599 matches
-
plecau de la anumite realități și anume de la stadiul de dezvoltare a economiei germane și austriece, a industriei, care trecea prin perioada de desăvârșire a revoluționării sale și care, în cele din urmă, trebuia să împingă marea burghezie pe o cale expansionistă în căutarea surselor de materii prime și a debușeelor de desfacere, în afara granițelor statelor germane și ale Imperiului Habsburgic. Expunând proiectele lor, Bruck și Stein indicau soluțiile cele mai convenabile, după părerea, lor, pentru acele categorii sociale care, într-un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care obligă la modificări tactice nemărturisite. Rusia acelei epoci era un stat feudalo-iobăgist autocratic, aflat în plină criză de sistem. Aceasta presupune că politica sa externă se caracteriza prin conservatorism și antirevoluționarism, că era pusă în serviciul nobilimii feudale tradițional expansionistă. Dată fiind ascensiunea burgheziei, statul rus a fost nevoit să vină în întâmpinarea revendicărilor sale economice în măsura în care ele corespundeau intereselor cârmuirii nobiliaro-autocratice și nu contraveneau noilor tendințe cultivate de marii moșieri angrenați masiv în exportul mărfurilor produse în interior. De
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
forță a unor teritorii străine, pur și simplu cu un jaf”. Așadar, în epoca care face obiectul studiului nostru, politica externă țaristă nu mai putea să aibă nici pretextul eliberării sau unirii. Însă, cum vom vedea, istoriografia sovietică admite principiul expansionist, acaparator, al politicii externe țariste, căreia îi aduce însă un corectiviv: caracterul pozitiv obiectiv al eliberării popoarelor subjugate și cel al unirii benevole, efectiv pozitiv, cu Rusia, al popoarelor aflate într-un stadiu mai înapoiat al dezvoltării social-economice. Engels trăgea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ani echivalează, ca întindere și importanță, cu întregul imperiu deținut de ea în Europa înainte de aceasta”. Este cât se poate de evident, și în afara celui mai mic dubiu, că Marx și Engels au caracterizat politica externă țaristă ca o politică expansionistă, de cotropire. Se cuvine să subliniem că, cu excepția revoluționarilor democrați, toate celelalte grupări și curente politice au militat pentru, au încurajat sau au aplanat, fie și în surdină, această politică, deosebirile operând în limitele concepțiilor de formă și metodă. Nobilimea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acolo încât anexarea la Rusia a teritoriului dintre Prut și Nistru este socotită o unire obiectivă. Așadar, nu este un fapt obiectiv istoric integritatea teritorială, etnică și apoi națională a unui popor, ci defalcarea ei printr-o politică de forță expansionistă, feudalo-militară-colonialistă. Nu am dori să încheiem aceste considerații înainte de a ne referi pe scurt asupra aceluia care deținea decizia finală în politica externă a Rusiei: țarul Nicolae I. El a fost factorul fundamental și determinant al naturii și direcțiilor politicii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care Rusia se ciocnește la Constantinopol și în Asia Mică, pe țărmurile Caucazului, ca și în Asia Centrală. În zona asiatică, demersul politic se împletește cu cel militar nu numai în intenția de a preveni avansul Angliei, ci și în scopuri expansioniste. În 1835 cordoanele rusești sunt împinse peste Ural, pe noua linie întărită între Omsk și Troițk; un an mai târziu, izbucnește un conflict diplomatic între Petersburg și Londra, ca urmare a confiscării pe coasta caucaziană a Mării Negre a unui vas
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au pregătit terenul din punct de vedere politic și militar în scopul continuării expansiunii. Era o compensație pentru diminuarea rolului ei în Europa. III. Încheiere Politica externă a Rusiei între 1825 și 1861 este politica unui stat iobagist, autocratic și expansionist. Ea se află integral în mâinile țarului, care o conduce potrivit intereselor nobilimii. După răscoala decembristă din 1825, caracterul reacționar al politicii externe țariste s-a agravat. Nicolae I, în memoria căruia acea răscoală s-a imprimat pentru tot restul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Socotim că s-ar fi cuvenit să luăm ca date limită anii 1815 (cel mult 1821) și 1863 (anul insurecției poloneze și al deteriorării relațiilor ruso-franceze). Politica externă a Rusiei țariste în acea perioadă poartă un caracter autocratic, reacționar și expansionist. Aceste trăsături caracteristice și fundamentale îi sunt date de structura economică și social-politică a Imperiului aflat în perioada de apogeu a crizei sistemului iobăgiei. Acesta este un fapt bine stabilit și recunoscut. Relația, de mai sus, de însemnătate capitală, ne
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
basarabene a partidului, în august 1922, cu partidul român este temporară. Crearea, de către Moscova, în 1924, a Republicii Autonome Moldovenești îi face și mai periculoși în ochii autorităților române, care văd în aceasta focarul propagandei bolșevice și baza unei acțiuni expansioniste spre Basarabia. Un mare număr de comuniști din Basarabia sînt de origine evreiască, în măsura în care amalgamul rezultă din amestecul termenului de jidan cu cel de bolșevic. Interzicerea partidului comunist îi determină pe militanți să se regrupeze într-o uniune a țăranilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
streine”, „ca să putem afla adevărul, ca să mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate”. Tendința de a scrie adevărul era cu atât mai firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist; dimpotrivă, ei au trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine, continuate cu atacuri istoriografice. Aceeași situație a determinat însă, din legitima și patriotica dorință de a-și apăra drepturile cu ajutorul argumentelor istorice anumite exagerări. Cea mai cunoscută este aceea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
să țină piept pretențiilor de suzeranitate ale puterilor vecine, suzeranitatea fiind dreptul unui stat asupra altui stat, care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. „Orientarea spre o politică de sine stătătoare a Statelor Române se lovește de tendințele expansioniste ale marilor state feudale - Ungaria și Polonia care Încercau să-și asigure, ajungând adeseori În conflict Între ele, suzeranitatea asupra lor. Mijloacele la care recurg, alternează: tratativele diplomatice cu presiunile și intervenția militară. Tendințelor expansioniste ale celor două puteri li
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
Române se lovește de tendințele expansioniste ale marilor state feudale - Ungaria și Polonia care Încercau să-și asigure, ajungând adeseori În conflict Între ele, suzeranitatea asupra lor. Mijloacele la care recurg, alternează: tratativele diplomatice cu presiunile și intervenția militară. Tendințelor expansioniste ale celor două puteri li se asociază Imperiul Otoman care, prin cucerirea Peninsulei Balcanice, constituia o gravă primejdie pentru existența politică independentă a Țărilor Române.” Țările Române au Încercat să facă față acestor tendințe Încheind un sistem de alianțe. Nemaiputând
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
de educare a cetățenilor”. Deși accesele de paranoia ale lui Vasile Stati și a acoliților săi au fost consemnate și tratate cu atenția cuvenită, ele continuă să ocupe un spațiu consistent în publicațiile procomuniste de la Chișinău. O altă acuză adusă expansioniștilor români, una care în mare măsură le contrazice pe cele amintite anterior (dar inconsecvența și oportunismul ideologilor moldovenismului agresiv ne sunt cunoscute de acum) este următoarea: deși statul român nu mai este acuzat de a emite pretenții și a atenta
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
astfel cu claritate încă din primele pagini. În introducerea sa, Stati justifica elaborarea lucrării ca o necesitate în fața ofensivei și a mistificărilor produse de istoriografia românească marcată de tendințe anexioniste: „românii au scris și scriu despre Moldova prin prisma expansionistă, difuzând punctul lor de vedere. Cel mare teritorial, numeric crezându-se tare, croiește istoria după închipuirile și poftele sale. Apoi, dacă are ocazia, o impune altora”. Istoria Moldovei în date a fost caracterizată la data apariției ca o „reflectare fidelă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
contextul relațiilor internaționale europene: probleme și soluții” (Valentin Beniuc). În studiul său, Gheorghe Rusnac relua teze dragi adepților moldovenismului agresiv: Moldovenii, „națiunea titulară a republicii”, au avut statul lor național, Țara Moldovei, întemeiată în 1359; a fost dezmembrată de puterile expansioniste Austro-Ungaria și Rusia; populația dintre Prut și Nistru nu a participat la „alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn pe viață al noii formațiuni național - statale - România (1859)”. Deși istoric de profesie, rectorul Universității de Stat săvârșea unele erori și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
anume cel vizând condițiile în care statele mici își puteau asigura interesele și, pe cale de consecință, nu o dată, chiar existența lor că entități politice, în cadrul unui sistem politic dominat de marile puteri europene ale căror obiective erau, în esență lor, expansioniste, pe seama celor dintâi. Iar acesta a fost formulat, tot atunci, în sensul că "only by a tacit, by real agreement to combine against any power which seemed to menace them, în other words by the creation of a balance of
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
realizarea obiectivului celei dintâi de a o determina pe cea din urmă să accepte încheierea unei alianțe bilaterale ce ar fi trebuit să reprezinte preludiul constituirii unei largi coaliții europene, în umbră căreia să-și fi asigurat securitatea față de tendințele expansioniste al Rusiei, în primul rând, dar și ale Austriei. Iată pentru ce reis efendi, Rasih Mustafa pasă efendi, îl asigura, în luna iulie 1796, pe von Knobelsdorff "que la Porte et la France verraient avec plaisir extrême que toute la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au produs o modificare a politicii orientale a Austriei, în sensul că și-a manifestat dorința de a restabili pacea în Europa Orientala, tendința care corespundea cu direcțiile politicii Angliei, dar care, în mod inevitabil, era în contradicție cu tendințele expansioniste ale Rusiei. S-au creat, astfel, condițiile convocării unei conferințe internaționale, care și-a desfășurat lucrările la Reichenbach, în luna iulie 1790. Acolo, s-a afirmat, o dată în plus, sistemul politic al lui William Pitt care viza menținerea Imperiului 128
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
libertăți" a fost, după cum se știe, Polonia, iar faptul că și Prusia, una din componentele sistemului politic european imaginat de Pitt s-a grăbit să profite de situația internă și internațională, foarte critică, a Poloniei, pentru a-și realiza obiectivele expansioniste pe seama acesteia, a marcat o altă lovitură, decisivă, de altfel, data principiului statusquo-ului politic și teritorial pe care Pitt a încercat să fundamenteze pacea Europei 135. În această postură se află, așadar, Marea Britanie în ajunul constituirii primei Coaliții antifranceze ale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
luat în considerare, în vederea creării noului sistem, care trebuia să contrabalanseze influență Austriei și a Mării Britanii pe Continent, a fost Prusia. În primul rând, pentru ca, în calitate de adversara a Austriei în spațiul german, Prusia ar fi putut să contracareze planurile expansioniste ale acesteia. În al doilea rând, deoarece, datorită aceleași "calități", Prusia putea contribui la realizarea reconcilierii Rusiei cu Franța și a unei colaborări antiaustriece, de vreme ce, ascensiunea lui Napoleon Bonaparte la rangul de prim consul, în urma loviturii de stat din 9-10
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nu numai să medieze pacea ruso-turcă, dar și să-i determine pe turci să se alieze cu Rusia împotriva Franței, "moyennant des avantages qu'on leur ferait entrevoir dans l'Adriatique"131. În acest scop, Bernadotte le dezvăluia turcilor planurile expansioniste ale lui Napoleon pe seama Imperiului Otoman, căruia urmărea, potrivit acuzațiilor sale, să-i ia Constantinopolul, "et y fonder le trône de son empire d'Orient et d'Occident qu'il a l'idée de réunir sous să tête" (s. Ven
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Petru I, si care "vise à la domination de l'Europe et à l'envahissement de toutes leș possessions Européennes du Grand Seigneur" (s. Ven.C.)75. Este interesant că între cauzele care au favorizat și continuau să favorizeze politică expansionista a Rusiei, Mouradgea d'Ohsson indică și "l'attitude peu imposante du Nord" (s. Ven.C.)76. În ceea ce privește cauzele atitudinii agresive a Rusiei față de Imperiul Otoman, în special, Pologne et en Roumanie entre l'Orient et l'Occident (XVIIIe-XIXe siècles
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui von Knobelsdorff, din 10 septembrie 1796, în Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 247; vezi, în acest sens, și loc. cît., p. 246. comună în Europa a Imperiului Otoman și a Prusiei, de vreme ce ambele erau amenințate de politică expansionista a Austriei și Rusiei 100. Abstracție făcând de gradul de subiectivitate care ar putea afecta acuratețea informațiilor furnizate de von Knobelsdorff, ele reflectau, totuși, în esență lor, starea de incertitudine care domnea în rândul cercurilor conducătoare otomane, în ceea ce privește posi bilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
of Leopold ÎI produced a change of direction în the Austrian oriental policy, showing the deșire to re-establish the peace în Oriental Europe. This tendency was în suit with the English political direction, but, inevitably, în contradiction with Russia's expansionist tendencies. It is known that the British prime-minister William Pitt failed the attempt to oppose a powerful European alliance to Russia, with the purpose to stop it from destroying the Ottoman Empire. În Europe, this failure led not only to
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
this great European power was determined by the political situation evolution, with the internal disturbances în France, its exhaustion, which raised questions about its future, the Russian and Prussian aggression on Poland, concluded with its division, aș well aș the expansionist policy of Russia. A special place was taken by Prussia în the projects of the Porte. Although this power made for them real services, by mediating, alongside England, the peace concluded at Sistow, on the 4th of July 1791, the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]