725 matches
-
resemnează, și, din această clipă, știm că absurdul a încetat să mai fie absurd. Există oare, în limitele condiției umane, speranță mai mare decât aceea care îi îngăduie omului să se sustragă acestei condiții? Mă conving încă o dată că gândirea existențialistă, în ciuda a ceea ce crede în mod curent, este pătrunsă de o nemărginită speranță, de însăși acea speranță care, o dată cu creștinismul primitiv și cu bunavestire, a ridicat întreaga lume veche. Dar cum să nu văd în acest salt care caracterizează orice
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
a ceea ce crede în mod curent, este pătrunsă de o nemărginită speranță, de însăși acea speranță care, o dată cu creștinismul primitiv și cu bunavestire, a ridicat întreaga lume veche. Dar cum să nu văd în acest salt care caracterizează orice gândire existențialistă, în această încăpățânare de a străbate la nesfârșit o divinitate fără suprafață, semnul unei lucidități care se abandonează pe sine? Se susține că nu-i decât un orgoliu care abdică spre a se mântui. Această renunțare ar fi, mi se
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
V. scrie un roman al eului ce trimite la scrierile lui M. Blecher și în care se regăsește ceva din strania atmosferă mateină. Anunțând într-un fel rafinamentul poeziei expresive a târgoviștenilor, dar - s-a spus - și profunzimea poemului filosofic existențialist al lui Mircea Ivănescu sau aspectul controlat al proiecțiilor oniricilor din anii ’70, cartea, livrescă fără a pastișa, sugerează, aidoma lucrărilor contemporane ale lui Pavel Chihaia, Mihail Villara sau Dinu Pillat, cum ar fi putut arăta literatura română imediat postbelică
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
să devină ea însăși o ancilla historiae, cu atât mai mult cu cât nu ripostează. Acest arianism modern, care făcea din Iisus un personaj istoric genial, omițând natura sa divină, a provocat reacția unei teologii noi, dialectice, bazată pe filozofia existențialistă a lui Kierkegaard și, mai târziu, Heidegger. Karl Barth, cel mai cunoscut teolog al acestei direcții, merge până la a tăgădui istoricitatea lui Iisus, așa cum o vedeau neoprotestanții liberali, considerând-o nerelevantă pentru fenomenul credinței: În cadrul istoriei, Iisus ca Hristos poate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
XX-lea. "Și dacă Iisus n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră" (I Corinteni, 15, 14), avertizează Apostolul neamurilor, avertisment care nu pare să aibă ecou în dezbaterile teologice de la fin du siècle. Greșeala teologilor existențialiști constă în a fi acceptat fără rezerve principiile enunțate de Troeltsch, mai ales pe acela al cauzalității, care nega posibilitatea producerii a ceva absolut unic în istorie, așa cum era Învierea Domnului. Dacă învierea este adusă în contextul istoriei, spune Barth
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la explicarea evenimentelor prin relația cauza-efect, inaugurând istoria mântuirii (Heilsgeschichte). Secularizarea istoriei în teologia creștină începe cu Sfântul Luca50. El este primul care dovedește că Revelația a avut loc în Istorie, fapt ce i-a atras, mai târziu, antipatia teologilor existențialiști în frunte cu Karl Barth și Rudolf Bultmann. Ultimul chiar formulează un program de "demitologizare" a Noului Testament, socotind incompatibilă credința în miracole cu descoperirile științifice ale secolului al XX-lea: Este imposibil să folosim lumină electrică și radio și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cunoscut până aici. Așa că nu-mi rămâne decât să pun în practică ideea ce mă încearcă, de a intra în biserică. În definitiv, chiar și asta s-ar putea transforma în ceva interesant“. Critica a vorbit, în 2002, despre rezonanța existențialistă a unui astfel de roman, urmând intuiția lui Șerban Foarță, care i-a și dat formularea cea mai pregnantă: „existențialismul de cârciumă și gang“. S-a înstăpânit totuși convingerea că Teodorovici parodiază cu mijloace, știu eu?, postmoderne o formulă literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
din casa părintească. În fine, clasică este și construcția romanului ca o serie de încercări de sinucidere ratate sau reușite. Orice scriere autenticistă are o puternică tentă doctrinară, un schelet teoretic vizibil. Aventura eroului în real echivalează cu aventura autorului existențialist în căutarea unei soluții de ieșire din disperare. Lucru cu atât mai vizibil la Teodorovici, a cărui carte e un veritabil tratat ilustrat despre sinucidere și ratare. Unanimitatea exegeților a avut dreptate Ediția a doua a romanului aduce o serie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
franzosischen Lyrik, în Die neueren Sprachen, XXXI (1923), pp. 241-266 (retipărit în Stilstudien, II, Munchen, 1928, pp. 50-83) ; Oskar Walzel, Zeitform im lyrischen Gedlcht, în Das Wortkunstwerk, Leipzig, 1926, pp. 277-296. în anii din urmă (datorită, în parte, influenței filozofiei existențialiste) s-a acordat multă atenție problemei timpului în literatură. Vezi Georges Poulet, Etudes sur le temps fiumain, Paris, și La Distance interieure, Paris, 1952; A. A. Mendilow, Time and the Novel, Londra, 1952; Hans Meyerhoff, Time in Literature, Berkeley, California
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
că a avut sentimentul începutului apocalipsei când a participat la "spargerea atomului de uraniu", în proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul apropierii prin dragoste și artă. Catastrofa pictorului Juan Pablo Castel are un nume - María Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nume - María Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cît și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
îl izolează, contaminându-i toate gândurile cu o insuportabilă ură de sine. În Nemesis, Roth reia una dintre temele predilecte ale scrierilor sale, inocența tragică, dar o face explicit și sonor, în termenii răspicați ai retoricii comune, pe tonul revoltei existențialiste ce demască răul divin, iar liniile nobile ale romanului, precum confuzia tragică sau fracturarea destinului individual în crevasele mortale ale timpului istoric, devin transparente și secundare. "Dilemateca", anul VI, nr. 66, noiembrie 2011 Love, Virginia Mai mult decât un roman
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
editura Art*, în excelenta traducere a Antoanetei Ralian. Scrierile lui Williams reunesc suficiente contrarii și generează numeroase polarități, astfel încât aprecierile criticii au oscilat adesea între elogiu și desființare. În ciuda inegalității inevitabile a creației, realismul tragic și lirismul dramatic, ca traiectorii existențialiste definitorii, păstrează într-o tensiune spectaculoasă câteva teme ce l-au transformat pe autor într-un veritabil vizionar al teatrului modern. Nostalgia bătrânului Sud și aerul dens al melancoliei devin repere în reprezentarea conflictului perpetuu dintre realitate și iluzie. Fie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
că a avut sentimentul începutului apocalipsei când a participat la "spargerea atomului de uraniu", în proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul apropierii prin dragoste și artă. Catastrofa pictorului Juan Pablo Castel are un nume - María Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nume - María Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cât și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
va fi marcat pentru tot restul vieții de o nouă traumă, cea a sinuciderii fratelui său, Emil. Ca într-o farsă sinistră, studentul genial la medicină își programează și își anunță data morții cu detașarea și convingerea unui veritabil erou existențialist. Aceste două puncte oarbe vor deveni, pe harta vieții poetului, cicatricile permanente rămase în urma coliziunii cu iraționalul și fatalitatea unui destin de neînțeles. Mircea Ivănescu propune chiar o interpretare a propriei biografii prin prisma acestui nod existențial tragic: nici catastrofa
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literari: M. Petroveanu (1972), Gh. Grigurcu (1974), Ion Caraion (1977), Dinu Flămând (1979), Daniel Dimitriu (1981; 1998), Alexandra Indrieș (1984), V. Fanache (1994), L. Tamaris (1997), C. Călin (1999) și C. Trandafir (2001), împrumutând instrumentarul necesar din "arsenalul" preexistențialiștilor și existențialiștilor (S. Kierkegaard, Martin Heidegger), Th. Codreanu a pus diagnosticul (boala disperării), după care a analizat remediul și efectele sale (poezia), apreciind că universul bacovian "nu este unul ajuns la stadiul de totală încremenire, ci rămâne unul în agonie, în neputința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spus-o Bacovia însuși, în mai multe rânduri, fără ca nimeni să-l priceapă și să-l poată ajuta." Această "maladie misterioasă" se numește, la Soren Kierkegaard, "Maladia mortală", esență a gândirii filozofice a pastorului danez, titlu al faimosului său eseu existențialist înainte de apariția existențialismului ca atare. Theodor Codreanu esențializează în câteva cuvinte grele și profunde întregul său demers critic: "Bacovia nu suferea de o boală a existenței, ci de una a ființei. Și el o resimțea, desigur, ca venind din propria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a unei regalități șubrede (!!), la punctul 3 se dezvoltă tema: Epopeea bufă a moftologiei românești. Ar fi, după unii, un homerism în oglindă, sau chiar, după alții, o tragedie inversată (Caragiale însuși se declara un "tragic"). Sunt dezvoltate și implicațiile existențialiste în opera lui Caragiale, și violența, ipocrizia și mizeria morală a modelelor, anatemizarea societății se face prin deconspirări totale în pofida nenumăratelor ascunderi în care anti eroii se retranșează cu încăpățânare. El spunea: "nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezvălui inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret cum recunoaște chiar Theodor Codreanu este o încarnare a nimicului" (Transmodernismul, Ed. Junimea, lași, 2005, p. 13). La existențialiști nimicul produce angoasă, neliniște metafizică. Lumea nu e în sine, ci dislocată, marcată de o continuă prefacere, e o lume în care lucrează și survine hazardul. Postmodernii negăsind unitatea în această lume, nu renunță la ea, proclamând domnia hazardului. După cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Părintelui D. Stăniloae (Teologia Dogmatică Ortodoxă, 1978), ontologia stilurilor colective a lui Edgar Papu, antitetica lui Ștefan Lupașcu, transdisciplinaritatea susținută de Basarab Nicolescu ("contradicția este echilibru"). Acestora li se adaugă Svetlana Paleologu-Matta, autoarea unui excelent studiu despre Bacovia din perspectivă existențialistă (1958) și al unuia despre Eminescu (1988) în care a văzut "centrul spiritualității românești celei mai înalte". Autorii români (pomeniți deja) sau străini (Martin Heidegger, Umberto Eco, John Zerzan, Ziauddin Sardar, Raymond Ruyer) se unesc într-un front comun spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nimbul inefabil al poeziei eminesciene! Arbitrar, însuși destinul omului, și cu atât mai mult destinul celui ales ca să fie creator, de unde, totuși, atâta determinare? Aceste idei nu vreau să pară că sunt scrise în vânt! Ele dau seamă, la modul existențialist, că omul este și ceea ce el face și unul dintre exemplele concludente îl constituie, după o grea și severă cântărire, traseul muncit cu o voință sintetizatoare și firească, al scriitorului Theodor Codreanu. Într-un sens major, mi-i dat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
României, emblema la Bălteni, cîte generalizări atîtea truisme! kilometru de kilometru planuri amenajate, caroiaj din rădăcina dealului, hectare socotite, mai mult concepția de lucru, peisajul va fi interpretarea peisagistului, se mai dă o șansă de naturalizare omului înstrăinat marxist, azvîrlit existențialist, grația cromatică pe tarlale arate în negru, cenușiu, maro, lumina estetică este transcendența lumina neapropiată, să comute singurătatea păcatului cînd cerul aderă, chiar dacă este de pămînt, cenușiu de nori, tapițeria zilei, săltați în fire, fiilor, cerul ia ființa norilor, cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
actuală? Dacă aștepți să se întâmple un miracol în viața ta, realizează că de fapt vei aștepta mult și în zadar. Contează cum începi un lucru, dar mai important este dacă îl termini, și în ce fel!? Fii o adevărată existențialistă! Spune ce vrei și când vrei, iar când o faci, fă-o bine! Cine caută elixirul nemuririi nu-l va găsi, și nici nu își va trăi viața pe care o are. Nu trebuie să fim speriate de bătrânețe, trebuie
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
trainice între noi și vecinii noștri nu este numai dorită, ci și posibilă. Rabin, generalul victorios înăsprit de bătălii și de sacrificii inevitabile, a rostit un discurs care se potrivea cu profilul unui intelectual format la izvoarele literaturii și filozofiei existențialiste. În sală erau prezente două mii de persoane, un public compus din conducerea și funcționarii UNESCO, precum și delegațiile țărilor membre, inclusiv țările arabe, care au aplaudat discursul lui Rabin ridicați în picioare și cu valuri de ovații interminabile. Această imagine a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]