2,253 matches
-
canoane grafice, să fie înțelese măcar ca intenție, esența lor nefiind percepută cu adevărat decât de un inițiat. Totul poate fi luat drept o preocupare maniacală, apreciere oarecum justificată, avându-se în vedere că eu sunt, în același timp, creatorul, exegetul și, nu mai puțin, apologetul acestui insolit sistem de a desena litera, cuvântul, fraza. Dar, în caz de nereușită, va rămâne scriitura, povestea vieții mele în alb-negru, necolorată, nepictată, mâzgălită, dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prietenilor ca și a adversarilor, desființarea biroului "Europei libere" din capitala Franței și, nu în ultimul rînd, evoluția nefavorabilă a unor oameni ce păreau repere etice, descalificați în pestrița realitate postdecembristă, îi produc Monicăi Lovinescu mîhniri pe măsură, pe care exegetul le receptează cu o respectuoasă, plenară participare, socotindu-le a fi "cele ale unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este pus acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
britanică inventează așadar două personalități literare, le imaginează biografiile cu întâlnirea și efectele ei în scrisul lor, cu depistarea izvoarelor de inspirație, a influenței reciproce ș.a.m.d. Și nu se mulțumește cu atât. Mai imaginează și o suită de exegeți ai lui Randolph Henry Ash, cei mai importanți fiind un universitar britanic, James Blackadder, altul american, Mortimer Cropper, inventează ediții și notele de subsol ale primului, biografia cu titlul Marele ventriloc din care extrage un capitol. Simetric, strecoară altă suită
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
categorii de cărturari, pe nedrept considerați inferiori scriitorilor propriu-ziși (deși majoritatea sînt și eseiști, prozatori, critici literari, poeți). Pentru a fi un bun traducător de literatură e necesar un cumul de înzestrări mai rar decît talentul nativ: inteligența pătrunzătoare a exegetului, acribia documentaristului, răbdarea de a șlefui stilistic materia brută pentru a-i da cît mai mult din sclipirile originalului și, nu în ultimul rînd, o anume umilitudine de a te topi în umbra unei personalități, slujind-o empatic. E clar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
deschis drumul spre literatură. în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, opera literară și publicistică a lui Mihail Sebastian s-a bucurat de atenția unor reprezentativi critici și eseiști, dar, concomitent, a fost readusă în circulație datorită unor desăvârșiți exegeți și editori, precum Cornelia Ștefănescu, Dorina Grăsoiu, Gabriela Omăt, Geo Șerban, Iordan Chimet. Continuând contribuțiile fundamentale ale acestora, Constantin Trandafir ne-a oferit o nouă viziune asupra lui Mihail Sebastian. Așa cum autorul însuși precizează, amplul său studiu are o structură
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
Charlestown, Geor-gia, nu e încă Jefferson, capitala ținutului Yoknapatawpha, dar e suficient să-i imaginezi contururile pentru a descoperi că în acest loc - sau în unul asemănător - avea să-și stabilească Faulkner viitorul simbolic axis mundi. Citată de aproape toți exegeții, descrierea orașului anunță imaginile similare din Requiem for a Nun, The Sound and the Fury sau din The Hamlet: "Charlestown, ca nenumărate alte orașe din Sud, fusese construit în jurul unui cerc de cai și măgari ținuți în dârlogi. În mijlocul pieței
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
Teodor Vârgolici ÎN MOD obiectiv, trebuie să recunoaștem că Mircea Handoca și-a dobândit, în vremea noastră, un prestigiu de eminent exeget și editor al operei lui Mircea Eliade. De peste patru decenii, Mircea Handoca s-a dăruit, cu pasiune, deplină competență și impresionante eforturi, misiunii de a-l integra pe marele scriitor și savant în patrimoniul spiritualității și creativității românești, de a
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6757_a_8082]
-
Mircea Mihăieș FAUNII și nimfele reprezintă pentru Faulkner un aspect important al naturii umane, care l-a preocupat întreaga lui carieră literară" (Brooks, 1990: 67), ne asigură marele exeget al operei faulkneriene. Perfect adevărat. Însă felul în care tratează scriitorul sugestia mitologică în Soldier's Pay e cu totul diferit. Exemplul dat de Brooks - seducerea de către Donald Mahon, „omul natural", „faunul" care respinge convențiile sociale, a unei fete incapabilă
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
și o aștept cu mare nerăbdare. În primul rând, mă preocupă felul în care va funcționa această piesă, pentru că o piesă e, înainte de toate, o creație lingvistică. Traducătorul George Volceanov îmi este prieten de mult, este un excelent traducător și exeget al lui Shakespeare, deci nici în cele mai frumoase vise nu am sperat la un traducător mai bun, prin urmare, curiozitatea mea nu ține de calitatea traducerii, ci de faptul că teatrul românesc este unul foarte puternic și sunt curios
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
tutelată de Paul Goma. Din categoria experienței mistice se impune "testamentul" memorialistic al cardinalului Iuliu Hossu ce s-ar cuveni să constituie "un memento pentru conștiința morală a națiunii, nu doar un best-seller", după aprecierea, ea însăși circumstanțial reculeasă, a exegetului în discuție. Comprehensiv cu starea de spirit a înaltului prelat întemnițat, d-sa consemnează consubstanțierea religioasă a textului acestuia, care, cu toate că lipsit de "strălucirea literară și eclatanța eseistică" de care dă dovadă scriitura monahului de la Rohia, e productul unui autor
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
din poemele omagiale, pe cele chiar meritorii. În inventar intră Alecsandri, scriind la coroană precum Dosoftei la stemă și, fugitiv, Eminescu. După obicei, Perpessicius nu insistă mult, sărind degrabă la poeții Văcărești, pe care-i apără de prea pretențioșii lor exegeți, de stirpea lui Haneș, sau la simetriile migălite dintre o temă de Eminescu și o temă de Coșbuc, sclipiri de hazard care plac unui critic, spuneam, înzestrat mai curînd cu bucuria descoperirii, decît cu vanitatea dărîmării. Istoria retragerii lui Constantin
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
a deontologiei și rolului poetului în viața semenilor, incompatibilă cu oportunismul narcisic și egolatru al condeierilor de sezon, oferind divertisment și exhibiționism funambulesc, crezându-se inamovibili, de sine stătători și irezistibili. George Vulturescu se arată în acest volum un veritabil exeget al pietrelor și al fulgerului, al stelelor și al arcanelor conexiuni dintre ele și om : "Stelele de pe cer ne iluminează nopțile/pietrele pe pământ sunt experiențe luminătoare// Ce li se întâmplă pietrelor, întâmple-mi-se și mie// Când privești piatra
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
Sorin Lavric Sunt autori care își cheamă exegeții. Chemarea seamănă cu o apropiere desfășurată pe baza unei afinități temperamentale, cu o atracție în virtutea căreia un anumit gen de filozofi nu poate fi comentat decît de un anumit tip de cercetători. Ceea ce înseamnă că o exegeză de calitate, înainte de
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Cazurile acestea nu-s rare. Sunt atîtea cărți de analiză care au fost scrise din vanitate creatoare sau din orgoliu bibliografic și de pe urma cărora nu a rămas nimic. Mircea Flonta este un caz fericit. În lumea filozofiei românești, rolul de exeget al lui Wittgenstein i se potrivește ca o mănușă. E ca și cum coerența și logica minții sale s-au înșurubat perfect în filetul cărților gînditorului austriac, rezultatul fiind o exegeză a cărei principală virtute este că-ți inspiră încredere. Altfel spus
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
cărei principală virtute este că-ți inspiră încredere. Altfel spus, poți fi sigur că, atunci cînd profesorul Flonta spune ceva despre Wittgenstein, afirmația sa are acoperire în substanța operei. În al doilea rînd, Mircea Flonta este unul din acei rari exegeți care nu caută, comentînd un gînditor, să-l deformeze după calapod propriu. Nu caută așadar să-i imprime tiparul preferințelor sale, făcîndu-l pe autor să fie un purtător de cuvînt al exegetului. În privința aceasta, Mircea Flonta are privilegiul unei onestități
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
rînd, Mircea Flonta este unul din acei rari exegeți care nu caută, comentînd un gînditor, să-l deformeze după calapod propriu. Nu caută așadar să-i imprime tiparul preferințelor sale, făcîndu-l pe autor să fie un purtător de cuvînt al exegetului. În privința aceasta, Mircea Flonta are privilegiul unei onestități echilibrate și verificate. Înzestrat cu putere analitică și cu perspicacitate interpretativă, opiniile sale au întotdeauna aerul unor judecăți făcute în cunoștință de cauză. Tocmai de aceea, în tot ce a scris acest
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
ceea ce a constituit geniul său cu totul aparte. O asemenea persoană nu a apărut." (p. 308) În ciuda acestui verdict sumbru, cartea lui Mircea Flonta nu-și descurajează cititorii, ea fiind un exemplu de cît de adînc poate merge analiza unui exeget: pînă la glafirele și incrustațiile cele mai neînsemnate ale gîndurilor lui Wittgenstein.
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
atunci cînd exprimă o bună părere despre ei, autorul îi face, prin modul în care le rezumă, le comentează sau le exemplifică opera, să pară plicticoși ori lipsiți de valoare". Nu mai puțin incitante ni se înfățișează obiecțiile pe care exegetul le aduce unei cărți a lui Eugen Simion, Convorbiri cu Petru Dumitriu. O astfel de scriere ar impune, socotește pe bună dreptate d-sa, ca unul dintre cei angajați în dialog să-și asume o postură secundă, fie că e
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
ar rămîne "un moralist superior", deși "incapabil (...) să-l înțeleagă pe Cioran altfel decît ca "estet al disperării", în ideea că esteticul salvează "erorile gîndirii". Care erori - aș putea să întreb, dar nu o fac",se pronunță (echivoc? ironic?) circumspectul exeget. Tudor Cristea e unul din criticii actuali în care se poate avea încredere, practicînd analize al căror timbru mat, uneori cu nuanțe didactice, pare a indica un scepticism învins (spre deosebire de individul doar "corect", care poate fi sec formal, scepticul dispune
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
care să Ťpreia ștafetať noastră, a celor ce în anii 60 am avut ocazia de-a inaugura o nouă etapă a speței (...) Cronica n-a murit și nu-i prevedem extincția". Și pentru a ilustra cele spuse, câteva referiri concrete: "Exegeții afirmați în ultimii ani, îi amintesc mai întâi pe cei de la România literară, care-mi sunt mai familiari, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Tudorel Urian, Cosmin Ciotloș, Simona Vasilache, precum și alții, între care Paul Cernat, Carmen Mușat, C. Rogozanu, Luminița Marcu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
trecutul anului 1964 este calea de intrare către prezent". Din păcate, astfel de abordări panoramate nu sunt foarte numeroase. De cele mai multe ori autorii se situează la nivelul imaginarului autorilor diverselor produse politice și culturale din perioada comunistă. Ironia este evidentă, exegetul fixându-și obiectivul exact la înălțimea gândirii activiștilor de partid. Autorul fragmentului care urmează, reprezentativ pentru stilul întregului volum, este tot Ioan Stanomir: "Schimbarea la față a României se produce, în anii de după 1980, prin intervenția oportună a buldozerelor și
Autopsia propagandei comuniste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7826_a_9151]
-
mulțimi, toți membri ai frăției ș...ț. Despre Morgan ș...ț nu s-a mai auzit niciodată nimic, dar aproximativ un an mai tîrziu a fost găsit un cadavru ce ar fi putut fi al său" (Sorensen 45). În consecință, exegetul consideră că The Cask of Amontillado nu este altceva decît prezentarea alegorică a acestui eveniment. Atît Fortunato cît și Montresor sînt masoni. Primul dezvăluie acest lucru atunci cînd aruncă sticla în sus cu un gest bizar. Conform cărții lui Morgan
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
alți autori care au scris din perspective variate și mai ales noi despre Eminescu în ultimii 20 de ani, dar accentul cade mai ales pe demersurile celor trei.) Dezbaterea e de mai multe ori profitabilă. întâi, pentru că se constată că exegeții îl abordează pe Eminescu (om și operă) cu totul dezinhibați, eliberați adică de toate prejudecățile cristalizate, în timp, după moartea poetului. în al doilea rând, pentru că e revelatoare de idei, chiar dacă nu întotdeauna noi. în al treilea, dar sigur nu
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
sale poate crea impresia unui exces de discreție. Nu e vorba totuși de superficialitate ori epigonism, cu atît mai puțin de o conduită oportunistă, ci de o lucrare dignă ce relevă propriile-i măsuri lăuntrice. Doar în cazuri rare aserțiunile exegetului sunt amendabile, de pildă atunci cînd îi atribuie lui Eugen Simion "respectul părerii contrare"... Faptul că Iulian Boldea e capabil a-și asuma materia asupra căreia se aplică printr-o reacție ce-o problematizează rezultă bunăoară din cîteva pasaje în
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
frapant al "siguranței de sine", "momente în care masca olimpiană a criticului se destramă pentru a lăsa să se întrevadă neliniști, aproximații, o conștiință a limitelor proprii, toate acestea conducînd la un fel de katharsis, la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și se refuză percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera care se deschide și se închide, se dăruiește și "se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]