990 matches
-
Mai Mare Imperiu, zise Enro. Se întrerupse. - Continuă, te rog. - Doresc să comand tot echipamentul ce mi-l voi alege de la Magaziile generale. Nu arme, firește. Enro remarcă: - Poți s-o ții așa mult și bine. Ce oferi în schimbul acestor extravagante pretenții? Gosseyn își formulă răspunsul nu pentru Enro ci pentru detector: - Ai ascultat. Am vorbit cinstit până aici? Tuburile abia clipiră. Urmă o lungă ezitare. - Exact, până la un anumit punct, după care este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vino aici. Aș vrea să te uiți la asta. E nota de plată pentru înmormîntarea mamei tale. O cifră exorbitantă, nu crezi? Credeam că e mai ieftină cremația decît înmormîntarea, dar nu. Costurile sînt, practic, la fel. — Da, pare cam extravagant, zise Duncan uitîndu-se la nota de plată. — Ei, bine, nu vreau să cheltuiți atît pentru mine, așa că fac aranjamente să-mi donez corpul medicinei. Vrei să semnezi hîrtia? E dovada că tu, fiind ruda cea mai apropiată, nu ai obiecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
talente încă ne mai țin în viață. în comparație cu cultivarea și culegerea primei recolte de grîne, cea mai mare realizare a noastră îtrimiterea a trei oameni spre lumea moartă și înapoi într-un cartuș care se auto-aprinde) este o minunată și extravagantă efigie barocă pe cea mai recentă pagină din istoria umană. — Asta-i o tîmpenie, Monboddo! Și o știi! strigă cineva care stătea vizavi de Lanark. Delegații negri rîseră. Monboddo le adresă un surîs disprețuitor înainte de a continua: — încă reprezint tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mai Mare Imperiu, zise Enro. Se întrerupse. - Continuă, te rog. - Doresc să comand tot echipamentul ce mi-l voi alege de la Magaziile generale. Nu arme, firește. Enro remarcă: - Poți s-o ții așa mult și bine. Ce oferi în schimbul acestor extravagante pretenții? Gosseyn își formulă răspunsul nu pentru Enro ci pentru detector: - Ai ascultat. Am vorbit cinstit până aici? Tuburile abia clipiră. Urmă o lungă ezitare. - Exact, până la un anumit punct, după care este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ale zeului Apolo, talente, ridicare socială și morală). Inelarul trebuie să fie mai scurt decât cele două degete menționate mai sus. Altfel, e vorba de o persoană orgolioasă, dacă inelarul este deformat (persoană vicioasă); dacă inelarul este prea mare (persoană extravagantă): Îngerii norilor îmi coborau pe șira spinării, Îngerii viermilor mă încălțau cu sandale. Nichita Stănescu, Mâna cu cinci degete . Degetul lui Mercur: degetul mic/degetul lui Mercur (forță vitală, preziceri, descântece, totalitatea persoanei, simbol al cuvântului, simț practic, sensibilitate), dacă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fie unul nefamiliar, ca și cum din adâncul său ar iradia forța unei alte civilizații. Punctul de apogeu al acestei explorări ce evocă parcursul profesorului Challenger din The lost world a lui Doyle este contemplarea priveliștii ce pare să confirme cele mai extravagante ipoteze. În jungla îndepărtată sunt imobilizate navele spațiale ce au purtat către Pământ misiunea științifică trimisă de pe îndepărtată planetă Terango. Luc Orient consemnează emoția unei întâlniri de gradul III. Umanitatea terestră și supraviețuitorii de pe Terango comunică, reconstituind istoria uitată a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe care Enver îl urmărește cu o pasiune suicidară : recrearea Imperiului care să reunească națiunile turcice, contrapondere la puterea sovietică. Acesta este noul mare joc al lui Enver, un joc în care sunt prinși, la rândul lor, Corto și Rasputin. Extravagantă și memorabilă, cariera lui Rasputin de instructor militar în armata emirului de la Buhara este un contrapunct ironic la această acumulare de crime și de atrocități ce jalonează drumul lui Corto. Asia ce adăpostește comoara lui Alexandru Macedon este un tărâm
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu? Vânzătoarea se întoarse cu o eșarfă albă. Mama lui Ellis și-o aranjă în jurul gâtului, o aruncă peste umăr cu un gest extravagant. — Ei bine, domnule Istețescovici, n-ai să mă duci pe mine la azil. Să-ți intre bine asta în cap, chiar acum, spuse ea și se întoarse spre vânzătoare. O iau. Zâmbind în continuare. Frații se întâlniră în aceeași seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trebuie două case În același oraș, de ce nu Închiriezi una? Întrebă ea. Matthew râse. — Adevărul e că nu-mi trebuie. Dar le am. Stau goale În cea mai mare parte a timpului, pentru că sunt mereu plecat În vreo călătorie. Părea extravagant. — Și În seara asta unde te duci? În Bel Air sau În Malibu? Întrebă ea curioasă. — Nu știu, În Malibu, poate... casa de-acolo e pe plajă. Ești bine-venită să-ți petreci noaptea În ea, dacă vrei. Nu cred... zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
volutelor Șarpelui, o hartă a acelor ley-uri reconstituită pentru fiecare continent. Verne explorează de sus și de jos rețeaua curenților telurici.“ Colaboram. „Cum se numește protagonistul din Indiile Negre? John Garral, aproape o anagramă a lui Graal“. „Să nu fim extravaganți, să stăm cu picioarele pe pământ. Verne lansează semnale mult mai explicite, Robur Cuceritorul, R.C. Roza-Cruce. Iar Robur citit invers dă Rubor, roșul trandafirului.“ 85 Phileas Fogg. Un nume care e o signatură: Eas, În greacă, are sensul globalității (este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fezabilitate privind viața și construcțiile pe gheață. Zamyatin era unul dintre cei doi arhitecți ruși, ăla nostim. Celălalt era un abstinent absolut care nu vorbea niciodată cu nimeni. Din fericire, Zamyatin compensa această lipsă umplînd nesfîrșitul apus arctic cu povești extravagante. La venirea iernii, unul dintre membrii echipei, un meteorolog suedez, a murit pe neașteptate de atac de cord. Cu o săptămînă mai devreme dacă murea, trupul său ar fi putut fi transportat pe calea aerului la Anchorage, dar furtuna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
espressoul, Își face loc un soi de melancolie. Bogați sau nu, nu sînt decît niște oameni care au mîncat prea mult și acum trebuie să se Întoarcă la birou. Nu au nici timpul, nici personalitatea necesară pentru odihnă, oricît de extravagant le-ar fi fost prînzul. În ciuda energiei lor nervoase, Wakefield simte că și comesenii lui sînt extenuați; cu toți au fost În cel puțin trei avioane săptămîna asta, și nu are nici un fel de importanță dacă jet-urile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu care să vorbești, acum trebuie să explic drumul la Încărcătura Prețioasă. Okay, amice? Zamyatin vorbește o engleză stîlcită de dragul Prețioasei sale Încărcături. Wakefield n-a avut prea mult timp pentru a-și face prieteni. A avut Întîlniri rapide și extravagante, mii de cunoștințe, dar nu are decît o persoană pe care o poate suna la miezul nopții. Ivan oricum nu doarme prea mult și este Întotdeauna (morocănos) bucuros să Îi audă vocea, iar Wakefield a devenit dependent de franchețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi Church’s, întocmai ca tatăl ei, sau că fuma trabucuri extravagante Romeo y Julieta, când și le permitea. Dar whisky-ul părea ceva personal. Îi era groază să se gândească la ce-ar fi zis Stevie despre asemenea copilării. Îi aduse un pahar cu vin chiar în momentul în care chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce” (la D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de către N. Davidescu și T. Vianu - dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu, Petică, D. Anghel, A. Moșoiu, Al. Vițianu, I.M. Rașcu, Gabriel Donna, și cel muntean (prețios-decorativist, extravagant și exterior, pe linia „clarității/raționalității latine”), reprezentat - între alții - de Macedonski, Minulescu, N. Davidescu, I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion Pillat, Al. Colorian, E. Ștefănescu-Est. Elena Farago, Barbu Solacolu, este simptomatică în acest sens. De acum, mediile boeme ale cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care privighetoarea e substituită de pitpalac, cîntecul e un „sgomot cît o muzicuță de tinichea”, iar „liliacul are un miros dulce de parfum prost... se repetă, devine plicticos, plicticos...”) și „Mirela“ - episod erotic „dramatic”, absurd-parodic - în nr. 3. Cel mai extravagant dintre toate este „Minciuni trăite“, un pretins manuscris găsit, cu „început” și „sfîrșit”, care deviază în elucubrații absurdiste. Leon Baconsky vede în el un simptom al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa de celebru în străinătate”, Emilian mobilizează un întreg arsenal, referindu-se și la producția franceză a acestuia. Presiunea notorietății externe este, totuși, redutabilă. Ca toți negatorii fenomenului, criticul apasă asupra caracterului de „reclamă comercială” al Dadaismului și de inovare extravagantă în domeniul „modei” literare: „Curajul de a lansa o modă nouă, fie ea oricît de bizară, se pare că e mai prețuit decît însuși talentul. Literatura, ca și comerțul, are o latură viabilă prin reclamă. Datorită ei, d. Tzara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adoptate de unii scriitori moderniști (ex.: „fanteziștii umoriști” T. Arghezi, I. Călugăru), devenind un „procedeu”. Cu toate acestea, „minoratul” textelor urmuziene e decretat fără drept de apel. La fel - caracterul lor neprofesionist. Percepția amatorismului de „începător” se întemeia pe caracterul extravagant al textelor, „bizar” pentru orizontul de așteptare al epocii, dar și pe puținătatea scrierilor, dintre care doar cîteva au fost publicate în timpul vieții autorului. Impresia de „farsă” nu poate să înșele: „Aerul de farsă al scrisului lui Urmuz e încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avem orchestră) a fost și suficient de zgomotoasă, și destul de Însuflețită pentru ca invitații să danseze mai toată seara. Ca simplu spectator (căci, la drept vorbind, așa mă simțeam), trebuie să recunosc că a fost impresionant. Cea mai luxoasă și mai extravagantă nuntă la care am participat vreodată. Ca mireasă, odată ce a luat sfîrșit ceremonia, m-am simțit complet dată la o parte, de parcă m-aș fi uitat la un film și aș fi fost suspendată În aer, fără să am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o cruce făcută din două lemne, legate cu o ramură de salcie. Dedesubt era o saltea din piei de oaie și o candelă de teracotă. L-am întrebat: - Cine ești, omule? Mi-a răspuns fără a conteni să-și aștearnă extravagantele mâzgăleli. - Eu sunt cel care se roagă și cugetă. Numele meu, dacă se poate spune așa, este Garibaldoo. - Ești călugăr? Ești pustnic? A pus jos penelul și s-a așezat, cu umerii slabi rezemați de zid și cu mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clădirilor era extraordinară. Construcții simetrice cu tot felul de forme, ca niște clepsidre care aveau niște limbi ce ieșeau din loc în loc în relief, fiind parcări sau clădiri în formă de discuri, cercuri, globuri, înalte și răsucite, cu adevărat construcții extravagante. Animalele aveau ochi bionici și-i puteau roti în cap și îi foloseau chiar ca arme cu laser pentru a-și prinde prada. Școlile erau ultramoderne, aveau tablete cu touchscreen și fiecare copil avea câte un I Pad în loc de caiet
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Efraim să-și găsească singur drumul în această lume. Deși nu-i făcusem nici un serviciu, Zafenat Paneh-ah îmi trimisese un dar făcut din trei lungimi de in alb ca zăpada. Când Benia m-a întrebat de ce era darul așa de extravagant, i-am spus toată povestea. Era a treia oară când o spuneam; prima dată lui Werenro, apoi lui Meryt. Dar de data asta inima nu mi-a mai bătut tare și nici ochii nu mi s-au mai umplut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sa la evoluția umană i se părea constituită În esență de articolele sale de biofizică - supuse obișnuitelor criterii de autoconsistență și refutabilitate. Elementele mai filozofice din ultimele sale scrieri i se păreau, lui Însuși, niște aserțiuni hazardate și chiar puțin extravagante, justificabile mai puțin de un demers logic cât de motivații pur personale. Îi era un pic somn; luna luneca pe deasupra orașului adormit. Știa că, la un cuvânt al lui, Bruno se va ridica, Își va pune bluzonul, va dispărea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mare de nervozitate. — Samantha ! Ne întrerupe o voce veselă și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și eu zâmbetul și simt că încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]