993 matches
-
rămânând numele satului Bănești probabil ca poreclă de la banul Dumitrașcu Callimachi, cel care l-a așezat definitiv. O altă variantă ar fi că numele satului vine tot de la bani. Boierul Ștefan Stamate care avea mai multe moșii pe raza comunei Fântânele ar fi cumpărat aceste moșii unde este așezat satul cu bani, neavând-o ca moștenire, numind satul Bănești. Dar aceasta variantă nu este plauzibilă. S-a înființat în anul 1936, cu scopul de a ridica nivelul cultural, aici având loc
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
a satului Stamate). La data de 30 ianuarie 1883, Consiliul local încheie un proces verbal prin care se numește ca învățător preotul Teodor Sălăgeanu la școala ce: . (dosar 8/1883-Arhivele Statului Botoșani) La această școala veneau să studieze elevii satelor Fântânele, Bănești și Stamate, pâna în anul 1902, iar elevii din satul Fântânele au venit până în anul 1901. Primii dascăli ai școlii au fost preotul Ion Simionescu, Vasilica T. Seribău (până în anul 1922), preotul Costineanu, V. Prepeliță. Majoritatea învățătorilor nu au
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
un proces verbal prin care se numește ca învățător preotul Teodor Sălăgeanu la școala ce: . (dosar 8/1883-Arhivele Statului Botoșani) La această școala veneau să studieze elevii satelor Fântânele, Bănești și Stamate, pâna în anul 1902, iar elevii din satul Fântânele au venit până în anul 1901. Primii dascăli ai școlii au fost preotul Ion Simionescu, Vasilica T. Seribău (până în anul 1922), preotul Costineanu, V. Prepeliță. Majoritatea învățătorilor nu au fost localnici, rămâneau foarte puțin și apoi plecau în alte sate. În
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
Căminul Cultural și Biblioteca Comunală. Primul dascăl a fost Constantin Caliniuc, apoi preotul Vasile Grigoriu, Vasile Rusu. La aceasta școală se învățau doar trei clase, iar după absolvire elevii continuau clasa a IV-a și V-a la Stamate sau Fântânele. Începând din anii 1937-1939, la această școală au funcționat clasele I - VII. Aici veneau și învățau elevii din satele Bănești, Cotu Dobei, Fântânele, Stamate și Slobozia, dar în cataloage apar și elevi din Salcea, Prelipca sau Roșcani. După Al Doilea
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
trei clase, iar după absolvire elevii continuau clasa a IV-a și V-a la Stamate sau Fântânele. Începând din anii 1937-1939, la această școală au funcționat clasele I - VII. Aici veneau și învățau elevii din satele Bănești, Cotu Dobei, Fântânele, Stamate și Slobozia, dar în cataloage apar și elevi din Salcea, Prelipca sau Roșcani. După Al Doilea Război Mondial s-a încercat o reluare a procesului de invățământ care era modest deoarece nu erau învățători, manuale, caiete, material didactic, lemne
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
material didactic, lemne pentru încălzirea claselor etc. Documentele menționează ca învățători în școlile din comună pe: Vasile Bârjoveanu, Teodor Sălăgeanu, Vasile C. Telega, Vasile Grigoriu, Eduard Enășescu, Clementina Zaharescu, Constantin Mandinescu, Vasile I. Botez, Ion Vasiliu. Starea învățământului din comuna Fântânele este sugestiv reliefată prin raportul pe care-l face Revizoratul Școlar către Prefectură la 16 octombrie 1903 (Dosar 25/1903 - Școlile): Din anul 1948 și până în anul 1950, de la Școala Bănești au fost transferate clasele V-VII la Școala Stamate
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
Școlar către Prefectură la 16 octombrie 1903 (Dosar 25/1903 - Școlile): Din anul 1948 și până în anul 1950, de la Școala Bănești au fost transferate clasele V-VII la Școala Stamate. Tot la Stamate, urmau cursurile elevii satelor Bănești, Cotu Dobei, Fântânele. În anul 1950, elevii școlii învață în clădirea conacului boieresc, un local spațios, amenajat în curtea fostului proprietar al moșiei Bănești, baronul Jean Kapri. Din acest an, Școala Bănești devine școala de centru, unde învață elevi din clasele V - VIII
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
de 8-8,5 °C, precipitațiile apropiindu-se de 580-600 l/m2. Zona este circumscrisa în nord de râurile Trebiș (emisar Bistrița) cu afluenții Slatina, Cârligați Negel, în est de Siret cu afluenții Bahna, Izvoarele, Cleja, Răcăciuni, Parava, Orbeni, Scurtă, Botohan, Fântânele, Contești, în sud-est de Trotuș (emisar Siret) cu afluenții Pârâul Mare și Gârbova, iar în vest - în partea sudică a depresiunii de Tazlău (emisar Trotuș) cu afluenții Nadișa, Răchitiș, Orașa, Helegiu, Văereni, Brătila. Afluenții Tazlăului cu origine în au un
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Mărgăritești (denumită temporar în perioada interbelică și Câlnău) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câmpulungeanca, Fântânele și Mărgăritești (reședința). Comuna se află în zona Subcarpaților de Curbură, în nordul județului, pe valea Câlnăului și pe cea a pârâului Hârboca (un alfuent al acestuia). Principala cale de comunicație ce leagă satele comunei este DJ203A, un drum județean
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
și Șchiopeni. În 1950, județul Râmnicu Sărat a fost desființat, iar comuna (denumită din nou "Mărgăritești") a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Șchiopeni a luat în 1964 numele de "Fântânele". În 1968, regiunile și raioanele au fost desființate, iar comuna, în alcătuirea actuală, a fost inclusă în județul Buzău. În comuna Mărgăritești se află biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din satul Fântânele (împreună cu clopotnița), datând din 1777, monument istoric de
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
Satul Șchiopeni a luat în 1964 numele de "Fântânele". În 1968, regiunile și raioanele au fost desființate, iar comuna, în alcătuirea actuală, a fost inclusă în județul Buzău. În comuna Mărgăritești se află biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din satul Fântânele (împreună cu clopotnița), datând din 1777, monument istoric de arhitectură de interes național. În rest, singurul monument din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Buzău și clasificat ca monument de arhitectură de interes local, este biserica „Sfântul Dimitrie” datând
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
n.1934), Ioan Glodariu (n.1940). Membrii Institutului au desfășurat ample săpături arheologice în numeroase situri: Cetățile dacice din Munții Orăștiei, capitala Daciei romane Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Potaissa, Porolissum, Bologa, Buciumi, Ilișua, Alba Iulia, Șura Mică, Slimnic, Teleac, Cugir, Pecica, Fântânele, Iernut, Noșlac, Morești, Râșnov, Oncești, Micia, Gherla, Cășei, Dăbâca, Biharia, Răchitova, Suceag, Cluj-Napoca, Feleac, Lazuri, Ortelec, Săcuieni. Cercetările arheologice desfășurate sub auspiciile Institutului au fost și sunt contribuții științifice esențiale la elucidarea unor aspecte ale istoriei antice sau medievale, de
Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/306440_a_307769]
-
în scris: "Și încă virgulă cu cine?" ("Ziua", 2005, nr. 3355, 20/2). Evitarea obsesivă a cacofoniilor are efecte și asupra numelor de locuri și de persoane. Mai multe localități numite odată "Cacova" și-au schimbat numele în "Livezile", "Dumbrava", Fîntînele, "Grădinari". Mulți vorbitori evită să pronunțe în întregime numele "Ion Luca Caragiale" sau îl pronunță cu sfială și preferă în schimb prescurtarea "I. L. Caragiale". Continuarea unei astfel de tendințe anticacofonice ar face ca fetele numite "Rodica", "Viorica", "Anica", "Măriuca" etc.
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
1857 și o biserică ortodoxă. Comuna Slobozia-Luncani, formată din satele Slobozia-Luncani (Podișul), Șerpenu, Dubașu, Râpa-Iepei și Mărgineni-Luncani, având în total 671 de locuitori; exista în comună doar o biserică ridicată în 1845. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor înconjurătoare Fântânele și Osebiți-Mărgineni, comuna având acum numele de "Mărgineni", preluând câteva sate ale acestora și ajungând la 4250 de locuitori. Ea făcea parte din plasa Bistrița a aceluiași județ și era compusă din satele Barați, Gherăești, Mărgineni-Munteni, Mărgineni-Ungureni, Secătura, Sohodolu-Crihan, Trebișu
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
Hemeiuș (în trecut, Fântânelele, în maghiară "Hemejus") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Fântânele, Hemeiuș (reședința) și Lilieci. Comuna se află în nordul județului, pe malul drept al Bistriței, în zona lacului de acumulare Lilieci, imediat la nord de
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
Hemeiuș (în trecut, Fântânelele, în maghiară "Hemejus") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Fântânele, Hemeiuș (reședința) și Lilieci. Comuna se află în nordul județului, pe malul drept al Bistriței, în zona lacului de acumulare Lilieci, imediat la nord de municipiul Bacău. Este traversată de șoseaua națională DN15, care leagă Bacăul de Piatra Neamț. Din acest
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (75,84%), cu o minoritate de romano-catolici (16,07%). Pentru 6,08% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Fântânelele", făcea parte din plasa Bistrița de Sus a județului Bacău și era formată din satele Andrieșești, Hemeiuș (reședință), Trebișu și Secătura, având în total 1708 locuitori. În comună existau trei biserici ortodoxe, una catolică, o capelă protestantă, o velniță și
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
dintre care o fată) la Hemeiuș, iar principalul proprietar de pământ era principesa Lucie Schoenbrun-Waldenburg (proprietate constând în principal din pădure). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Bistrița a aceluiași județ, având 1153 de locuitori în satele Andrieșești, Fântânele și Hemeiuș. În 1931, legea administrației locale a adăugat și satul Lilieci. În 1950, comuna a devenit parte a raionului Bacău din regiunea Bacău, cu numele de "Hemeiuș". În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat, iar satul Andrieșeni
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
județului Bacău. În comuna Hemeiuș se află , monument istoric de arhitectură de interes național datând din perioada 1864-1880 aflat în satul Lilieci. Ansamblul cuprinde castelul (1864) și parcul dendrologic (1880). Același statut îl are și aflată la nord-est de satul Fântânele și construită în 1756. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Clasificate ca sit arheologic, ruinele bisericii din „Livada Curții”, aflate la 200 m de biserica
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
1756. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Clasificate ca sit arheologic, ruinele bisericii din „Livada Curții”, aflate la 200 m de biserica „Sfinții Voievozi” de lângă Fântânele, datează din secolele al XV-lea-al XVI-lea. Al doilea obiectiv este (1861) din satul Hemeiuș, casă clasificată ca monument funerar sau memorial.
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
faptului că numele noii cetăți nu era încă definitivat. Ea poate fi văzută, totodată, ca o expresie a ambiției coloniei nou înființate de a deveni centrul întregii regiuni colonizate de thasieni. Numele "Crenides" (Κρηνίδες) înseamnă, în greaca veche, „izvorașe” sau „fântânele” și este explicat de istoricul Appian prin existența a numeroase surse naturale de apă în jurul colinei învecinate (κρῆναι εισὶ περὶ τῷ λόφῳ ναμάτων πολλαὶ). Acest nume nu este atestat de epigrafie, ci apare doar în textele literare antice, unde domnește
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Conțești, Păncești, Sascut (reședința), Sascut-Sat, Schineni și Valea Nacului. Comuna se află la marginea de sud a județului, la limita cu județul Vrancea, pe malul drept al Siretului, în dreptul lacului de acumulare Berești, acolo unde Siretul primește apele afluenților Râul Fântânele și Conțești, care curg în întregime pe teritoriul ei. Este traversată de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. La Sascut, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ119A, care duce spre sud-vest la Urechești (unde se termină în
Comuna Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/300698_a_302027]
-
ortodocși de rit vechi (3,33%). Pentru 5,42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Răcăciuni a județului Putna și era formată din satele Bălcuța, Conțești, Fabrica Zaharină, Fântânele, Sascut, Schineni și Valea Nacului, având în total 2414 locuitori. În comună erau o fabrică de zahăr, trei biserici și o școală mixtă cu 109 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și
Comuna Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/300698_a_302027]
-
În comună erau o fabrică de zahăr, trei biserici și o școală mixtă cu 109 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Berești și Păncești. Comuna Păncești era formată din satele Fântânele, Păncești și Târgu Păncești, cu 2069 de locuitori ce trăiau în 548 de case; aici existau o biserică și o școală mixtă cu 77 de elevi. Comuna Berești avea doar satul de reședință, o biserică și o populație de 872
Comuna Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/300698_a_302027]
-
Berești avea doar satul de reședință, o biserică și o populație de 872 de locuitori ce trăiau în 205 case. Anuarul Socec consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ. Comuna Sascut avea 2621 de locuitori în satele Bălcuța, Conțești, Fântânele, Sascut, Schineni, Târgu Sascut și Valea Nacului; comuna Păncești avea aceeași alcătuire și 2494 de locuitori; iar comuna Berești, cu unicul ei sat, avea 868 de locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Adjud din regiunea Putna, apoi (după
Comuna Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/300698_a_302027]