergică. Blocanții receptorilor angiotensinei nu determină abolirea completă a setei ca răspuns la hipovolemie, ceea ce dovedește că baroreceptorii din cord și vase sunt, de asemenea, implicați. Echilibrul hidric este dependent, în esență, de excreția urinară și ingestia de apă, având în vedere că pierderea de lichide prin evaporare și materii fecale este mai puțin reglabilă. Marile deficite hidroelectrolitice sunt numai parțial restabilite pe cale renală, ingestia de apă cauzată de sete intervenind ca ultim mecanism
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la menținerea în limite constante a osmolarității, volumului plasmatic, echilibrului acido-bazic, cât și reabsorbției de glucoză, aminoacizi și alte molecule mici, dublate de eliminarea de substanțe toxice și produși finali de degradare metabolică. În afara proceselor de filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară formatoare de urină, rinichii asigură conversia vitaminei D în formă activă și secreția unor enzime importante ca renina și eritropoietina. Rolurile depuratoare și homeostazice multiple ale rinichilor au la bază particularități structurale și funcționale ale parenchimului renal. II.5
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin rinichi în timp de 1 minut circulă prin vasa recta, ele joacă un rol important în procesul de concentrare a urinei. II.5.2. FORMAREA URINEI Formarea urinei se realizează prin trei procese renale fundamentale: filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară. a) Filtrarea glomerulară depinde de factorii hemodinamici presionali și volemici pe de o parte și de integritatea membranei filtrante pe de alta. În condițiile unei presiuni efective normale de filtrare (35-40mmHg), rezultată din diferența dintre valoarea presiunii hidrostatice (70-75
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și clorului. În comparație cu tubii proximali, la nivelul cărora predomină celulele cilindrice, bogate în mitocondrii, restul epiteliului tubular, inclusiv tubii distali, prezintă o permeabilitate mai redusă. Aceasta suferă importante modificări sub influența hormonilor implicați în reglarea hidroelectrolitică (ADH, aldosteron etc.). c) Excreția (secreția) tubulară realizează prin procesul invers reabsorbției, transportul unor substanțe din capilarele peritubulare în lumenul tubilor uriniferi. Ca și reabsorbția, secreția tubulară poate fi activă sau pasivă. Dintre ionii apăruți în urină ca produși de secreție tubulară fac parte H
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un mijloc important atât de reglare a concentrației ionilor de H și K din lichidele biologice, cât și de eliminare a principalilor cataboliți proteici. Numeroase substanțe farmacologice ca diotrastul, hipuranul, fenolsulfonftaleina (PSP), penicilina etc. apar în urină ca produși de excreție tubulară. Coeficientul de depurație plasmatică denumit clearance, calculat în funcție de volumul și eliminarea urinară a unor astfel de substanțe, după formula preconizată de van Slyke (Vp = Cu x Vu/Cp), stă la baza probelor funcționale de explorare directă a rinichiului, în timp ce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
după formula preconizată de van Slyke (Vp = Cu x Vu/Cp), stă la baza probelor funcționale de explorare directă a rinichiului, în timp ce coeficientul de depurație plasmatică a PSP (normal: 60-65%/70 min.) sau diotrastului (42-52 mg/min.) dă indicații asupra excreției tubulare, clearance-ul inulinei (125 ml/min.) permite aprecierea capacității de filtrare glomerulară. Reabsorbția tubulară, pe de altă parte, poate fi evaluată prin determinarea clearance-ului fosfaților (2-5 mg/min.) sau glucozei (270-350 mg/min.). Indicații prețioase asupra irigației renale oferă determinarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers, reducerea volumului de sânge produsă de hemoragie, crește secreția de ADH și activitatea simpatică eferentă și reduce excreția de apă și NaCl, prevenind accentuarea hipovolemiei. O serie de alte reflexe interoceptive (pulmonare, cardiace, gastrointestinale, genitale etc.) pot determina modificări ale funcțiilor renale. Influența scoarței cerebrale prefrontale și a formațiunilor subcorticale implicate în descărcările hormonale hipotalamo-hipofizare și simpatico-adrenergice periferice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cresc sau scad reabsorbția în capilarele peritubulare determină variații în același sens ale reabsorbției tubulare. Reglarea volumelor lichidiene și concentrației sodiului și principalilor electroliți este realizată de intervenția anumitor hormoni care asigură echilibrul între procesele de reabsorbție și cele de excreție tubulară, când creșterea excreției urinare de apă și sodiu depășește valorile normale ale diurezei și natriurezei de presiune. Datorită mecanismelor de autoreglare glomerulo-tubulară, variațiile presiunii arteriale cuprinse între 75 și 160 mmHg au un efect minim asupra fluxului sanguin renal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în capilarele peritubulare determină variații în același sens ale reabsorbției tubulare. Reglarea volumelor lichidiene și concentrației sodiului și principalilor electroliți este realizată de intervenția anumitor hormoni care asigură echilibrul între procesele de reabsorbție și cele de excreție tubulară, când creșterea excreției urinare de apă și sodiu depășește valorile normale ale diurezei și natriurezei de presiune. Datorită mecanismelor de autoreglare glomerulo-tubulară, variațiile presiunii arteriale cuprinse între 75 și 160 mmHg au un efect minim asupra fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și debitului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și creșterea reabsorbției ionilor de sodiu la nivelul tubilor proximali, anselor Henle, tubilor distali și tubilor colectori prin mecanismul activării directe a pompei Na-K ATP-aza membranară a celulelor epiteliale tubulare. Spre deosebire de aldosteron care activează reabsorbția ionilor de sodiu și secreția (excreția) ionului de potasiu la nivelul tubilor colectori, hormonul antidiuretic (ADH) determină creșterea reabsorbției tubulare a apei ca urmare a permeabilității crescute pentru apă a celulelor epiteliale din tubulii distali, colectori și ductele colectoare. Contribuind la retenția apei în organism când
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vascular, cât și al celui tubular de către prostaglandine. Injectarea de PGE în artera renală produce o puternică vasodilatație, reducând rezistența patului vascular renal la jumătate. Modificările hemodinamice renale determină astfel o creștere a fluxului plasmatic renal, a debitului urinar și excreției sodiului. Efecte asemănătoare produc PGAj și PGA2. Mai mult, efectele hemodinamice ale prostaglandinelor la nivel renal sunt selective, producând o redistribuție a fluxului sanguin renal. În timp ce la nivelul zonei corticale determină creșterea fluxului sanguin, la nivelul medularei același preparat scade
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natriuretic ca rezultat al inhibiției directe a proceselor energetice de activare a pompei de Na+ de către prostaglandine. Studii efectuate prin intermediul micropuncțiilor au precizat că prostaglandinele își exercită acest efect la nivelul tubului distal. Întrucât prostaglandinele produc și o creștere a excreției de potasiu prin urină, s-a tras concluzia că ele nu ar interfera cu acțiunea aldosteronului asupra reabsorbției Na/K la nivelul tubului distal. O altă părere ar consta în aceea că, prin efectul lor vasodilatator, prostaglandinele produc șuntarea unui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bazale, reabsorbția de apă și sodiu este modificată de către ANF în mod indirect, prin inhibarea efectelor angiotensinei II la nivelul tubului proximal. De asemenea, ANF determină creșterea eliminărilor de Na+ și apă prin acțiune la nivelul porțiunii terminale a nefronului. Excreția renală de apă este influențată prin inhibarea reabsorbției sale indusă de vasopresină la nivelul tubului colector. Inhibarea reabsorbției de Na+ se realizează prin intermediul receptorilor specifici. S-au descris până în prezent trei tipuri de receptori specifici. Mesagerul secund este cGMP, care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a glucozei, iar adrenalina în doze mici crește fluxul de filtrare glomerulară, în timp ce în doze mari fluxul scade. II.5.7.3. Parathormonul, prin efectele sale renale, intervine în menținerea echilibrului fosfo-calcic. Administrarea parathormonului la om determină creșterea rapidă a excreției urinare de fosfat, sodiu, potasiu și bicarbonat și scăderea eliminării de calciu, magneziu, ioni de hidrogen, amoniac. Cel mai evident efect al parathormonului este de stimulare a excreției ionului fosfat. Hormonul paratiroidian și-ar realiza acțiunea prin două mecanisme: pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în menținerea echilibrului fosfo-calcic. Administrarea parathormonului la om determină creșterea rapidă a excreției urinare de fosfat, sodiu, potasiu și bicarbonat și scăderea eliminării de calciu, magneziu, ioni de hidrogen, amoniac. Cel mai evident efect al parathormonului este de stimulare a excreției ionului fosfat. Hormonul paratiroidian și-ar realiza acțiunea prin două mecanisme: pe de o parte, prin inhibiția reabsorbției proximale a fosfaților, iar pe de altă parte prin stimularea secreției acestui ion. Parathormonul crește capacitatea renală de reabsorbție a calciului, acționând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]