1,154 matches
-
fundal al meditației și al unei atmosfere romantice misterioase. Reflecții asupra vieții și morții sunt transpuse în vocabule insolite, intens emotive, de o vibrație muzicală aparte. Microromanele Dânsul păpușilor și De partea cealaltă a soarelui sunt alcătuite din tensionate viziuni expresioniste asupra condiției umane, mizând pe elementul autobiografic și pe comentarii psihanalitice. SCRIERI: Sol, pref. George Meniuc, Chișinău, 1977; Față Morgana, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1989; Sol. Față Morgana, pref. Andrei Lângă, George Meniuc, Alexandru Cosmescu, Chișinău-București, 1996; Rapsodie, Chișinău, 2001
TUCHILATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
Poeme simple), Emil Giurgiuca, Ion Buzdugan, profesează un t. integral, menținându-se în formula clasicizantă a lui George Coșbuc, Al. Vlahuță, St. O. Iosif, Octavian Goga; alții interpretează motive tradiționale cu instrumente moderne: simboliste (Ion Pillat, Virgil Carianopol, Vlaicu Bârna), expresioniste (Lucian Blaga, Adrian Maniu, Aron Cotruș, N. Crevedia, Mihai Beniuc). Dintre prozatorii cu masivă prezență în „Gândirea” și în reviste din constelația ei, doar Victor Papilian este realmente un „gândirist” (deși tematica sa e mai mult urbană, deci netradițională), prin
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
extreme ale avangardei, într-o bună parte a producției sale el apare mai degrabă ca un postsimbolist, adept al înnoirii mai ales la nivelul lexicului și al recuzitei imagistice. Fascinat de modernitate, ispitit și de postura militantă, permeabil la sugestii expresioniste, ca în remarcabilul poem Jazband cu lăutari țigani, a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
cele mai importante/ale fiecărei zile/sunt oamenii și cărțile./ Primii mă îmbrâncesc,/fac haz, mă plâng./ Cărțile mă obligă/să-mi semnez sentința/cu propria mână” (Punct de sprijin). Discursul poetic se structurează într-un balans nesfârșit între viziunea expresionistă tragică și fiorul elegiac, aproape imnic. Livrești ca sursă de inspirație (Biblia, doctrinele mistice, poetul Odysseas Elytis), empatice din perspectiva efectului scontat, poemele din volumul Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul?, subintitulat Fabula rasa II (2003), aduc în prim-
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
datorită secțiunii biografice, oferind date mai puțin cunoscute. În analiza operei V. luminează aspecte îndeobște ignorate, selecționând „nucleele constitutive”: „realismul vizionar”, „grotescul tragic” - tratat în secțiunea cea mai reușită a studiului, unde proza de război este anexată literaturii de tip expresionist - și realismul rural. În altă monografie, Vladimir Streinu, demersul interpretativ vizează tot exhaustivitatea. V. e atent la prezentarea aspectelor activității criticului (comentator de poezie, proză, critică, polemist, istoric literar etc.), oferă un minuțios inventar descriptiv al aproape tuturor articolelor și
VASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290456_a_291785]
-
Studii Maramureșene „Dr. Alexandru Filipașcu” (1997) ș.a. Este prezent în mai multe antologii, iar versurile i-au fost traduse și publicate în limbile maghiară, engleză și ucraineană. S-a vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
ș.a. E redactor pentru Germania al revistelor „Vatra”, „Poezia”, „Euphorion” ș.a., coordonează colecția „Meridian german” la Editura Paralela 45. Lirismul lui Z. are ca suport o percepție discontinuă ce traduce stări de neliniște, dezvoltând tehnici ale dezarticulării în linii îngroșate expresionist. Primul volum personal, Poemele Nordului (1984), stă sub semnul „scutului iernii”, anotimp al singurătății, care îngheață imaginația și impune doar imaginea. Versurile din ciclul Trunchiuri și ilustrate sunt niște „antipasteluri” (Cristian Livescu), pentru că notațiile fulgurante, crâmpeiele de peisaj vorbesc despre
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
pipele și s-au culcat cu nevestele, / căci turme biblice și plictisite urcă, urcă, urcă, urcă pe / cărare și pocnesc printre bice, hăis-cea și vorbe murdare”. Accentele lirice se deplasează către patetismul exasperării și trăirile halucinatorii, trăsături distinctive ale poeticilor expresioniste: „Să ne oprim aci lângă fântâna secată / că salcia serii cade apăsător, / chiar piscurile se gârbovesc copleșite, / iar moara de vânt, văduvă și neagră, / înnebunește pe deal, înnebunește” (Septembrie). Etapa constructivistă aduce cu sine un interes mai apăsat pentru dimensiunea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de estetica vizionară și efervescența deschizătorului de drumuri. Proza lui V., a cărei diversitate pare a îmbrățișa întregul spectru al preocupărilor pentru tehnicile moderne, de la impresionismul poemului în proză simbolist la meticulozitatea observației specifice romanului naturalist, trecând prin tipare compoziționale expresioniste și suprarealiste, își afirmă unitatea de substanță în respectarea programatică a unei orientări care, redefinind ierarhia tradițională a genurilor, s-a impus odată cu revoluția romantică drept unul din principiile modernismului literar: preeminența lirismului. Într-un interviu acordat lui I. Valerian
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
se recunoaște / După fulgerele pe care stă...” (Clubul spațiului). De bună seamă, adâncirea în oniric este emblematică pentru concepția lui Z. despre creație. Vizitat de fantasme vizionare, pe alt palier al cunoașterii poetice, el reface legătura cu tradiția neoromantică și expresionistă a lui Al. A. Philippide, de pildă. Ca o boală cosmică eruptivă, visul bântuie imaginația aprinsă a lumii, prilejuind o disecție nemiloasă în străfundul conștiinței omenirii: „Se taie-adânc și-n ele se desfundă mări, / Cangrena-n care vise se scufundă
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
observarea mediului citadin provincial. Altă culegere de nuvele și povestiri, Miss, va apărea postum, în 1942. Același mediu e prezent și în primul roman, Madona cu trandafiri. De data aceasta, departe de orice implicații ale realismului, Z. promovează subliniate trăsături expresioniste, privilegiază caricaturalul, șarja grotescă și absurdul. Cu acțiunea plasată într-un univers dereglat, halucinant, de coșmar burlesc, scrierea, relevabilă prin atmosferă și printr-un personaj memorabil - mitomanul Mihăilă, posesor al unei imaginații debordante, enorme -, suferă însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
inedite în raport cu optica tradițională integral negativă - bunăoară, atitudinea lui față de boieri e justificată prin versatilitatea acestora -, atribuindu-i-se calități de abil diplomat, ce îl apropie de Vlaicu Vodă, personajul lui Al. Davila. Z. mai încearcă teatrul istoric, experimentând soluții expresioniste în piesa scurtă Fu poruncă de la Suceava (reprezentată în 1927 la Teatrul Național din Craiova) și publică în „Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
o „glumă neverosimilă cu dragoste și moarte”. Tema iubirii e asociată temei morții, într-o combinație în care „gluma” nu e glumă deloc, iar termenul „neverosimil” sugerează o desprindere de convențional. Nerealizată artistic, piesa apelează, ca și Sam, la modalitățile expresioniste, tinzând să ilustreze - cu reflexe din Dostoievski - ideea că pentru formarea caracterelor ferme e absolut necesară fapta eroică. Spirit febril, tentat mereu de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
din Dostoievski - ideea că pentru formarea caracterelor ferme e absolut necesară fapta eroică. Spirit febril, tentat mereu de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului mic-burghez în comedia apăsat sentimentalistă (dar de anume pătrundere psihologică și virtuți
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și apreciază că acesta e consecvent aplicat de constructivism. Rezultat din lupta între cubism și dadaism, constructivismul l-a smuls pe primul din „lâncezeala de atelier” „îmbrâncindu-l” în stradă și a curmat anarhismul celui de-al doilea opunând subiectivității expresioniste obiectivitatea; depășește și futurismul minat de tendințe centrifuge, neagă „dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă”. În consecință, idealul de artă e „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”. Spiritul epocii moderne - constată V. în 1925 - a pus capăt disparității între arte. Sub
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
în palme, bețivi/ cu figuri cunoscute, muncitori/ la linie, la întreținere...”. Dimensiunea mitologică se estompează în Inima de raze (1982), unde euforia lasă locul depresiei, iar stilizarea viziunii nu se mai face în direcția euforiei edenice, ci în sensul infernaliilor expresioniste: „dâra asta de sânge dusă până/ la maximum va răci, fericiților, nisipul să/ îl puteți traversa, feriți, cu/ parfumurile voastre de mosc în bășici/ ermetice,/ închise în vase, fluviu/ urmărit de o fiară: în frunte, eu/ șiroind, purtând hainele/ luate
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
în pietre spălate de foc // și când se scoală cu toții iar clopotul anunță nașterea luminoasă a graiului / și satul plutește în aburul laptelui fiert / plec în somn și purificat mă închid / în fluturii rechemați în unghere” (De profundis, II). Impactul expresionist, niciodată anulat, va fi amortizat progresiv în versurile din următoarele două decenii - O casetă cu șerpi (1970), Bunica se așază în fotoliu (1971), Sufletul obiectelor (1972), Trecătorul de demult (1975), Iepuri și anotimpuri (1976), O nuntă de cenușă (1977), Un
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și momentului istoric, care, nerevendicându-se explicit de la nici una din direcțiile ideologice interbelice, continuă într-o oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost definit specificul literaturii iconariste, își căuta sursele în romantismul german și în fenomenul Sturm und Drang-ului, S. mizând pe capacitatea provinciei, concept aproape filosofic, de a resuscita energiile creatoare și de a fixa destinul
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Deși inspirate, în general, din lumea satului, aceste proze par să fie mai degrabă vehicule pentru câteva obsesii tematice, precum copilul, femeia, regresiunea în primar sau revelația mistică, ceea ce nu le transformă în monografii ale spațiului bucovinean, ci în consecința expresionistă a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Prin oraș). Și aici descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim / muritori” (Rugăciune). Versurile din E bine oriunde, Spleen readuc melancolia, în timp ce Întrebare sau Zeii bătrâni au accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă din sufletul meu / călare, încercănată, / iar calul ei înalt se pierde în dimineața de fosfor” (În dimineața de fosfor). În poemele din Nopți și zile (1999) convulsiile imaginarului expresionist se
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă din sufletul meu / călare, încercănată, / iar calul ei înalt se pierde în dimineața de fosfor” (În dimineața de fosfor). În poemele din Nopți și zile (1999) convulsiile imaginarului expresionist se înmulțesc: „Tot ce-ating e cenușă. Pod năruit. Hăcuire de aripi” (Ziua VIII), existența se desfășoară într-o veșnică precaritate: „Trăiesc soarta / împăraților fără tron: N-am destule cârje pentru / ziua de mâine. Nici amăgiri nu mai am / Cum
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
Limbajul e viu, colorat cu metafore și cuvinte fruste, uneori chiar cu regionalisme. În configurarea personajelor se simt dalta și penelul artistului plastic, care alege cu talent detaliile sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit, nu întâmplător, de modalități expresioniste în desenul figurilor și în perspectivarea planurilor narative. Dar cea mai caracteristică trăsătură a prozei lui V. o constituie lirismul de o mare varietate, mergând de la patosul frenetic al participării la viața personajelor până la poezia descrierilor de natură și la
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
P. recuperează însă filonul romantic al poeziei printr-o mișcare de regresiune dinspre timpurile poetice moderne către secolul marilor viziuni cosmice. Fenomenul nu este, în acest caz, unul de involuție. La „reciclarea” temelor romantice poetul ajunge valorificând experiența simbolistă și expresionistă, care traversase între timp poezia lumii. Nu e de văzut aici atât o intenție de actualizare, cât o afinitate structurală și o încredere onestă în vitalitatea unei estetici ce părea depășită. Opțiunea pare să fi fost atât de nedumeritoare în
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
degradate, cu elemente atinse iremediabil de îmbolnăvire, pustiire, năruire; cerul e obosit, valurile oceanului sunt moarte, copacii epuizați, cosmosul întreg pare bolnav. Sufletul însuși este atins de o maladie necunoscută și macerantă și se cere extirpat. Gestul ia forme paradoxal expresioniste: „Mi-e bolnav cugetul și aș vrea să-l rup / Cum rupi unui păianjen un picior / Și sufletul mă doare ca un trup! / Din mine-aș vrea să-l scot și să-l omor, / Să nu-l mai simt în
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
alcătuită pe temeiul aluziilor și al sugestiilor intelectuale. Diafanitățile și edulcorările romantice se contaminează de viziunea și expresia baudelairiană, virusate de „urâtul” estetizat. Venită tot din romantism, pasiunea cosmicității, fără a-și micșora cu nimic intensitatea, este formalizată în spirit expresionist. Ceva transcende în permanență elementele alcătuitoare ale lumii celeste și terestre, punându-le pe toate sub semnul fiorului metafizic, dar și al unei spaime existențiale nelămurite. Mineralitatea, infinitul cosmic, temporalitatea și spiritul se contopesc într-un tot care poartă dureros
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]