2,392 matches
-
consolidată prin această nouă apariție. În cele patru capitole, de fapt patru mici eseuri autonome, ale cărții, Figura colecționarului canadian apare de opt ori, transformîndu-se abil în figura centrală a întregii construcții. Cumințenia Pămîntului, în jurul căreia pare a se organiza exegeza autorului, nu este decît un pretext autoritar în tentativa de încadrare stilistico-tipologică a bizarei apariții. Ceea ce Pogorilovschi ignoră, și nu avea cum să nu ignore pentru că el nu e decît un diletant în zona artelor plastice, este faptul că întreaga
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
la problema (spinoasă...) a bio-bibliomahiei. Acela de-a ști să spună o histoire. Bineînțeles, cu tipicării deprinse la școala edițiilor, cu grijă pentru citat, pentru cronologie, pentru referințe. Asemenea preliminarii filologice, instrumente care clarifică și certifică, pînă la urmă, o exegeză, lasă, ?pierdute? în peisajul coloanelor de gazetă, o ciudată impresie de inedit. Nu prea intră-n rețeta ?încetățenită? să scrii despre cărți apărute în alte limbi, pe care le-ai citit în original, și să faci trimiterile cuvenite la textul
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
ajunge la respectarea strictă a conținutului și a prozodiei, tot se pierde sonoritatea specifică originalului. Foarte interesante sînt considerațiile despre lectura literală și cea alegorică din eseul Porunca lui rabbi Akiba. Valeriu Gherghel precizează, încă de la începutul demonstrației sale, că ,exegeza rabinică e, în special, una a literei". Nici măcar un savant precum rabbi Akiba nu vede sau refuză să vadă semnificațiile alegorice ale unui text (aplicația este făcută pe Cîntarea cîntărilor). Întrebarea care se pune este dacă nu cumva acest mod
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
provocată de inteligența întrebărilor avizate, face confesiuni excepționale despre propria artă poetică, despre împrejurările biografice care i-au modelat personalitatea de scriitor. Interviul intitulat Sînt o Ťdoamnăť frustrată, agresivă și melacolică nu poate avea soarta gazetăriei perisabile: el va folosi exegezei și trebuie păstrat împreună cu volumele Angelei Marinescu, pe raftul întîi. Mimoza și dragostea înșelată Dorind să vadă la ce cinematograf rulează Volver-ul lui Almodóvar, Cronicarul a răsfoit 24-FUN, "cel mai tare ghid din România", din săptămâna 27 oct.-2 nov.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
realiza conexiunile necesare care să pună în evidență resursele și valențele latente ale criticii dragomiresciene. În mod consecvent și stăruitor însă, Adrian Tudurachi se va plasa (în volum) pe teritoriul poeticii, de unde își va dirija cu perspicacitate explorările metodice. Structura exegezei relevă foarte clar axele problematice. După ce în prima parte sunt puse în evidență fundamentele psihologice ale criticii și esteticii dragomiresciene (p. 11-43), cele două capitole de bază ale lucrării se opresc la Poetica subiectivității (p. 45-95) și la Poetica alterității
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
a unor note de lectură, cartea aceasta este rezultatul unei experiențe de viață. Tocmai de aceea, din multele volume apărute după 1989 pe marginea filozofiei noiciene, cea semnată de Ion Ianoși inspiră încredere și poate fi considerată un reper în exegeza actuală. Poate suna a precizare pedantă și oarecum oțioasă, dar Ion Ianoși este unul din puținii intelectuali români care l-au citit pe Noica de la un cap la altul, și unul dintre foarte rarii comentatori care s-au străduit să
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
mai mult, tocmai de aceea exemplul lui Ion Ianoși este unul ieșit din comun. Nici o urmă de încrîncenare sau de reproș travestit în observații exegetice nu răzbate din rîndurile cărții sale. Și astfel, fidel intenției sale inițiale, Ion Ianoși face exegeză prin comentariu de cărți și nu ideologie prin proces de intenție sau prin rostire de verdicte oportuniste. Al treilea lucru surprinzător este grija lui Ion Ianoși de a respecta dorința testamentară a lui Noica, așa cum a apărut ea pentru prima
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
Te-amăgesc umăr negru și alb,/ Ca prin mare spinarea de pește,/ Din rotire-n rotire, mai slab,/ Nimfa trupului meu mă ivește." (Dans cu phoenicși). Este vorba, de fapt, de condiția metafizică femeii. Un poem, Eea, rezumă memorabil întreaga exegeză a entității feminine: "De zece mii de ani eu sunt femeea/ Electra, Cleopatra, Salomeea,/ Dalila, Clitemnestra și Medeea,/ Ulise-i fiul meu, iar Odiseea/ E viața Penelopei, epopeea/ Urzită de Homer pentru Eneea/ Să caute în Latium, Ideea/ feminității pure, Peripleea
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
avînd mereu în gînd ființa vie a celor care le-au scris. Profesorul Ion Ianoși face parte din această categorie. Ceva din anvergura cărturarului viu și afabil trece mereu în paginile cărților lui, și chiar acesta e cazul lucrării de exegeză intitulate Constantin Noica, o carte apărută anul acesta într-o ediție nouă și revăzută. Mărturisesc că niciodată nu l-am putut citi pe Ion Ianoși fără să am înaintea ochilor amintirea cursului de estetică pe care îl ținea, în primul
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
Buzura, George Bălăiță, Constantin }oiu, Paul Georgescu, Alexandru Ivasiuc, Mircea Ciobanu, Romulus Guga; poate încă și alți prozatori contemporani. Elena Loghinovschi epuizează bibliografia critică a domeniului circumscris, din epocă și după aceea, de la recenziile apărute în presa vremii pînă la exegezele mai recente, astfel, comparatismul autoarei își asumă naratologia și critica arhetipală, într-un demers care acoperă mai bine de o sută de ani, cîți vor fi trecut de la prima traducere în limba română a unui text dostoievskian: în 1885, apărea
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovschi descoperă "paralele contrastive" în tema dragostei, în "comportamentismul" lui Preda față de "realismul" lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de omul sublim din Idiotul. Exegeza operei lui Marin Preda va trebui să țină seama de acest studiu dens, solid argumentat al Elenei Loghinovschi. O secțiune finală, care adaugă lucruri noi în privința analizei operei lui Pușkin (din Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii, mai ales
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
atenție și pe care trebuie să le pună, în mod necesar, într-o relație istorică. Profesorul Franga, firește, nu operează cu aproximații, ci cu o desăvârșită cunoaștere a subiectului Kavafis, fapt care-i permite să realizeze cu ușurință racordul între exegeza poeziei și analiza traducerii. (Adaug, în paranteză, că mi se pare mai mult decât îndrăzneață ideea de a-l readuce, cumva, pe Konstantinos Kavafis, printr-o traducere în latină, în universul primelor sale repere culturale, cele antice. Este, în fond
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
Breviarul sceptic e o colecție de eseuri gravitînd în jurul acestor întrebări. Probabil că, dincolo de interesul teoretic al problemei, imboldul de a o cerceta i-a venit lui Valeriu Gherghel dintr-o exasperare cantitativă: disproporția dintre numărul capodoperelor și oceanul de exegeză din jurul lor. Interpreții - filosofi sau critici - scriu inadmisibil de mult, dînd naștere unei babilonii documentare, în care ți-e tot mai greu să te descurci. Tocmai de aceea principala exigență pe care autorul o pune în fața exegeților e simplitatea. „În
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
mă împiedică să persist. Inspirația așa e: trebuie forțată. Nimic nu se dovedește prin lâncezeală. Cu atât mai puțin un roman atât de complicat și de deosebit, cum vrea să fie Adam și Eva”. Astfel încât se poate concluziona că „adâncirea exegezei rebreniene”, dezideratul noului proiect editorial coordonat de Niculae Gheran, se vede redusă, prin acest prim volum, la înțelegerea mai bună a biografiei, nu și a operei, rămasă până la final, chiar în conștiința scriitorului, la adăpostul „luminii lămpii”, departe de obligațiile
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
ca și pentru mulți gînditori din secolul al XVIII-lea, literatura însemna punerea limbajului pe portativul retoricii, mariajul dintre regulile exprimării alese și instrumentul comun de comunicare. Singura scriere de ficțiune a autorului, Istoria ieroglifică, a avut parte de o exegeză contradictorie. Tipărită multă vreme după redactarea ei (în 1883, aproape două secole mai tîrziu), ea a părut din capul locului o ciudățenie literară, operă de apartenență incertă, înzestrată cu aura de mister proprie unei scrieri deja vechi, ieșită la lumină
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
a-l pricepe. Preoții ortodocși nu, care îi vor reproșa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaș care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livrești care vor ritmul unei
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
spuneam - o face cineva care pare a uita aproape toate reminiscențele și simbolurile lecturiale; ca și analizele interesante și „docte”, făcute de cunoscuții și celebrii cunoscători ai operei dostoievskiene. Care, e drept, a fost relativ prost cercetată și înțeleasă de exegeza apuseană, excepția revenind pe seama câtorva, puțini, printre care, cu siguranță, se numără filosofii ruși expatriați la Paris. Un secol aproape, până spre cel de-al doilea război mondial, atenția analiștilor, la noi și în Apus, se îndrepta cu precădere spre
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
ori o cu totul altă așezare față de atâtea și atâtea docte concluzii profesorale. Prin curajul și calmul febril al poetei și eseistei care ne dăruiește, odată cu aducerea în pagină a atâtor nume ilustre și noi, pentru mulți, din literatura și exegeza marii Țări și Imperiu al Răsăritului. Prin candoarea și nevoia irepresibilă, tipică unui creator autentic, de a înțelege valorile. Valorile eterne și mereu moderne, actuale și inactuale totodată, desfid modelele, curentele pasagere și nu rareori sufocante, de prin universități și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
american ce-l desemnează pe Hermann Melville, autor a cărui operă tot crește în conștiința criticii, interesează tot mai mult, intrat în canonul literar înalt, căci nu doar Moby Dick, ci și Bartleby, Billy Bud, Redburn se bucură constant de exegeze, provoacă interpretări noi. Despre viața lui H.M. se cunosc date legate de călătorii și slujbe, viață de familie și dificultăți bănești, lecturi preferate și prietenii literare. Biografia lui interioară însă are multe necunoscute. În „Mulțumiri”, Jay Parini mărturisește pactul dublu
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
aparținând dl prof. univ. dr. Ion Iliescu. Expoziția este organizată tematic, în 12 vitrine, și cuprinde diverse ediții, traduceri ori ipostaze ale creatorului, dintre care amintim: „Schiller în cartea poștală ilustrată”, „Primele tălmăciri în limba română”, ediții ilustrate cu gravuri, „Exegeze românești”, ediții de lux și multe altele. Vizitatorii interesați au posibilitatea de a admira exponatele până în data de 27 septembrie. M. D. M. Comedii originale românești l Concurs de dramaturgie Teatrul de Comedie din Capitală, în colaborare cu Ministerul Culturii
Agenda2005-31-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284003_a_285332]
-
lui Creangă, postfațat de profesorul autorului, criticul Nicolae Manolescu. L-am recitit cu aceeași plăcere ca acum mai bine de 15 ani când a apărut, dar într-o stare care nu mai este cea de atunci, din varii motive. Parcurgând exegeza operei lui Ion Creangă, Mircea Scarlat observă că ea a relevat și, implicit sau explicit, a cultivat, cu o consecvență frapantă, imaginea unui scriitor exponent. "începând de la Maiorescu - constată Mircea Scarlat - privirea lui Creangă ca exponent s-a impus ca
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
exponent s-a impus ca un loc comun, reluat de toți exegeții ulteriori. Pare paradoxal, dar criticul care nu i-a dedicat humuleșteanului nici un studiu special, ci doar unele epitete și citări elogioase, a impus clișeul cel mai viabil în exegeza lui Creangă". într-adevăr, argumentează eseistul, Maiorescu îl citează pe creatorul nemuritoarelor povești de unsprezece ori, dar niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru a impune imaginea unui mare scriitor, mai mult, pentru a da
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
Creangă". într-adevăr, argumentează eseistul, Maiorescu îl citează pe creatorul nemuritoarelor povești de unsprezece ori, dar niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru a impune imaginea unui mare scriitor, mai mult, pentru a da întregii exegeze de până la Mircea Scarlat și mai încoace ideea directoare și tema - care este cea a exponențialității. Tânărul critic și istoric literar stabilește că, de fapt, posteritatea lui Creangă începe odată cu răsunătorul succes din 1876, când scriitorul citește la "Junimea" - Moș
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
lui Creangă e originală prin sensibilitate, prin ton, prin turnura stilului, care sunt ale sale" (s.mea). Tot Ibrăileanu este cel care formulează o definiție ce va dăinui, indiferent de cursul pe care l-a luat sau îl va lua exegeza crengistă. "Opera lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru". Și tot criticul de la Viața Românească observă că această operă necesită un gust estetic educat, rafinat. Ceea ce la Călinescu avea să devină o propoziție categorică: "Numai intelectualii
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
sau în poezie. "Meritul lui Călinescu a fost epurarea (de sociologie, folcloristică etc.) opiniilor predecesorilor și impunerea prin frumoasă rostire, a celor estetice". Ce a fost după Călinescu? Un studiu pornind de la premise estetice este monografia lui Vladimir Streinu, astfel încât "exegeza contemporană începe (...) cu Călinescu și Vladimir Streinu". Cu o percepție proaspătă, Mircea Scarlat crede și, totodată, avertizează că "înainte ca cineva să descopere un nou Creangă, asimilarea călinescianismului e o etapă absolut necesară". De aici ar putea începe, într-adevăr
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]