778 matches
-
fost, o făcuse să se simtă în viață. Și înfricoșată. —Cronici de carte? Încercă să se concentreze, apoi își aminti. I-am tot dat copii primite la redacție. Copii de cărți pe care nu le dorea nimeni, a adăugat ea ezitant. Și el îmi spunea mereu ce crede despre ele. A, da. Ei bine, luni va începe curieratul pentru postul de televiziune. Cronicile de carte pentru Colleen sunt departamentul Lisei. Dar am putea să o întrebăm oricând, concluzionă el vesel. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era prea putredă. Și ceva mâncase din carne. Nu numai chestii mici și albe care viermiuiesc, Dumnezeu știe că din alea erau destule, ci un șobolan sau o vulpe. O sudoare rece scălda fruntea lui Isobel, iar comentariul ei deveni ezitant. Grijulie, ridică organele interne din punga de plastic În care fuseseră vârâte, Încercând să identifice ceea ce ținea În mâini. Logan era convins că nu-și va mai scoate vreodată mirosul din nări. Cu micuțul David Reid fusese rău, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o linie de purpură pe cer, spre apus. Umbrele figurilor gravate pe zidurile templului păleau. — Lasă-mă să le pătrund înțelesul o clipă, zise Germanicus, înainte să se lase întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi spune un lucru. Nu confunda simbolurile noastre animale cu tot atâția zei, așa cum fac grecii. Agerimea șoimului, lipsa de milă a șacalului, istețimea pisicii, caracterul enigmatic al șarpelui, carapacea unui scarabeu reprezintă doar părticele ale puterii divine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fustele mamei, dar Chanel nu se lăsă păgubașă. —Vai, ce păpușică frumoasă ai! Nu e păpușica aceea pe care-am văzut-o la televizor? Căreia-i crește părul ca prin minune? Fetița se uită la Chanel și o răsplăti Încuviințând ezitant din cap. Și poți să faci magia ca să-i crească părul? o Întrebă Chanel. Încă o Încuviințare din cap, dar de data asta Însoțită și de-un zâmbet. Și ai putea să-mi arăți și mie? Mi-ar plăcea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
al lui Unamuno cu Augusto, în vis), fără a fi private totuși de o claritate intrinsecă și tăioasă, cum lama unui cuțit care despică argintiu ceața, dar nu o îndepărtează, ca în scenele dintre Augusto și Unamuno. Un regim comunicațional ezitant și nebulos determină și dialogurile interioare, monodialogurile sau cele câteva pasaje în stil indirect liber. Interlocutorii nu sunt însă numai oameni: o partitură însemnată, dar care se face auzită abia în final, e rezervată unui câine, Orfeu, mult speculat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-am deschis larg brațele de-a lungul spătarului canapelei în semn de invitație pentru amândouă. Haideți, am repetat. Betsy mai făcu un pas, dar Abigail rămase iar pe loc. —Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate cel mai bine ar fi să vii să petreci sâmbăta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vrea să rămână, acolo se simțea fericit cu familia și cu munca lui, avea un cerc de cunoștințe și de prieteni la care nu voia să renunțe și observă că nimic din ce spunea nu ieșea din el, frazele lui ezitante rămâneau neauzite. Nimeni nu-i arunca o frânghie, nimeni nu-l ridica. W. vedea cum fanta se închidea, înghițindu-l. Trebuia să accepte ceea ce era de neevitat, ca orbirea pe vremuri, și privirile tatei tremurau. Pe urmă ajunseseră la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de bine ar fi fost apărate cu prilejul mutărilor. În casa scărilor, la trecerea printr-o ușă prea îngustă sau când un hamal a vrut să se dea mare: fără îndoială, există acest zgomot produs probabil prin izbire, un sunet ezitant, înfundat - și cred că mama a preluat cuvântul de la zgomotul ăsta surd și sec, parcă l-a inventat: bufnetul, bufniturile - prin care denumea o bușitură produsă din cauza unei neglijențe în transportarea mobilelor, prin lovirea de un perete sau de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
singura care va asculta mesajul. Nu era nevoie să intre în vreun fel de detalii grafice ca să exprime ideea că ne culcaserăm împreună. Dar, tehnic vorbind, nu am făcut nimic greșit, i-am explicat eu lui Mark pe un ton ezitant. Adică, eram despărțiți, înaintasem cererea de divorț. Mark mă fixă cu răceală. —Tehnic vorbind, sigur că ai făcut bine. Tehnic vorbind, aș fi putut accepta una dintre ofertele lui Tally, fie aici, fie în Franța și nu aș fi greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Elizabeth Robins, fuseseră de față la premieră, Începu să reconstruiască Înșiruirea de evenimente care dusese la apariția lui, fără a bănui nimic, În momentul cel mai deplorabil: primul act, aplaudat de toată lumea, care părea să anunțe un mare succes; Începutul ezitant al celui de al doilea, batjocura crudă la adresa costumului dnei Saker, pornită de la galerie și din fundul sălii, pierderea totală a Încrederii În sine ca rezultat și efectul său dezastruos asupra celorlalți actori; gălăgia tot mai mare provocată de zeflemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
delicat. Această verificare manuală l-am pus să o practice, doisprezece ani mai târziu, atunci când a fost vorba, în scris, de apărarea Poștei Poloneze, pe Oskar Mazerath care a putut astfel cu cele cinci degețele ale lui, să-i confirme ezitant muribundului administrator Kobyella bărbăția lui intactă. La punctul principal de prim-ajutor am fost despărțiți. El a fost dus în cort, eu am rămas afară. Pe urmă, fiindcă era necesar să mi se bandajeze coapsa, și încă înainte ca pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin tot lagărul de concentrare: „Ați văzut sălile de duș, cu dușurile prin care cică venea gazul? Erau proaspăt zugrăvite, precis că le-au construit americanii după aceea...“ A trecut ceva timp până când am priceput în salturi și am recunoscut ezitant că, fără să știu sau, mai exact, fără să vreau să știu, luasem parte la o crimă care, cu anii, nu a devenit mai puțin gravă, nu vrea să se prescrie, de care încă mai sufăr ca de o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână și pentru care este deja deschisă libertatea oferită: un teren cu drumuri impracticabile. Oricum, însă, îndrăznește să facă primii pași. În plus, se apropie, lingușitoare, imagini dorite - tânărul bărbat serios, scormonitor, căutând un sens printre ruine -, care sunt respinse ezitant. Pentru început, nu reușesc să prind în perete o imagine a stării mele de atunci. Prea puține fapte sunt sigure. Am optsprezece ani. Nu sunt sub greutatea normală la momentul eliberării. Fără păduchi, mă mișc pe tălpile de cauciuc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant de ceea ce tocmai fusese motiv de zâmbete, ca romanță pentru mai târziu: „Dar, băiețaș, tu chiar crezi că mai târziu o să se poată trăi din asta, din artă?“ Într-un ziar - sau fusese deja ceva ca o revistă ilustrată? - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Kleist la Camus, de la Kierkegaard la Heidegger și de la amândoi la Sartre. Katz iubea disperarea. În disputa care s-a întins peste ani și peste frontiere dintre zeii de atunci ai terapiei existențialiste m-am implicat și eu, la început ezitant, mai apoi vehement, de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de moașă cumpărată de la talcioc, între cămăși și șosete, se aflau și uneltele mele, iar printre ele dălțile de cioplit în piatră, un sul de desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primul apel. O dată sau de două ori a răspuns secretariatul, dar fără să i se vorbească. Fise cheltuite degeaba. Dar cabina telefonică nu se lăsa ocolită în veci. Ea aștepta, dădea dovadă de răbdare, părea să mă aștepte pe mine, ezitantul: capcana la pândă. Curând, mi se ivea deja înaintea ochilor când eram încă în drum spre Steinplatz sau când, venind de la atelier, puneam piciorul în curtea interioară a facultății. Cabina îmi venea în întâmpinare, fugea după mine. Pentru subchiriașul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei compactă, eu cu spinarea rotundă și pas greoi - înaintam prin nisipul plajei între Glettkau și Zoppot, iar copiii, Leon harnic înaintea tuturor, Lucas visător în urmă, Rosanna ca întotdeauna călcând cu sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
perioadă cam haotică, a continuat el stârnindu-ne și mai mult interesul. Acum sunt gata pentru facultate. Chiar îmi place. Da? am zis eu impresionată de maturitatea și hotărârea lui. — Da, mi-a răspuns Adam. Apoi a continuat ceva mai ezitant. — Cred că am avut noroc să aștept. Pentru că acum chiar pot să apreciez facultatea. Cred că toată lumea ar trebui să muncească vreo doi ani înainte să se hotărască dacă vrea să mai învețe sau nu. Tu asta ai făcut? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu mâna documentele care erau întinse pe masă. Amândoi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lupi de mare zurbagii... Fraser rîse. — Uită-te la băieții ăia, zise el. La oarecare depărtare pe plajă, apăruse un grup de băieți. Își scoseseră cămășile, pantofii și ciorapii, Își rulaseră pantalonii și alergau spre apă. Fugeau În felul acela ezitant, ca de fată, În care chiar și adulții aleargă pe pietrele ascuțite; și cînd ajunseră la apă Începură să se stropească și să se zbenguie. Erau tineri, mult mai tineri decît Duncan și Fraser, probabil că aveau paisprezece sau cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta - , În pensiuni. Fiecare avea un nume pus deasupra intrării cu litere din plumb. Casa lui Fraser, după cum observă el cînd se apropie, se numea St Day’s. Pe un afiș scria: Nu mai avem camere libere. Duncan se opri, ezitant, la poarta din fața unei mici grădini. Știa că Fraser locuia la parter, pe partea stîngă. Își amintea asta pentru că Fraser făcuse o glumă pe seama celor spuse de proprietăreasă, care numea camera lui fața fundului; zicea că numai o soră medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîteva ore. — La naiba, zise ea Încet. — Ce s-a Întîmplat? o Întrebă Julia. Dar și ea vorbea Încet, de parcă știa despre ce era vorba. Și cînd Helen nu răspunse, o Întrebă: Vrei să ne Întoarcem? Nu, zise Helen, ușor ezitant. Dar tu? — Nu. Așa că mai stătură nemișcate o clipă, apoi o luară Înapoi; la Început, pe drumul pe care veniseră, apoi spre poalele dealului Ludgate. Aici, fără să discute, se Întoarseră și se Îndreptară spre St Paul’s. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu adevărat sau, pur și simplu sînt un laș nenorocit? Își șterse din nou fața, iar Duncan Își dădu seama că sudoarea Îi era amestecată cu lacrimi. N-o să mai găsești oameni ca mine care să recunoască, continuă el, mai ezitant. Dar o simțim, Pearce, știu c-o simțim... Și Între timp vezi oameni - oameni ca Grayson, ca Wright - ducîndu-se veseli la luptă. SÎnt mai puțin curajoși pentru că sînt proști? Nu crezi că nu-mi pun problema cum o să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]