824 matches
-
la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coș țurca de proteine, batonul cu anabolizante, mă rog, care să-i inducă body-buildingul. Creșterea ultrarapidă! În scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi se fâlfâie! Antihristul ăsta de operetă e curată butaforie, e un basm, o farsă, un mit urban anost. Penibil. Lamentabil. À la Ponson du Terrail. Păi, nu...? " Tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii vor avea visuri..." Hopa! Revino-ți! Maturizează-te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de bice, de-a dreapta și de-a stânga umerilor săi, precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de asalt. O strună pocni... Afară? În mine? Aripi largi mă cuprinseră, line, Răpindu-mă tandru în sus și decis Și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Acum, putem deschide ușa! Phiii... Du-te, tată, la refec. Te iert de ăia zece lei, ai mei. Absolvo te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o trăsură, prefectul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîmplă orice! făcu flăcăul hotărât. Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine și să pârâie. ― Aoleu, ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă văicăreala, bolborosi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am suit la etaj pe scara străjuită de tot felul de coarne și țeste. Aici, în galeria pătrată din jurul sălii Dinotheriului, aerul era plin de păsări. Toate întorceau ochii rotunzi după marele fluture catifelat din pieptul Ginei, care încă mai fâlfâia din aripile moi. Dar altfel rămâneau nemișcate, fiecare pe bucățica sa de lemn. Sânt mani tucani ji lari ilari îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în sala în care stăteam, dând roți rapide în jurul nostru și țipând cu sunete la marginea auzului. Am început să țipăm și noi, cu mâinile în cap, fiindcă știam că liliecii se agață în păr și nu-i mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țineam în brațe. Am încercat și eu să schițez acel salut indian, și am simțit, în acea clipă, cât de ridicolă era situația. Am avut atunci câteva clipe de panică, până ce mașina a putut pleca. Întorcând capuî, am zărit încă fâlfâind șalul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovarășii mei s-au amuzat de respectul și jena cu care salutasem "un negru". ― Am să te văd curând ducîndu-te să te scalzi în Gange, Allan! îmi spuse răutăcios Geurtie. ― Cum de poți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urcat o țărancă cu ele, a văzut-o ea când s-a urcat prin față. — D-apăi unde-i vrea să-l pui ? întreabă țăranca. își ia papornița de jos și începe s-o târască printre picioarele celor din jur, găinile fâlfâie din aripi și-și zbat picioarele legate. — Uite-așa-i la a doua, se suie și cu coșuri, și cu varză, și cu tot ce vrei... Sunt unii care-și aduc și câinii... spune bărbatul, întorcându-se către un bătrân
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar duce după colțu casei, da peste tot e numa pavaj și rămâne pată... Și mai poate să și dea peste ea cine știe cine... Da nu-i nici țipenie de om în curte. Și-o liniște - numa sus, la fereastra mansardei, fâlfâie niște guguștiuci vineții. Acolo a stat baba, și cu fii-sa, și cu nepotu-su, după ce l-a luat pe Ioaniu și putoarea de Niki le-a lăsat p-amândouă baltă și-a plecat la Matracucă. Cam p-atunci începuse să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
maieu alb care nu se știe de unde apare, scriu pe el mesajul, dar baloanele nu se ridică și rămîn prinse Între crengile negre ale unui copac, Încep să se spargă unul cîte unul și În cele din urmă bucata textilă fîlfîie printre crengi, cu mesajul la vedere, iar lîngă mine apare o femeie În vîrstă, care-și face mîna streașină la ochi și mă Întreabă ce scrie. Următorul vis trebuie să fi fost unul erotic (sub influența poveștilor vecinului), pentru că dimineața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mele: Future is Freedom. Zbiară așa o vreme, pînă cînd Îmi dau seama că e o prostie care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui tînăr plin de calități Îi fîlfîie pletele În timp ce privește cețurile aurii ale orizontului și le ascultă muzica stranie. Somnul i-a fost izgonit de un val neașteptat de adrenalină. MÎine Înseamnă acest pește strălucitor care-i alunecă din mîini și cade Într-un ocean necunoscut, mîine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noapte înainte, un vis care continua să o obsedeze. Se făcea că într-o prăvălie întunecoasă observase pe un raft de sus ceva mic, roșu, translucid, care întâi i se păruse a fi o insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă. Bufnița pornise să zboare chiar deasupra capului ei, făcând-o să încerce un sentiment pătrunzător de plăcere amestecată cu amărăciune. Își înălțase mâinile, încercând să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea dificultăți la urcatul scărilor). Lăsă jos cățelușul, care începu să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în sus, oferindu-i-se. „Cât de inocent eram eu pe vremuri, își spuse Tom. O simplă figură ca asta mă făcea fericit“. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cameră, dacă nu cumva și față de colegi aflați doar în trecere pe-acolo. Adică asta ce să fi însemnat? Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vrut să închei această cursă lungă cât o lume. Dar... Ce mă așteaptă după aceea? Oare se va îndura bătrânul să... Să se despartă... Nu am mai reușit să-mi duc gândul până la capăt, fiindcă, dinspre chilii, cu poalele anteriului fâlfâind în vânticelul ce tocmai se iscase, se apropia călugărul. Ce l-aș mai fi întrebat dacă... Da’ cine-i acela care s-o facă, fiindcă eu... Mai va! ― Sărut dreapta, sfințite. Încotro ai pornit? ― Am ieșit să-mi dezmorțesc încheieturile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
echilibreze, să dea o nouă strălucire turismului românesc. Totodată se prognozează un ușor salt înainte a monedei naționale față de alte monede naționale și de aici la euro nu-i decât alt pas. ECONOMIA DE LA “C” LA “K” în sfârșit mai fâlfâie norocul și în ograda noastră. Sub aripile acestui pur sânge românesc vom putea reface și pune cu pânzele în vânt mondial nava economiei românești. Deja producția de potcoave a atins și depășit limitele admisibile, cererile de import ale potcovarilor și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de pe fustă. Dar vai, se oprește speriată când observă că fustița e agățată într-un scai! -Vai, ce mă fac, o să-mi rup fustița! Dar o ajută panseluța să-și descâlcescă fustița. -Mulțumesc! Eu am plecat adăpost să îmi găsesc! (fâlfâind din aripioare în semn de mulțumire) Florile de prin pădure își deschid umbreluța: păpădia udă toată, panseluța își înnoadă băsmăluța din petale, clopoțeii își pun glugă dintr-o frunză, salcia se-ndoaie fluturând în vânt firavele-i crenguțe. Melcul, singurul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
previziune, sobrietate, decență, exactitate, chiverniseală cu bătaie strategică. Ne-am lăsat, încet, dar sigur, pradă acelei iresponsabile psihologii de șatră și coviltir pentru care banul se face ușor și se sparge ca aburul. Ni „se rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim intens, devastator clipa și disprețuim suveran durata. Un neam de condamnați pe viață, care se dau mari deghizându-se în nababi... sinucigași. Mă rog, ia să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și "a putea", în vreme ce pe mine mă încearcă senzația ciudată că nu mai am destin. Păcat că mi-au rămas puține zile de stat la mare. Spre seară, țărmul e pustiu, iar pescărușii capătă curaj. Unul trece foarte aproape de mine, fâlfâind din aripi. Alții îl urmăresc. Un adevărat stol zboară în cercuri din ce în ce mai strânse. Parcă ar fi păsările isterizate dintr-un film celebru al lui Hitchcock. Și e a nu știu câta oară că pescărușii îmi inspiră o angoasă pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
țină coronița cu mâna stângă, căci în dreapta avea floarea de crin. În apropierea Peșterii Sfinte, se află un atelier de fierarie. El se gândi să dea o fugă până acolo, să-l roage pe fierar să-i strâmteze coronița, și fâlfâind din aripioare a și pornit-o în zbor. Clădirea în care se afla fierăria era veche și dărăpănată, iar camerele în care locuia acesta cu familia lui erau sărăcăcioase. Îngerul privi prin geamurile întunecate și văzu că toți ai casei
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță. Îmblăniți până peste urechi, cu priviri întrebătoare ițite de sub căciulile cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să oprească o parte de loc cu rediu cu tot, care...îi iaste dumisale danie...de la cinstit răpousat părintele nostru Costandin vodă și de la domniia mea.” Abia am terminat de citit că bătrânul a și vorbit, cu un zâmbet șăgalnic fâlfâindu-i pe buzele ca două frunze date în copt: „Te văd după ochi că ți-au făcut plăcere cele citite.” Aș spune minciuni dacă n-aș recunoaște, părinte. Călugărul a clipit din ochi către mine a înțelegere. Am pornit din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]