1,411 matches
-
E tocmai și ceea ce îi va reproșa Ion Bogdan Lefter lui Mircea Dinescu, văzându-l un refugiat în timpul revolut al sămănătorismului.228 Formula care l-ar caracteriza pe Mircea Dinescu ar fi aceasta: un modernist exilat în sămănătorism. În realitate, exilații în "sămănătorism urban" vor fi chiar opzeciștii, încât intuițiile critice ale lui Radu Enescu lucrau mai bine: ludicul lui Mircea Dinescu refuză să fie postmodernist, făcând saltul în transmodernism. Din păcate, tentativa lui Radu Enescu a rămas fără urmări și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Simțeam că e nevoie de un alt concept căruia abia acum i-a sosit sorocul, odată cu decesului postmodernismului. C. D. Zeletin e un poet de dincolo de mode, nefiind nici "clasic", nici "tradiționalist", nici "modernist", nici "postmodernist", dar cu siguranță, "un exilat în absolut", cum s-a vrut Al. Philippide, în ultimele decenii de viață. Nu întâmplător cei doi poeți s-au prețuit reciproc. Poeții și poeticile sunt nenumărați/nenumărate, dar poezia e una singură. În tot ce a făcut, C. D.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și ascuns sistematic privirii publice din rușine; după Jung, am tăgădui vehement până și simpla întâlnire cu el. Astfel, Ian începuse să rătăcească întrebător prin cotloanele întortocheate ale propriei conștiințe în încercarea de a restabili contactul cu un eventual dezmoștenit exilat în străfundurile ei și, poate, desfigurat de neiubire. Se face mult caz de felul imprevizibil cum survin evenimentele în sens restrâns - acela de fracturi în unghi ascuțit ale unui parcurs individual. Preferința pentru surpriză e creată de magia depărtării. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și terapeutică. Ele sunt marcate de conștiința scurgerii ireversibile a timpului, ca și de sentimentul fisurii ireparabile dintre vârsta trăirii și cea a mărturisirii. Expresia desăvârșită a ireversibilului este proba exilului (proba labirintului, cum o numise Mircea Eliade, alt mare exilat): o opțiune existențială și spirituală pe care Amintirile au menirea s-o legitimeze, răspunzând întrebării de subtext: De ce? Sondând o lume de coșmar, dialogurile epistolare schițează o fenomenologie sui-generis a împotrivirii față de comunism a intelectualului, înarmat doar cu unelte culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Pamfil Șeicaru. In memoriam, „Carpații”, 1981, 26; Eugen Lozovan, Pamfil Șeicaru - conștiința unei epoci, „Stindardul”, 1981, 143; Ștefan Baciu, Pamfil Șeicaru. București-Rio de Janeiro-Madrid, „Curentul”, 1982, 5 954; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru, figură de roman (Inscripție pe mormântul unui mare exilat), „Stindardul”, 1984, 153; Aristide Buhoiu, Cinci ani de la moartea lui Pamfil Șeicaru, „Universul liber”, 1985, 13; Stolnicu, Printre scriitori, 71-72; Victor Frunză, Relațiile lui Pamfil Șeicaru cu dictatura Ceaușescu, „Alergătorul de la Marathon”, 1989, 4; Barbu Cioculescu, În ceasuri grele, aliați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
a fost arsă de un astru rebel izvorât din pedeapsa divină, iar eu sunt unicul damnat la o moarte ce nu mai moare, la un declin-prăbușire ce nu se termină nicicând. Asumându-mi statutul de muribund abandonat de viață, de exilat între pereți ce îmi dictează îngustimile mersului meu stingher, conștiința mea deșertificată, secătuită de luciditate practică, de curaj, răbdare și dragoste, este pătrunsă înlocuitor de o nouă vibrație afectivă: revoltarea. În miezul nenorocirii mele, captiv într-un labirint ce îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l, mai degrabă, injustițiilor suferite decât geniului sau și creând astfel o falsă imagine, aceea a unui exilat din Florența din acea perioadă, trimis aproape în arest domiciliar și pe deplin îndepărtat din societate, în timp ce în realitate acesta se bucură de condiții de viață destul de libere 4. Mai tarziu, putem adăuga, imediat după descoperirea celebrei sale scrisori în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l mai degrabă injustițiilor suferite decât geniului sau și creând astfel o falsă imagine, acea a unui exilat din Florența în acea perioadă, trimis aproape în arest domiciliar și pe deplin îndepărtat din societate, în timp ce în realitate acesta se bucură de condiții de viață destul de libere. Este adevărat că, până la sfârșitul lunii noiembrie a anului 1513, lui Machiavelli
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pe scară largă existența în cronologia popularei și, pentru multe aspecte, riguroasei ediții Einaudi a Îl Principe realizată de Giorgio Inglese, aici apare informația că Machiavelli, după ce a fost eliberat din închisoare în luna martie a anului 1513, a fost "exilat la Albergaccio, situat în Sant'Andrea din Percussina", iar întoarcerea să la Florența a avut loc în februarie 151456. Este clar, în schimb, ca Machiavelli a putut să rămână la Florența și să circule liber conform propriei plăceri, atâta timp cât rămânea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
A călătorit în Egipt și apoi la Constantinopol prin anii 564-565; în cele din urmă, i s-a îngăduit să se întoarcă în Africa, în orașul său. Fiindcă a refuzat în continuare să dea ascultare împăratului, a fost din nou exilat la Constantinopol, unde s-a stabilit într-o mănăstire și a murit cîțiva ani mai tîrziu. Victor a scris o Cronică universală, chiar dacă are drept obiect mai mult istoria Bisericii. Cronica începea de la facerea lumii și ajungea pînă în primii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
indică și existența altor orientări, pe care noi le atingem doar în treacăt. 3.3. Exemplu de problematică: natură și forme de excludere 3.3.1. Incalificabila decădere Analiza excluderii nu se poate rezuma doar la consecințele recesiunii economice. Paria, exilați, refugiați, persecutați, prizonieri, apatrizi sau marginalizați cu toții formează, de secole, o minoritate rătăcitoare pe la porțile cetăților sau ale marilor imperii, descrisă de Bronislaw Geremek (1987, La Potence ou la pitié. L'Europe et les pauvres, du Moyen Age à nos
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în ianuarie 1941 mai erau în funcțiune 603, deservite de 376 de preoți. Intelectualitatea românească este supusă unui regim extrem de sever. Învățătorii și profesorii din perioada interbelică nu au mai fost acceptați în școală, mulți fiind cuprinși în valurile de exilați în Siberia <footnote Este demn de reținut că autoritățile sovietice făceau deosebire între românii din Basarabia și cei din Bucovina; ajunși în Siberia, „bucovinenii ne-am scris în toate documentele că sîntem români, dar basarabenii au fost scriși moldoveni“ (Ancuța
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
prin excluderea unor „obiecte” din sfera de acțiune a verbului-predicat: „Nu m-amăgește ceasul/să număr nestemate,/nici nu mă cheamă-n urmă/furtuni și vrăji uitate.” (L. Blaga, p. 332), „Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel poetic, are „basmul” în trei acte Salba fermecată. Stăpân pe unelte, adesea inventiv se arată S. și în fabulele scrise în ultima parte a vieții. Din aceeași perioadă mai rețin atenția atât o suită de expresii lirice ale condiției exilatului, cât și romanul Igrasia, care încearcă să dea un tablou al vieții în închisorile comuniste, dar alunecând, după un început promițător, în istorisirea unei destul de banale escrocherii. SCRIERI: Verde Împărat și zmeii, București, [1924]; Flori și fluturi, București, [1924]; Ciufulici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
o șansă - rară - de a ocupa o poziție în afara cadrului invizibil de convenții și "iluzii" care condiționează practicile literare. Scriitorii stau în fața literaturilor așa cum Josef K. stă în fața castelului Legii: contemplând edificiul în întregul său, și percepându-i "intrările". Numai exilatul mai are acest privilegiu, pentru că singurele momente în care o literatură se arată sunt cele în care se intră și cele în care se iese. E cazul lui Cioran, cel care a trecut dintr-o literatură periferică într-una centrală
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
De aceea distanța în timp care separă textul lui Russo din 1846 de textul lui Alecsandri din 1849, mică la scară istorică, implică o diferență radicală de percepție. În vara lui 1848 s-a petrecut Revoluția, în toamna aceluiași an exilații noștri erau la Paris, iar mai târziu vor ajunge la Londra sau la Bruxelles. Marea istorie a recuperării folclorului și mai ales noul concept de apreciere a poeziilor populare sunt sincrone cu episodul postrevoluționar și sunt strâns determinate de experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
validare a producției folclorice românești, ci mai degrabă de un proces, desfășurat în mai multe faze, de inflitrare cu reprezentări "străine". Putem, cu destul de multă acuratețe, să schematizăm acest mecanism de recunoaștere ca un proces în patru pași: primul pas - exilații români la Paris ascultă cursurile și citesc cărțile profesorilor francezi, identificând temele lor fundamentale; al doilea pas - ei propun faptele de spiritualitate românească ca ilustrări ale acestor idei; al treilea pas - intelectualii francezi reiau pe cont propriu exemplul românesc în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
evită orice mediere sau convenție: suflete în contact, care se "ating" direct, conduse doar de dorința de a-i semăna celuilalt. Aș vrea să redau acestor idei ceva din forța și din aplicabilitatea lor originară, care i-a impresionat pe exilații români. Într-un volum colectiv recent, Qu'est-ce qu'un peuple (2013), mai mulți gânditori contemporani, printre care se numără Alain Badiou și Judith Butler, au ales să revină asupra noțiunii poporului plecând de la Michelet, pe care îl și citează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
culturii române. Rezultatul va fi Ulterior va fi ridicată la rang de arhiepiscopie. Intelectualitatea românească este supusă unui regim extrem de sever. Învățătorii și profesorii din perioada interbelică nu au mai fost acceptați În școală, mulți fiind cuprinși În valurile de exilați În Siberia. SÎnt aduși În schimb din Rusia și Ucraina cca. 5000 de Învățători ruși, prin care se urmărea ocuparea culturală a satelor și deținerea tuturor posturilor de conducere din Învățănînt. Ilustrativ este cazul lui Nicolae Costenco, fost redactor prim
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt în altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și afectiv cu ceilalți. Se va simți, prin Însingurare, schimbat. Nu se recunoaște pe sine În noul mediu, având din punct de vedere psihologic și moral sentimentul „pierderii
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sporită, instituirea unor măsuri de siguranță și protecție socială, asistența lor În instituții specializate. Din această categorie fac parte: delincvenții sociopați, grupurile marginale cu potențial infracțional (bandele delictuale de tineri adolescențiă, precum și o categorie specială de persoane reprezentată prin deportați, exilați, prizonieri etc. 26 RELAȚIILE INTERPERSONALE ȘI CONFLICTELE UMANE Cadrul general Psihologia Morală este o psihologie a Întâlnirii și comunicării dintre două sau mai multe persoane, este o psihologie a acordului interuman, care se stabilește dincolo de aspectele formale ale Întâlnirii, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Rugăciune, Sus inima!), Dumitru Bacu ( În loc de plugușor, Iarna la Aiud), D. Iov (Chemare), Andrei Ciurunga (Țara mea de dincolo de țară), Pan Hallipa, Ion Zeana. Sunt prezenți și câțiva poeți ai exilului, printre care Aron Cotruș (Patria), Zahu Pană (Colind de exilat), Ovidiu Vuia (Pentru neamul de-acasă), Eugen Coșeriu (Puncte cardinale), N. S. Govora, Ion Țolescu ș.a. După 1989 vor figura și scriitori din țară (Ana Blandiana, Grigore Vieru, Ileana Mălăncioiu, Leonida Lari), fiind selectate îndeosebi versuri patriotice, cu accente tradiționaliste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
stelelor, cerul și marea albastră” (Deznădejde). În 1957 Editura Carpații din Madrid publică și un volum colectiv de nuvele, Povestiri fără țară, reunind texte de Faust Brădescu, Nicolae Novac și G., ale cărui contribuții stau sub titlul generic Scrisorile unui exilat. Este o proză autenticistă, înregistrând cu precădere episoade din viața de front și din primii ani ai exilului. Relatarea faptelor e realizată în registru contrastant. Povestirea Soldatul Mihai Cimbirică, evocând luptele de pe malul Prutului, de la începutul războiului, debutează cu întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Licurici, Sighet, 1936; Cântece din Maramureș, Iași, 1939; Cocorii de atunci, Iași, 1943; Quelque part sur le Dniester, Paris, 1949; Acolo șezum și plânsem, în Poeme fără țară, pref. Aron Cotruș, cu desene de Eugen Drăguțescu, Madrid, 1954; Scrisorile unui exilat, în Povestiri fără țară, Madrid, 1957; Transilvania românească, Madrid, 1979; Relații româno-ruse, I-III, Madrid, 1979-1986; 81 epigrame, Madrid, 1979. Repere bibliografice: Manolescu, Enciclopedia, 363-365. M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]