5,918 matches
-
Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu un gest echivoc ce-i sporește categoric credibilitatea: Am început să scriu articole la gazetă, declară d-sa fără clipire, în felul în care unii se apucă de strîns timbre poștale, dezlipind
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
acestor secțiuni, dar mai ales din comentariile întreprinse asupra cărților însumate în cuprinsul lor, reiese cu claritate competența cu care Constantin Cubleșan a știut să discearnă diversitatea și specificitatea problematicii circumscrise în noile studii eminesciene, relevând contribuția fiecăruia în parte, neezitând să facă și amendamentele necesare. în ansamblul său, ca și cele precedente, volumul prezintă o imagine pluridimensională asupra explorărilor întreprinse în labirinticul continent biografic și ideatic eminescian, de critici și istorici literari mai tineri sau mai vârstnici, dar care aduc
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
explicații divine. Remarcabilul elogiu închinat micii proprietăți rurale și clasei medii în formare îl întreprinde Bălcescu tocmai în numele principiilor creștine; în textul din care am citat mai sus, scris în chiar zilele fierbinți ale Revoluției, în august-septembrie 1848, istoricul nu ezită să se transforme în purtător de cuvînt al tuturor țăranilor români care au existat și au suferit, din noaptea timpurilor și pînă în anul 1848, cînd se punea problema împroprietăririi lor. Adoptînd formula perorației, a adresării directe, Bălcescu vorbește ca
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Iordan Datcu La îndemnul prietenilor și apropiaților de a-și evoca traseul vieții, Harry Brauner a ezitat să și-l pună pe hârtie: Nu m-aș încumeta - avea să scrie el, în preambulul paginilor, vreo 25, pe care le-a scris totuși - ținând seama de fantezia ce îmi transformă neîngrădit și fără vrere realitatea întrepătrunzând și contopindu
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
Nici transe mistice, nici cădelnițări folclorico-pravoslavnice, în filmul lui Lungin întîlnirile au un grad premeditat de "impuritate", nu sunt ca la carte, părintele Anatoli joacă un dublu rol, al călugărului taumaturg și al ucenicului umil încovoiat sub apăsarea păcatelor. Nu ezită să bea ceai cu mirenii, să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
cununii și înmormântări, dar, să fim sinceri, arătați-mi mie un român normal care face altfel. Care își face cruce când trece pe lângă Casa Domnului și pe urmă îi trântește o înjurătură șoferului începător, cu lămâia pe geam. Care nu ezită să scoată șpaga din buzunar și s-o întindă polițistului de la circulație, medicului din spital sau funcționarului de la ghișeu pentru a-și rezolva problemele" (p. 104). Este greu de spus în ce constă valoarea povestirilor lui Liviu Nanu. Nu se
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
In cultura noastră, puternic irigată de spiritul lui Mitică, vom răspunde imediat: "De frânghie!" Mardeiașii corectitudinii politice vor sări și ei ca arși: Pentru a-mi impune cu forța valori pe care le detest. Jos terorismul creștin!" Noncreștinii nu vor ezita, la rându-le, să denunțe agresivitatea unui semnal sonor îndreptat, desigur, împotriva existenței lor. Mă mir că ecologiștii n-au cerut încă interzicerea bătăilor de clopot, din cauza poluării sonore! Obiectul în sine apare în epoca bronzului, cunoscând ulterior, la chinezi
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
întoarcere, o reluare a vieții de la capăt, cu o calmă și plină de amărăciune înțelegere a lucrurilor. Talentul este o chestiune de cantitate. Talent nu e să scrii o pagină numai: ci să scrii cincisute de pagini... Cei puternici nu ezită... Ei se vor așeza la masă, și vor asuda... Vor merge până la capăt... E singurul lucru ce-i deosebește de cei lași, care nu vor începe niciodată... în literatură, nu exista... n^y a que des boeufs! nu există... decât
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
despre care am fi putut crede că va folosi toată viața persoana a treia utilizează acum în mod curent persoana întâi. O instituție ni se revelează ca un om. Și ce om! Așa cum ni se înfățișează acum, când nu mai ezită să vorbească despre sine, să evoce întâmplări de altădată sau să-și portretizeze semenii care au re-pre--zentat ceva în viața lui, Nicolae Balotă ne impresionează prin modul luminos de a-și asuma tragedia, prin voința de a nu face din
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
acum, / și nu mai știu cine vorbește în poem".Ori simulează o insciență a scriiturii practicate: "Du-mă și leagă-mă, / soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, / nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu". La modul parodic, nu ezită a se prezenta într-o secvență clovnescă: "Și timpul nu va mai dura, și se va despărți / de sine, și va rămîne sinele său, și acolo se va urla / într-o imagine mare, // acum, el stă cu sinele său, ca
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
de accepția documentară a unei autobiografii, e continuată cu alte episoade, din adolescență și tinerețe, care, dacă nu certifică, indubitabil, o eliberare de trecut, relevă măcar o uitare temporară și o atenuare a traumei. Povestirea Lipova ne arată un protagonist ezitând dramatic să adopte la 13 ani calea maturității evreiești (o face, totuși, formal) sau să urmeze entuziasmul pionieriei, stimulat printr-o tabără de elită, la Lipova, unde asistă uimit, rușinat și lecuit, la controlul corespondenței colegilor, dându-și seama de
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
corifeii săi fiind în realitate... persecutați. Bunăoară inenarabilul Dan Zamfirescu, care l-a celebrat pe dictator în tonalitățile cele mai halucinant servile și a fost unul din publiciștii cărora le aparține paternitatea sintagmei "epoca de aur" a lui Ceaușescu, nu ezită a se plînge de "constanta marginalizare" pe care ar fi suportat-o după 1980. Alții - ori chiar aceiași indivizi, cu alte ocazii - își leapădă însă masca disocierii, afirmînd cu cinism că "am colaborat cu Securitatea din patriotism" sau că "am
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
comentariul avizat la crestomația de texte exemplare, meritul principal al lui Iulian Rațiu fiind cel de a apăra "drepturile celor mici la o literatura mare". Nu altceva spune Michel Tournier când , confruntat cu eticheta critică de scriitor pentru copii, nu ezită să se apere: "Eu nu scriu pentru copii, scriu însă animat de idealul lapidarității, limpezimii și al proximității concretului. Când reușesc să fiu cât mai aproape de acest ideal - vai, atât de rar - ceea ce scriu este atât de fluent încât până
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
pentru a nu ne deda la acte vandalice ori pur și simplu pentru a nu ne plînge. Dar dibuind atari pricini putem oare cauționa falsul ? Putem scuza impostura textuală? Întrebări retorice... E necesar să privim lucrurile în față, să nu ezităm a le spune pe nume, descurajînd astfel dacă nu comiterea textelor în chestiune, măcar iluzia că ele ar putea proba o vocație, că ar putea trece fraudulos granița către teritoriul valorii . Aproape în fiecare zi factorul poștal vine la ușa
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
rău, numai ... să scrii". Formulă obsedantă, care mă urmărește zi și noapte, lege apocrifă a existenței mele. Și să nu-și imagineze cineva că-mi e mai ușor cu autorii "buni" decît cu veleitarii. Și aceștia - de cîte ori? - nu ezită a mă trage de mînecă, nesătui de comentarii, oricîte s-ar fi acumulat pe parcurs. Mă gîndesc cu nostalgie la experiența proprie. Într-un sfert de secol, I. Negoițescu a scris despre mine de trei ori, iar Ștefan Aug.Doinaș
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
de distincții, să lași, nonșalant, deoparte toate eventualele piste de sugestie melodramatică. Se cer, pentru așa ceva, o remarcabilă artă a fugii de clișeele sentimentale și o dispoziție stilistică neîntrerupt ironică. Sociu le are, din abundență, pe amândouă. Iar dacă am ezitat înainte de a-mi stabili simpatia pentru acest roman de nici 200 de pagini, am făcut-o cu gândul la autorul unor volume ca Fratele păduche sau Cântece eXcesive. Autor care pare să iasă cel mai șifonat de aici. În ceea ce
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
ocazional viceconsul al Greciei, întîmplare în urma căreia relațiile dintre Moldova și Grecia au fost pe punctul de a se rupe. împins de un instinct salvator, Ghica face din astfel de alunecări neprevăzute metoda însăși a scrisului său. Treptat, prozatorul nu ezită să adopte maniera "parantezelor continui", adică a divagației neîntrerupte, fără fir conducător perceptibil. Deriva aparentă, lăsarea în voia inspirației momentane devin marca stilului lui Ghica. El ajunge să o domine cu atîta siguranță, încît senzația de improvizație este totală. Scrisoarea
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
respect o anumită ordine sau o anumită oră. S-ar putea să fie vorba doar de fixisme ridicole, dar, în același timp, cred în determinarea psihologică, în efortul de autoconstruire al fiecărui individ. La întrebarea din titlu răspund, fără să ezit: da, mă plictisesc ușor. Mă plictisesc ședințele, mă plictisesc adunările festive, paradele militare, sărbătoririle și omagierile. Mă plictisesc atunci când lucrurile merg în direcția greșită, când oamenii vorbesc prostii, când lipsa de caracter se pune de-a curmezișul finalizării unor proiecte
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
Dar probabil că la Stockholm nici măcar Salinger nu e suficient de "corect politic"! Dacă nici unul din cei cinci scriitori americani actuali, în a căror operă pulsează genialitatea (Thomas Pynchon, Philip Roth, John Updike, Don DeLillo, Cormac McCarthy), cărora n-aș ezita să-i adaug pe Paul Auster și pe William T. Vollmann, nu merită nominalizați, înseamnă că avem mari probleme de percepție. Vollmann, de pildă, e, la nici patruzeci de ani, autorul unei opere copleșitoare prin profunzimea analizei psihologice și a
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
cât mai clar" (Am coborât). Propoziții curățele la modul școlăresc. Numai poetul vede în clar ceea ce e groaznic și simte cutremurarea. Lectorul - la care informația și senzația nu mai ajung - este obligat să-l creadă pe cuvânt. Daniel D. Marin ezită, sub ochii celor câțiva care s-au intersectat până acum cu creația lui, între a scrie o bună poezie timidă și o poezie palidă.
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
articolul într-o interminabilă listă. Cert este că a 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" a fost un succes. Un nou succes, al patruzecilea, datorat tuturor participanților, dar mai ales lui Constantin Th. Ciobanu, intelectual român care nu a ezitat să-și pună viața în slujba unei idei.
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
supus pînă la servilism și adulare față de superiorii săi în structurile politic-administrative, mai cu seamă față de "cei mai iubiți fii ai poporului" Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, și, concomitent, arogant, caustic, discreționar cu subordonații. Pentru a-și menține poziția, nu ezită a urma fără crîcnire virajele cele mai imprevizibile ale conducerii partidului. Se dovedește un veritabil maestru al adaptabilității, un as al piruetelor pe care se străduiește a le explica printr-un cinism "dialectic". Prima sa "dragoste" a fost Ana Pauker
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
afară, să mă scol în ciuda armelor îndreptate spre mine și să ies, iar el a simțit asta - a telefonat la școala la care lucram atunci; a ridicat receptorul colegul meu de istorie-română: se auzea foarte clar și răspunsul lui; a ezitat o clipă, repetîndu-mi numele, deși ne cunoșteam de mult și băusem și cîteva beri cîndva după ore, apoi: dar ce a făcut?, a întrebat el cu prudență, și după ce află că sînt reținut în gară zice deodată: nu știu... nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
din asta trăiesc eu și familia mea, dar vin și de drag [...] Fermoarul e o legătură strânsă pe care o am cu oamenii” Maistrul Coco mărturisește că este deschis și îi place mult să comunice cu oamenii, iar clienții nu ezită să își deschidă sufletul în fața lui, împărtășindu-i poveștile lor de viață. Îi place să lucreze pentru că e o meserie care nu necesită mare efort și, mai ales, una care nu “moare niciodată”, după cum spune chiar el: “Fermoarul e clar
Regele Coco și fermoarele lui by Cautis Roberta () [Corola-journal/Journalistic/81245_a_82570]
-
genere conservate (în respingerea lor ar putea juca un rol și corespondentele cu -um din engleză!). Specializarea morfologică (adjectiv, substantiv / adverb) contează doar dintr-o perspectivă raționalistă față de care uzul e indiferent. Partida rămâne deschisă: deși sînt foarte frecvente, aș ezita să afirm că maxim și minim reprezintă norma de mîine.
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]