645 matches
-
definitiv lămuritoare sînt vorbele doamnei Monica Lovinescu, dintr-un recent interviu: "nu am de ce să mă întorc, din moment ce nu am plecat niciodată". ("Observator cultural", 2, p. 18) Niciodată adevăratele elite nu au părăsit România. Ele au fost distruse, alungate, îndepărtate, exilate - dar în forul lor interior, întotdeauna prezente în România. 1) Bineînțeles, sînt și unele - puține - excepții, în funcție de bunele intenții (sau interese) ale celor din conducerea țării. 2) Regretatul profesor Mircea Zaciu, după plecarea din țară - deși era membru de onoare
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
imaginați Asociația fără unul din liderii literari de opinie cei mai importanți din exilul românesc! Și fără, din diverse pricini, dl Paul Goma. Din care ar fi făcut în schimb, parte dl N. Breban, care nu era, la drept vorbind, exilat. Poate că e mai bine că Revoluția i-a scutit pe inițiatori de ridicol: au survenit evenimentele cunoscute și Asociația nu s-a mai făcut. * Numărul unu, ianuarie, februarie, martie 2002 al revistei sibiene EUPHORION (din care, vai, lipsește Iustin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
memoria e mai urgentă în România decât aiurea. Marea revelație sunt, în fond, doi autori și două cărți. Cea mai bună carte asupra închisorilor românești este semnată de un om care înainte n-a scris nici un rând, e de altfel exilat; este în sfârșit marele aport al exilului în epoca aceasta de libertate, după decembrie '89. Este vorba de Ion Ioanid și de Închisoarea noastră cea de toate zilele. Primele trei volume au apărut la București, iar autorul trăiește în Germania
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
În afara lecturilor din creația sa „mistico-dușmănoasă” la întrunirile de cenaclu din casele prietenilor sau simpatizanților (Alexandru Mironescu, Barbu Slătineanu, Dinu Pillat, Constantin Joja, Nicolae Radian, chilia starețului Sofian Boghiu de la Plumbuita.), este acuzat pentru lectura unor cărți interzise ale scriitorilor exilați, aduse pe căi ocolite din Occident: La tentation d’exister (Ispita de a exista) de Emil Cioran și Fôret interdite (tradusă după ’89: Noaptea de Sânziene) de Mircea Eliade. Deși recunoaște aceste fapte în timpul anchetei, V. Voiculescu neagă totul la
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
Martei Petreu cu Marie-France Ionesco, pe tema tatălui acesteia din urmă, E. Ionesco, și acuzele de colaboraționism și cârdășie de extremă dreaptă în timpul lui Antonescu pe care Alexandra Laignel-Lavastine le-a formulat și argumentat la adresa trio-ului de prieteni români exilați Mircea Eliade, E.M. Cioran și E. Ionesco, într-un volum intens și radical criticat în România (200?). Cel mai recent volum al Martei Petreu, intitulat Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian (Iași, Ed. Polirom, 2009, 296 p.), a
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
al fragmentelor din care este compus românul. Salutînd virtuozitatea stilistica a prozatoarei, trebuie spus că structura narativa prea stufoasa a românului explicabila, la nivelul povestirii, în condițiile cenzurii dinainte de 1989 riscă să sufoce un formidabil subiect de proza ( dramă românului exilat care revine în țară după o jumătate de secol), o temă de maxim interes din perspectiva experienței istoriei noastre recente. Mai multă simplitate ar fi adus numai beneficii acestui foarte interesant român. Gabriela Adamesteanu, Intalnirea, român, Editura Polirom, Iași, 2003
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
crime, pe care le neagă. Președintele susține că opoziția este o infecție care trebuie vindecată. În Thailanda, protestatarii din Bangkok cer de luni bune demisia premierului Yingluck Shinawatra. Ea este acuzată că este marioneta fratelui ei miliardar, fostul prim-ministru exilat, Thaksin Shinawatra. Protestele au izbucnit în luna noiembrie, când guvernul condus de Yingluck a încercat să impună o lege de grațiere, care i-ar fi asigurat fratelui ei, Thaksin Shinawatra, întoarcerea liniștită în țară. Protestele au devenit violente marți seară
Trei conflicte sângeroase pe trei continente. Războaiele umbrite de Ucraina by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54766_a_56091]
-
un roman despre nostalgia apartenenței, despre farmecul și oroarea trecutului recent. Protagonista acestuia, Tanja Lucic, părăsește Zagrebul devastat de război și ajunge să predea limba și literatura fostei Iugoslavii la Universitatea din Amsterdam unei grupe de studenți, la rîndul lor exilați. Confruntată cu dificultatea de a găsi un teren comun pentru discuții, Tanja transformă seminariile într-un program experimental de terapie literară, menit să exorcizeze demonii prezentului și să redescopere o coeziune distrusă de război. Acest periplu al memoriei aduce la
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
Asta nu înseamnă că nu-mi pare rău de victimele civile pe care bombardamentele NATO le-a provocat în rîndul populației sîrbe. Tema colocviului de anul acesta a fost „Exilul - exilul interior - exilul în propria limbă“. V-ați simțit vreodată exilat? Oricine a trăit în fosta Iugoslavie în anii ’90 și care a vrut să scape de atmosfera războiului s-a aflat în exil interior. De fapt, azi nu poți să te sustragi de ideologie și de politică decît practicînd un
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
autoritățile comuniste drept trădare de țară, iar cei patru viteji taxați de "Scânteia" drept "fasciști", "criminali", "terorișit" etc. etc. Memorialul anticomunist din închisoare al lui Oliviu Beldeanu, ca și interviurile sau intervențiile celor trei precum și ale altor demnitari sau scriitori exilați, documente aflate la Biblioteca română a Institutului de Cercetări Românești de la Freiburg (Germania) restabilesc un adevăr istoric atâta amar de vreme tăinuit de comuniști și neocomuniști. Memorialul este precedat de o admirabilă prefață a lui Titu Popescu, iar procesul de la
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
Bucureștiul fantomelor față de care mă transform și eu în fantomă. Sunt cineva care se întâlnește cu oameni care o recunosc după treizeci de ani - C, 76-77). Confruntați pe neașteptate cu posibilitatea de a reveni în țara de origine, unii scriitori exilați au evoluat de la entuziasm la rezervă sau invers. Bujor Nedelcovici, care a trăit multă vreme la Paris cu speranța întoarcerii (J, 62), a fost răvășit în zilele febrile din decembrie 1989 (Atmosferă încărcată: emoție și tensiune - J, 136). Ulterior, el
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
a făcut să nu rămână încă, pentru ca mai târziu comportamentul dezgustător al compatrioților să-l determine să se întrebe retoric: Oare Cioran a avut dreptate când a privit extrem de sever comportamentul românilor? ... Cum pot să mai rămân român? (J, 161). Exilat involuntar până în 1989, Bujor Nedelcovici a trecut ulterior la un exil voluntar, presărat cu numeroase vizite în țară. Un drum diferit a parcurs Ilie Constantin. Inițial, deși era preocupat de destinul românesc al operei lui și atras de ideea înapoierii
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
romanescă și realismul magic și parabolic, contrar realismului socialist. "Ce aveam de spus" era la fel de important cu "forma și stilul" pe care le-am adoptat. Totul începe în real și se termină în metafizic... Cum vă situați în raport cu scriitorii predecesori exilați? Amănuntele sînt deja cunoscute, dar poate este bine să le repetăm pentru a fi mai bine cunoscute de opinia publică. Exilul românesc a cunoscut mai multe etape. Cei care au plecat înainte de război: Anne de Noailles, Elena Văcărescu, Martha Bibescu
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
maestru și discipol urma să-i aducă împreună (cum Gellu Naum, probabil, ar spune-o) pe Bugs Bunny și Yosemite Sam. Hazardul și-a făcut, în ciuda probabilităților, datoria, (al)chimia intelectuală a funcționat și, din turnul de fildeș, un pohet exilat a găsit un cavaler care să vânture lumea și să-i trâmbițeze sensurile operei. Fără Simona Popescu, maestrul ar fi fost, poate, (încă) ignorat, multe manuscrise ar fi rămas în scrinul cel negru, sub cheia păzită de Lyggia-Zenobia și intelectualii
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
universală, clasică sau modernă se referă eseurile semnate de spanioli (Vicente Molina Foix despre Shakespeare) sau latino-americani (argentinianul, scriitor și ziarist, Blas Matamoro despre Proust, mexicanul Juan Villoro despre Hemingway, venezuelana Ana Nuño despre Simone de Beauvoir) etc. Despre scriitorii exilați Roberto Bolaño - chilian stabilit în Spania, unde moare în 2003 - și Witold Gombrowicz - polonez care trăiește în Argentina și moare în Franța - scriu argentinianul Rodrigo Fresán și respectiv Enrique Vila-Matas. Pentru a da o idee asupra mozaicului tematic al cărții
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
a aparținut lui Ovidius. Și cum să nu fi crezut, când li s-au amintit versurile «cara mihi sedes» - scaunul meu drag; probabil că s-au și așezat în el, închipuindu-și că așa și acolo a stat vestitul poet exilat. Și pentru că au avut ocazia să stea în el, au consemnat-o ca pe un eveniment demn de remarcat”. Exilatul de la Tomis Exponat al spiritualității și vieții culturale ale Romei imperiale din secolul I î.Hr. (s-a născut în 43
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
într-o ecuație comună. În privința Ginei Stoiciu și a familiei sale, căci dumneaei semnează rândurile liminare, există ceva în plus și în minus. Mai întâi, faptul că Gina Stoiciu și scriitorul cineast Constantin Stoiciu nu prea aduc cu portretul viitorului exilat. Despărțirea de țară, așa cum o narează Gina Stoiciu, are ceva de lentoare indecisă. Ieșim, carevasăzică, din țară, ei și? Ne întoarcem. De aici la exilul definitiv e, totuși, cale lungă. Aflați la marginea ficțiunii - așa cum reiese din fragmentul citat - nu
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
foudre": o întîlnire la sfîrșit de mai 1948, în casa pictorului Edgar Jene, la Viena. Viitoarea mare poetă are 21 de ani, este studentă în filozofie, este frumoasă, inteligentă, curtată, se află în compania mentorului ei Hans Weigel, un evreu exilat, foarte influent în mediul intelectual și artistic vienez. În nobila societate își face apariția Paul Celan. Este și el tînăr și frumos, are în bagaj deja cîteva din poemele ce-l vor face celebru și fermecător, are statutul de "displaced
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
fizice, concrete. Unde să-l găsească? Cine să-l conducă spre exilați? Nu greșim presupunînd că, pentru unii româniști străini, asemenea acte "de curaj" puteau însemna o coborîre "ad inferos". Într-adevăr, exilul nostru românesc, apărînd valorile culturii românești "uitate, exilate", și ignorate - nu a reușit să-și facă simțită prezența în Universitate. Numai Catedrele conduse de docenți, ei înșiși exilați (Paris IV- Sorbona, Firenze, Palermo, Napoli), sau de profesori străini cu viziune largă beneficiau de lucrările românești apărute - cu greutăți
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
asemenea acte "de curaj" puteau însemna o coborîre "ad inferos". Într-adevăr, exilul nostru românesc, apărînd valorile culturii românești "uitate, exilate", și ignorate - nu a reușit să-și facă simțită prezența în Universitate. Numai Catedrele conduse de docenți, ei înșiși exilați (Paris IV- Sorbona, Firenze, Palermo, Napoli), sau de profesori străini cu viziune largă beneficiau de lucrările românești apărute - cu greutăți de tot felul, - în lumea liberă. În Spania, în Portugalia, însă, centrele de studii românești aveau, în bibliotecile lor, cărțile
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
le cunosc și pentru că nu au fost reeditate în țară constituie A DOUA literatură românească, paralelă cu cea desfășurată sub control în România comunistă. Critica literară actuală ar trebuii să aibă în vedere și această literatură risipită în Occident "pagini exilate". Chiar pentru totdeauna "uitate"? 1) Diatriba severă a autorului s-a îndreptat spre Hubert Juin, în capitolul Paradigma mercenară din Dimpotrivă (1994), p. 297 și urm.: Le parisien du Danube.
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
arătat Berdiaev, Merejkovski și alții) un misticism laic, oficializat și obligatoriu, o religie cu cît mai degradată cu atît mai despotică. O altă teză susținută de Ion Cristoiu este cea a unui Mihai Beniuc legionar. Nu e o noutate. Poetul exilat Nicu Caranica ne relatează că viitorul "toboșar al timpurilor noi", proletare, se exersa la toba extremei drepte, citindu-și în premieră, într-un cerc de prieteni, poezia care începea cu versurile: "În zadar se zbate și asudă/ Fruntea voastră galbenă
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
între Paris și orașul său natal, după o interdicție de peste două decenii? Nu am fost lipsit de libertate în timpul exilului, dimpotrivă, atunci am cîștigat-o. Nu cred că această „liberă circulație” mi-a lipsit chiar atît de mult; asemenea altor prieteni exilați, am fost mai degrabă tentat, pe măsura trecerii timpului, să privesc abandonarea puterii de către comuniști ca fiind ultima festă pe care ei ne-au jucat-o - într-atît de mult ruptura reprezentată de exilul meu și deschiderea spre lume pe care
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
de parbriz/ Afacerea/ afacerea împlîntată ca spinul în ochiul miriapodului în carnea inconștienței/ caritas țigareta motorola FNI hermes slobozia petromidia navrom/ flota dispărută în apele albe tîmplele mute/ falimentul și fala în fresca de mucava prinții de var/ sinuciderea/ palmierii exilați aduși să moară la Pontul Euxin/ integrarea în Europa NATO globalizarea/ idealurile libertății". Astfel autorul Solaris-ului probează, între altele, cum se poate croi veșmîntul poeziei din stofa mizerabilă în sine a actualității.
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]