10,806 matches
-
La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e vulgar, doar există expresia "ți se rupe-n paișpe". Nu avea încredere în el însuși ca scriitor, era un Kafka întrupat într-un român și nimerit, prin hazardul istoriei, în Parisul exilului literar românesc... Și, cum nu cunoștea deloc mediul literar din țară, punea toate comentariile la cărțile lui pe același plan, iar cea mai mică obiecție critică a oricărui începător îl dezechilibra cu totul. În plus, nu înțelegea nicidecum că un
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
înaintea romanului, toate un fel de anticipare, o repetiție, o tatonare a lui. Tot așa, niște semne ale spaimei de a înfrunta, iminentă, totuși, scrierea Cărții. O dată, prin '97-'98, când a venit cu ocazia nu știu cărui congres al scriitorilor din exil, la București, ne-a apucat noaptea târziu pe străzile unde copilărise și în jurul casei din strada Orlando, cred. Obosiți, dar fără să fi terminat discuția, am urcat sus, în camera pe care și-o rezervase la un hotel, Minerva, și
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
citit într-un interviu o frază decentă care rezuma discuția cu Brice Parrain și discuția noastră. Alexandru Vona întrebat de ce, începând așa de glorios, un volum de versuri, premiat, apoi romanul acesta, cunoscut și apreciat totuși de reprezentanți importanți ai exilului (Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.) n-a mai scris. ŤAm totuși sentimentul că aprofundarea experiențelor alienante ale naratorului ar fi dus (...) la o punere în chestiune a stabilității autorului însușiť. Alexandru Vona este autorul unei singure cărți, ca
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
e dat. Am scris un vers pe el, voi scrie încă Pe fața-i, umilință și poruncă, E-mpodobit cu gânduri de copil. Aerul îl primește să-l slujească, Vântul îmi pune arderea ca mască, De mână dus, cântând ies din exil.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Simona Cioculescu Profitând de moștenirea Momuloaiei, din primăvara anului 1905, Caragiale, se stabilește împreună cu familia la Berlin. La 14 martie îi scria lui Alceu Urechia: "Plânge-mă! în acest moment pun în gură prima franzelă a exilului". Ideea de a se exila era însă cu doisprezece ani mai veche. La 21 martie 1892, îi scria lui I. C. Panțu, rugându-l să-i medieze stabilirea la Brașov, unde afirma că intenționa să scrie o lucrare mai amplă "o
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
pe care nu cred că mai am mult timp s-o ocolesc ar fi chiar apartenența sau, mai bine zis, definirea, identitatea mea, așa cum s-au impus, treptat, prin presiunea mediului în care am trăit (România, adică, și chiar și exilul românesc) și cum le-am conștientizat greu, cu încăpățânate, amânări și eschive și pe care, în cele din urmă, a trebuit să mi le asum. ...Mă refer, evident, la evreitatea mea pe care niciodată n-am negat-o, dar ale
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Aceasta ni se pare a veni firesc în prelungirea legendarei "Argo", care ani de zile a adunat în paginile ei, prin eforturile generoase material, de execuție și însuflețire ale lui Alexandru Lungu și ale Micaelei Lungu, nume de marcă ale exilului românesc: poeme și desene mărturisind talent și iubire pentru textul poetic românesc: himere în amurg ne prezintă 36/ desene/ poeme într-un vers/ cu o cheie de citit himere/ și de văzut cuvinte de/ Petre Răileanu. Iar la finele albumului
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
ori moral; dar aducea cu el, pe lăngă o cultură și o inteligență ieșite din comun, o extraordinară putere de muncă și proiecte ce vor răsturna lumea. Aducea mai ales dorința de revanșă contra unui sistem care ăl obligase la exil și ăl condamnase, în România, la moarte socială. |ncepea atunci o formidabilă partidă, pe viață și pe moarte, între savantul ignorat și oficialitatea comunistă de la București, oficialitate ce avea să se declare, peste mulți ani și discret, învinsă. Episodul portughez
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
intelectuali. „Evadarea” Într-un dialog cu Gabriela Adameșteanu (apud Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Ed. Universal Dalsi, 2001, p. 51), Leon Volovici spunea despre intelectualii perioadei interbelice: „Unii dintre ei au avut un destin tragic, alții s-au salvat prin exil, înscriindu-se într-un tragism al culturii române, la care se gândea și Culianu, exasperat că atâția oameni de valoare au trebuit mereu să părăsească România ca o condiție a realizării lor. De prea multe ori, de la Dinicu Golescu încoace
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
nu risca la fel de mult ca Sebastian dacă ar fi rămas în țară. La vremea scrierii Memoriilor, Mircea Eliade revenea asupra acelor ani cu convingerea că se aflase pe un drum cu sens unic, că nu ar fi putut refuza șansa exilului: „Pentru moment, nu eram amenințați să murim de foame. Dar nu-mi făceam iluzii. Presimțeam că, mai curând sau mai târziu, voi fi «scos din circulație», așa cum îmi uraseră mai demult criticii mei. Chiar dacă aș fi scăpat de domiciliu forțat
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
de ani, eram încă - și mai ales mă simțeam - foarte tânăr, plin de proiecte și de posibilități. Îmi spusesem că voi găsi o catedră în Italia (unde mă invita Tucci) sau în Statele Unite, unde mă îmbia Coomaraswamy. Nu vedeam în exil o rupere de cultura românească, ci numai o schimbare de perspectivă, mai exact o deplasare în diaspora. Mă gândeam la exil fără amărăciune și fără nici un gând de răzbunare. În câțiva ani, avusesem tot ce se avea în România, în afară de
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
găsi o catedră în Italia (unde mă invita Tucci) sau în Statele Unite, unde mă îmbia Coomaraswamy. Nu vedeam în exil o rupere de cultura românească, ci numai o schimbare de perspectivă, mai exact o deplasare în diaspora. Mă gândeam la exil fără amărăciune și fără nici un gând de răzbunare. În câțiva ani, avusesem tot ce se avea în România, în afară de avere: glorie, notorietate, prestigiu; fusesem și poate mai eram încă „șeful generației tinere”. De tot ce mi se întâmplase în ultimele
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
în forma baladei epice a unui Deșliu, sau în simplismul unor contraste poetizate, afirmau steliștii la Congresul scriitorilor din 1956. Poziții de bun simț, de fapt, insurgente în contextul epocii, curajoase atunci, normale acum. Între ele destine de scriitori, cariere, exiluri, destrămări, refaceri cu tineri redactori, morți, o viață dedicată cărților, paginilor ude de cerneala tipografiei, apoi de cea a tonerului. Format mare, format carte, grafica lui Bour, rubrici tradiționale, rubrici noi, generații, schimbul lor, mesaje preluate, predate, traseul existenței unei
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
care am dorit să o relansăm, înnoită, revista, după ’89, apoi după 2000, redactori vechi sau noi, am mizat de această dată nu pe poezie, aflată într-o retragere generală, pe exercițiul critic și pe eseistică, pe restituirea scriitorilor din exil, de la Nicu Caranica la Petru Dumitriu, de la Vintilă Horea la Titu Popescu, pe acuitatea unor tineri cu o solidă formație culturală, cu lecturi și metode la zi, capabili să respecte valoarea, indiferent de apartenența lor la o generație sau alta
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
de viață ( până la moartea survenită la 29 ianuarie 1976) la Mogoșoaia, retras din viața literară, traducând ( din Thomas Mann în special) și scriind pentru sertar. Au rămas se pare în manuscris o Viață poetică a lui Descartes, drama în versuri Exilul poetului, la care se referă probabil Cioran, pagini de jurnal și de memorii. Scrisoarea pe care o oferim spre lectură cititorilor noștri i-a fost dăruită de destinatar profesorului Șerban Cioculescu în iulie 1973, la Mogoșoaia, împreună cu o alta către
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
prietenia mea ție și soției tale E. C. Cum lipsesc destul de des din oraș, scrisorile recomandate îmi provoacă multe complicați și chiar încurcături. Scrisorile obișnuite ajung la fel de bine și chiar mai bine. (1) S-ar putea să se refere la drama Exilul Poetului, avându-l ca erou pe Ovidiu exilat la Tomis. (2) E vorba de Mircea Eliade (3) În română în scrisoare.
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
despre Mititelu -, mă tem că nici un psihiatru de penitenciar nu-l va putea vindeca!" - în Virgil Ierunca, Postfață la Rebarbor, București, Ileana, 1997, p. 133). De altfel, la capătul acestui ultim eveniment, Monciu-Sudinski este obligat să plece din țară, alegînd exilul în Suedia (1978). După 1977 și reprimarea milițienească a mișcării Goma, metoda "exilării" semi-forțate a disidenților (prin presiune și șantaj) le oferă autorităților comuniste de la București o rezolvare politică eficientă a problemei intelectualilor "indezirabili", "recalcitranți" și cu "potențial dușmănos". Un
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Albatros, 2001; din nou Marian Popa -I storia literaturii române de azi pe mîine. 23 august 1944-22 decembrie 1989, II, București, Fundația Luceafărul, 2001; Mihai Pelin - op. cit., 2002; Eugen Negrici - Literatura română sub comunism, București, Pro, 2002; Florin Manolescu - Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989, București, Compania, 2003) indică faptul că, de activitatea "prozatorului și reporterului" Monciu-Sudinski, s-au interesat deopotrivă critica literară și Securitatea, intelectualii care s-au opus regimului Ceaușescu și turnătorii care îi "fișau" pe indezirabilii acestuia. După topirea
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Germanie Federală căreia îi solicită (fără succes) azil politic. Spre satisfacția biografilor cu epoleți, istoria literară nu avea să mai primească decît semne sporadice despre și de la Monciu-Sudinski. După cum consemnează Monica Lovinescu, una din cele mai autorizate voci critice ale exilului românesc, autorul mai trimite niște versuri la revista pariziană Limite, apoi "dispare pur și simplu" (Lovinescu - op. cit., 1994, p. 6, reluat în prezentarea pe coperta IV la Caractere, București, Ileana, 1997). În prezent, precaritatea datelor despre exilul lui Monciu-Sudinski rămîne
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
voci critice ale exilului românesc, autorul mai trimite niște versuri la revista pariziană Limite, apoi "dispare pur și simplu" (Lovinescu - op. cit., 1994, p. 6, reluat în prezentarea pe coperta IV la Caractere, București, Ileana, 1997). În prezent, precaritatea datelor despre exilul lui Monciu-Sudinski rămîne pe cît de desăvîrșită, pe atît de enigmatică. Scriitorul, oricum cu o "vizibilitate" literară slabă (gen Sallinger sau Pynchon), inclusiv la nivelul fotografiilor publice, este aproape de negăsit. Mai exact, singura informație inedită, accesibilă pe Internet prin intermediul oricărui
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
plăcută ne-o oferă numărul 670 al revistei madrilene Insula, consacrat poetului spaniol Angel Crespo. Numărul se deschide cu un amplu articol semnat de Pilar Gómez Badete, care l-a cunoscut îndeaproape și l-a însoțit pe Crespo în anii exilului de după 1967. Pentru a situa cât mai exact în epocă opera lui Crespo, Pilar Gómez Badete recurge la opiniile despre poezie ale lui Alexandru Busuioceanu, subliniind contribuția decisivă pe care a avut-o în configurarea programului estetic al tinerilor poeți
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
determinant valoarea documentară a cărții. Aceasta se afirma în articolul Un necesar, chiar obligatoriu punct pe i reprezintă "un jurnal zguduitor, un jurnal revelație asupra celor care au adus comunismul în România...", un jurnal ce demonstrează că "în 1950, în exil, încă se mai puteau spune adevăruri în conformitate cu adevărul, ceea ce din păcate astăzi nici măcar în exilul devenit diaspora nu se mai pot șsicț spune"2. Cîteva luni mai tîrziu, Nicolae Florescu dădea la iveală studiul Regăsirea Soranei Gurian, în fapt prefața
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
pe i reprezintă "un jurnal zguduitor, un jurnal revelație asupra celor care au adus comunismul în România...", un jurnal ce demonstrează că "în 1950, în exil, încă se mai puteau spune adevăruri în conformitate cu adevărul, ceea ce din păcate astăzi nici măcar în exilul devenit diaspora nu se mai pot șsicț spune"2. Cîteva luni mai tîrziu, Nicolae Florescu dădea la iveală studiul Regăsirea Soranei Gurian, în fapt prefața volumului ce se anunța astfel și care va și apărea la începutul anului 2003. De
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
ei "cea mai izbutită", tocmai pentru că, nerămînînd un jurnal propriu-zis, nu satisface integral nici condițiile prozei nonficționale. Aici se află, fără doar și poate, una din cauzele insuccesului său atît la publicul francez, cît și la cel, restrîns, format de exilul românesc. La citirea celui dintîi fragment din Les Mailles du filet, apărut în "Le Figaro littéraire", Virgil Ierunca nota, la 15 iulie 1949, în jurnalul său: Nu e, de bună seamă, un «jurnal autentic», ci numai unul necesar [...] Altfel, «jurnalul
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
are un alt profil, are o biografie în parte (dar o parte esențială) inventată. Afirmînd acest lucru, nu am în vedere suspiciunile ce au planat asupra autoarei cărții ce relatează instaurarea comunismului în România. Suspiciuni grave, nutrite nu numai de exilul românesc, ci și de poliția franceză, așa cum atestă memorialistica vremii. � " Tot în 1950 povestește Monica Lovinescu notez șîn jurnalț sosirea din Israel a Soranei Gurian, precedată de o reputație sulfuroasă de agent al poliției sovietice. Cum cel care lansase
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]