592 matches
-
mod mai direct, iar atîta timp cît nu simt că ai un comportament agresiv, relația voastră se va îmbunătăți într-o anumită măsură. E important să înțelegi unele aspecte legate de tipul de personalitate al șefului tău, precum și motivațiile și expectanțele acesuiea, dacă vrei să faci față reacțiilor sale. Dacă îl urmărești o vreme, vei începe să recunoști în acțiunile sale unele scheme repetitive, fapt care te va ajuta să-ți dai mai bine seama la ce anume te poți aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
personale. Pe baza acestor principii, Weber oferă exemple concrete ale derulării proiectului la Deutsches Museum 26. Acesta oferă îndrumări metodice privind organizarea vizitelor, posibilitățile de a corela vizita cu programa școlară. În cadrul acestora, următoarele puncte se detașează: recunoașterea personală (propriile expectanțe în ceea ce privește muzeul) și cea a școlii / muzeului (așteptările profesorului și cele ale instructorului muzeal). Weber susține că "rezultatul oricărei vizite va fi afectat de interacțiunea dintre aceste anticipări și excursia reală pe teren". S-a constatat în prezența muzeului ca
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
la atașament și de a planifica acțiunile viitoare. În etapele următoare, reprezentarea atașamentului de copilul mic devine fundamentul dezvoltării personalității sale. Bazat pe modelele internalizate de reprezentare a atașamentului, copilul mic și, mai târziu, preșcolarul, școlarul, adolescentul și adultul dezvoltă expectanțe despre sine și alții ca fiind dorit sau nedorit, demn de îngrijiri și protecție din partea altora, disponibili sau indisponibili spre a i-o oferi. Modelul internalizat de reprezentare a atașamentului mamă-copil constituie doar o primă etapă, ființă umană orientându-se
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
filosofia unei fapte e cu mult mai dificilă decât s-ar crede. (Dostoievski, 1960, pp. 20-21). Aceste rânduri evidențiază pe deplin acea multitudine de factori cauzatori ai actului omocidar. Specificul contextului social este puternic corelat cu particularitățile individului: nevoi și expectanțe, grad de evoluție cognitiv-rațională, maturitate afectivă, sistemul de norme și valori personale etc. Subiectul individual, venind în contact cu diferite situații cotidine, resimte anumite tensiuni, un disstres cu grade diferite ce afectează gradul de adaptare socială, se remarcă aici o
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
însușească o parte din normele sociale, care ulterior vor fi dezvoltate prin episoade de analiză și sinteză intelectuală (adolescentul își va evalua și analiza conduita față de covârstnici, extrem de importanți pentru acesta și își va retușa o serie de reacții în funcție de expectanțele grupului, specificul cultural al acestuia, dar și de nivelul de evoluție intelectuală a acestuia). La vârsta adolescenței, perioadă de stres și furtună frustrările resimțite sunt mult mai acute decât în alte etape de evoluție ontogenetică. Acum pot apărea conflicte interne
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
alcool și droguri, de a ieși în evidență printr-un comportament agresiv și indecent (vocabular licențios), abandon școlar, vagabondaj etc. În aceste grupuri, adolescentul sărăcit de afectivitatea familiei se va "regăsi", de fapt va fuge de realitatea din jur, de expectanțele celorlalți, dar și de frustrările resimțite și se va ascunde în spatele unor simulacre psiho-sociale. Capitolul 4 Suicidul între adevăr și eroare E. S. Shneidman (1980) definea suicidul ca fiind,,un act uman de încetare din viață, cu substanțe autoprodusă și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pedepsească mereu, că trăiesc evenimente predominant negative și că abia Împărtășesc momente plăcute. Copiii se simt adesea la fel, au sentimentul că părinții Îi ceartă mereu și sunt nemulțumiți. Acest dezechilibru Între experiențele pozitive și negative duce la formarea unor expectanțe negative atât la părinți, cât și la copii. Drept urmare, atenția părinților și a copilului se centrează asupra evenimentelor negative și, deși experiențele pozitive au loc În continuare, ele abia mai sunt percepute. Iată de ce am urmărit orientarea În mod conștient
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
gestuale. Motivul pentru care ne propunem să abordăm gestul în comunicarea didactică a pornit de la anumite aspecte școlare și sociale actuale, vizibile la nivel național și pentru întreg corpul profesoral, cu privire la diminuarea rezonanței intervenției educative asupra elevilor, erodarea consistenței și expectanței relației profesor-elev, denigrarea statutului și imaginii profesorului, demotivarea școlară și acapararea timpului elevilor de tehnologia informațională și mass-media. În acest sens, relevanța problematicii dezbătute în volumul de față se justifică din dorința amplificării ecoului constructiv al comunicării didactice prin intermediul registrului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
formă primară, spontană și inconștientă de comunicare umană, limbajul gestual este prelucrat în emisfera dreaptă a creierului (emisferă care localizează trupul în spațiu; interpretează tonul vocii, toate mișcările, pozițiile și gesturile corpului). Prin intermediul gesticii se pot exprima sentimente, gânduri, intenții, expectanțe etc., dar interesant este că se pot transmite toate acestea fără intenție sau fără ca emițătorul să-și dorească să exprime ceva celorlalți. Din punct de vedere temporal, numeroase dovezi atestă ca primă formă de limbaj între oameni limbajul semnelor, veritabil
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
judecarea personalității acesteia pe baza parametrilor nonverbali; • aspecte nonverbale în prezentarea de sine; • studiul înșelătoriei și detectării minciunii; • influența socială și manipularea cu ajutorul comunicării nonverbale; • aspecte nonverbale implicate în interacțiunile interpersonale; • elemente nonverbale în atracția interpersonală; • rolul nonverbalului în comunicarea expectanțelor (de către judecători, doctori și profesori); • studii și cercetări ale influenței media și profesorului prin intermediul comportamentului nonverbal. Grație cercetărilor realizate până în prezent și lucrărilor de specialitate publicate în domeniul comunicării nonverbale, se constată o dezvoltare a empatiei și atenției acordate interlocutorului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de cap, tremurături, ticuri etc.), atât la adulți, cât și la copii. Dacă la adulți, ticul poate să fie simptomul unei stări nevrotice, adesea obsesionale, la copii, ticul apare și se manifestă în situații de stres, insatisfacție afectivă, anxietate, culpabilitate, expectanțe exagerate ale părinților, prezența unor tulburări de limbaj etc. Perceperea și judecarea persoanei după prezența semnelor, ticurilor, simptomelor și stărilor corporale ne conduc spre o veritabilă semiologie imagologică a corpului cu multiple aspecte. Din păcate, anumite trăsături structurale ale corpului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
abilitatea de a comunica); ,,Eu trebuie să comunic deschis cu elevii mei" (tipul de comunicare); ,,Eu trebuie să comunic deschis cu elevii mei" (rolul auditoriului: nivelul de pregătire, particularitățile de vârstă și individuale, natura relației cu elevii, motivația, dorințele și expectanțele elevilor). Recomandăm cultivarea parametrilor paraverbali poziționarea corectă a accentului și intonația bogată cu ajutorul jocului de rol, dramatizării, metaforei terapeutice etc. • Strategia tăcerii ca mijloc de exprimare a intențiilor profesorului. Din perspectiva lui Gabriel Albu (2007), profesorul deține arta măsurii tăcerii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
elevii săi, astfel încât devine strategie didactică prin care acesta transmite mesaje educative, nicidecum carențe profesionale. Astfel, tăcerea (sau pauza) îndeplinește în activitatea de predare-învățare-evaluare mai multe roluri, care pot fi valorizate ca adevărate strategii educaționale pentru a exterioriza intențiile și expectanțele profesorului, pe de o parte, și a obține rezultatele școlare anticipate, pe de altă parte. Din propria experiență didactică, profesorii știu că există și pot apela la o gamă vastă de tăceri: ,,tăceri-nedumeriri, tăceri-vinovății, tăceri-proteste, tăceri-aprobări, tăceri-laborioase, tăceri-provocatoare, tăceri-indiferente, tăceri-obositoare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca un centru de interese, intenții și activități cu drepturi legitime și legitimate"106. Schimbarea de paradigmă în analiza comunicării didactice, de la o tranzacție educațională la o relație cu rezonanță, aduce în prim plan elevul, cu nevoile, posibilitățile, interesele și expectanțele sale. În acest sens, se dezvăluie și capătă amploare dimensiunea relațională a comunicării didactice. O analiză pertinentă asupra locului și rolului ocupat de profesor care astăzi nu mai poate reprezenta ,,centrul", polul de cunoaștere și autoritate și de elevi ,,marginalii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
curiozitate, mulțumire, siguranță de sine). Babad 124 a constatat cât de importante și informative sunt expresiile faciale în interacțiunile umane, în descoperirea înșelăciunii unei persoane, dar, spre deosebire de embleme și ilustratori, acestea nu sunt intenționate. Din păcate, expresiile faciale pot trăda expectanțele scăzute ale profesorilor față de elevi. Profesorul eficient conștientizează rolul de mediator al expresiilor faciale în crearea climatului educațional, în creșterea motivației școlare și construirea unor relații sincere cu elevii. Anumite gesturi expresive ale profesorului pot căpăta un caracter relativ fix
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de plângeri are însă prea puțin de-a face cu reducerea stresului, reprezentând un mod de a fi. Jeluitorul nu caută niciodată soluții și nu dorește schimbarea situației. Perfecționiști, jeluitorii se retrag atunci când au impresia că lucrurile nu merg conform expectanțelor lor. Au impresia că nimic nu este la nivelul standardelor lor și renunță la căutarea soluțiilor, lamentându-se permanent. Ei sunt copleșiți de tot ce se întâmplă și caută compania celorlalți pentru a se descărca, nu pentru a i se
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
demonstrat faptul că "în principiu, situațiile cooperative generează experiențe emoționale empatice, congruente, în vreme ce situațiile competitive presupun emoții anti- empatice, exclusive". Mai concret, într-o situație de cooperare, subiectul are tendința să zâmbească partenerului dacă acesta îi zâmbește, după cum, dacă are expectanțe de competiție, va afișa emoții anti-empatice, opuse celor exteriorizate de partener. Din păcate, în multe împrejurări din viața cotidiană în pofida avantajelor pe care le întrezărim -, relațiile de cooperare nu sunt practicate decât dacă disputa se poartă pentru distribuirea unor resurse
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
comportamentele celorlalți 26. Lipsa încrederii în ceilalți sau suspiciunea îi motivează pe oameni să acționeze și să se comporte într-o manieră competitivă și să-și protejeze interesele. Potrivit lui Julien Rotter (1971, apud Boncu, 2006, p. 95), încrederea este o expectanță generalizată potrivit cărei "subiectul se poate baza pe cuvântul, promisiunea sau declarația scrisă a altuia"; este expectanța că alții se vor comporta într-o manieră pozitivă, benefică sau, cel puțin, că nu-i vor provoca subiectului daune de niciun fel
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se comporte într-o manieră competitivă și să-și protejeze interesele. Potrivit lui Julien Rotter (1971, apud Boncu, 2006, p. 95), încrederea este o expectanță generalizată potrivit cărei "subiectul se poate baza pe cuvântul, promisiunea sau declarația scrisă a altuia"; este expectanța că alții se vor comporta într-o manieră pozitivă, benefică sau, cel puțin, că nu-i vor provoca subiectului daune de niciun fel. Această expectanță izvorăște: a. Din percepția faptului că ceilalți sunt demni de încredere. Această percepție se compune
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
potrivit cărei "subiectul se poate baza pe cuvântul, promisiunea sau declarația scrisă a altuia"; este expectanța că alții se vor comporta într-o manieră pozitivă, benefică sau, cel puțin, că nu-i vor provoca subiectului daune de niciun fel. Această expectanță izvorăște: a. Din percepția faptului că ceilalți sunt demni de încredere. Această percepție se compune din: • percepția abilității/capacității lor; • percepția bunăvoinței și a integrității lor (celălalt are un set de principii și de valori pe care subiectul le găsește
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pozitive pentru celălalt, sunt stabile în timp și transsituaționale. c. Din filosofia de viață a individului/subiectului. Conform lui Lawrence Wrightsman (1975, apud Boncu, 2006, p. 95), orice individ "dezvoltă o filosofie asupra naturii umane, în fapt un set de expectanțe cu privire la comportamentul celorlalți. Cea mai importantă dimensiune a acestei filosofii personale este încredere-neîncredere, dimensiune ce exprimă măsura în care individul crede că oamenii sunt în mod fundamental onești sau, dimporivă, imorali și iresponabili". L. Wrightsman a demonstrat faptul că "persoanele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cf. Borg, 2010, p. 10; Gurlui, 2008, p. 57; Maingueneau, 2007, p. 82; Iordănescu, 2006, p. 209; Abric, 2002, p. 22; Gottesman & Mauro, 1999, p. 4; Loghin et al., 1970, pp. 71-72 etc.), în condițiile în care "statutul locutorilor determină expectanțele reciproce în privința rolurilor"; de aici doi posibili factori perturbatori ai comunicării: conflictul de roluri (cineva se comportă diferit față de cum ne-am aștepta conform statutului său) și rigiditatea rolurilor (cineva care nu iese din rol nici chiar atunci când situația o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Activarea (arousalul) reprezintă o stare generală de stimulare fiziologică și psihologică, a cărei intensitate variază pe un continuum de la somn adânc la stare de excitație intensă a întregului organism. Anxietatea cognitivă este componenta mentală a anxietății și este cauzată de expectanțe negative cu privire la succes sau de autoevaluări negative. În sport, anxietatea cognitivă se manifestă cel mai frecvent prin expectanțe negative legate de performanță, autoevaluări negative. Anxietatea somatică se referă la elemente fiziologice și afective ale experiențierii anxietății care se nasc direct
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Vasile Septimiu Ormenişan, Cristina Ormenişan, Ioan Pop, Alexandru Mureşan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_807]
-
de la somn adânc la stare de excitație intensă a întregului organism. Anxietatea cognitivă este componenta mentală a anxietății și este cauzată de expectanțe negative cu privire la succes sau de autoevaluări negative. În sport, anxietatea cognitivă se manifestă cel mai frecvent prin expectanțe negative legate de performanță, autoevaluări negative. Anxietatea somatică se referă la elemente fiziologice și afective ale experiențierii anxietății care se nasc direct din activarea vegetativă. Anxietatea somatică este reflectată în reacții de genul: creșterea ritmului cardiac, respirația scurtă, tremurul mâinilor
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Vasile Septimiu Ormenişan, Cristina Ormenişan, Ioan Pop, Alexandru Mureşan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_807]
-
la deprinderile pacientului pentru o anumită sarcină, dacă acesta chiar este capabil să facă acea sarcina sau e doar motivat. 11) Stabilirea unui etalon de comportamente urmărirea caracteristicilor unui comportament ce însoțesc o deviere. 12) Evitarea unor pattern-uri de expectanțe așteptările noastre influențează atât culegerea informațiilor cât și perceperea stării clientului. 13) Utilizarea unor strategii de infirmare a diagnosticului să căutăm informații care infirmă diagnosticul, nu care îl confirmă. 14) Evitarea erorii fundamentale de atribuire e necesar să luăm în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]