654 matches
-
a fost cel care a hotărât că trebuiau să plece. Vrei să spui, să părăsim Indonezia? a protestat Margaret. — Ai tu o idee mai bună, iubito? a exclamat Mick mai mult În șoaptă, pentru că erau În curte. Țara asta se fărâmițează, nu doar pe margini, ci chiar În miezul ei. Eu rămân, pentru că asta mi-e slujba. Tu de ce să mai stai aici? Pentru că-i casa ta? Trezește te, dragă! Trebuie să pleci, cel puțin pentru o vreme. Poate că Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
explicit, rămânea la acel „așa ceva“ nedefinit și refuza să identifice cu claritate acel obiect pe care nu voia să-l ia în mână, pe numele lui armă. Atitudinea lui începea să ne schimbe. De la o zi la alta se mai fărâmița câte puțin din ceea ce păruse a se fi consolidat. În ura noastră se amesteca uimire, până la urmă admirație deghizată în întrebări: „Cum de rezistă idiotul ăsta?“, „Ce l-o fi făcând așa de căpos?“, „De ce nu se declară bolnav, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi pierdut și pe mine în repetate rânduri. Căci ce anume mâzgăleam eu în timpul unor pauze mai lungi sau mai scurte, pe hârtie liniată? Care erau evadările mentale care mă sustrăgeau lucrurilor ce se întâmplau în realitate sau care mă fărâmițau în plictiseala ce apărea de îndată ce așteptam să sosească fie veșnicul întârziat, fie bucătăria de campanie, fie ordine care să ne trimite în cutare sau cutare direcție? Oare vremea ce anunța primăvara mi-a ajutat jurnalul să înregistreze versuri rimate? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-a fărâmițat, motiv pentru care mai târziu, mult mai târziu, am cântat acest auxiliar al plumbului într-un ciclu: Guma mea și luna, amândouă scad. Pe băncile căminului Caritas îmi pozau acum bătrâni din semiprofil și mențineau, ca la ordin, direcția privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
locuiesc într-un spital de boli nervoase...“ La Paris am uitat Berlinul. La Paris Paul Celan s-a împrietenit cu mine. La Paris am scris, după ce am găsit fraza de început, capitol după capitol. La Paris se uscau sculpturi, se fărâmițau pe schelărie. La Paris, banii nu ne ajungeau niciodată. De la Paris trebuia, de aceea, să fac autostopul până în Germania Occidentală pentru ca, în studiourile din Köln, Frankfurt, Stuttgart și Saarbrücken, să vând unor programe nocturne poezii pe bani lichizi, pentru ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Hering gătit în optzeci de feluri. Hering cu fructe, cu mirodenii orientale, cu sosuri dulci, sosuri acrișoare, piperate, eterate, vârtoase, sosuri în care se ghicesc scoici și corali, în care se deslușesc Marocul, Italia, Corfu, portul Barcelonei, Istanbulul. Un Sud fărâmițat în valuri, valuri de spumă ușoară, mereu în escorta peștelui sărat, cu oase subțiri și friabile, ca de gheață. Heringul e Nordul. — Am găsit! — Da, domnule? Ca singurul bucătar din lume care călătorește în compania unui valet (Evgheni i-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii uscate de prăjitură zăceau fărâmițate lângă biscuiții cu vanilie. Nimeni nu le dădu atenție. Am ieșit pe hol. Aerul rece de dimineață, părul zbârlit al lui Cristi abia trezit din somn, strigătul lui Woody din televizor și claxoanele autobuzelor ne aduceau înapoi la viață. Numai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber. Și iată că în noapte, când marele cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de obicei dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger sub palma lui Dumnezeu, Cezărica, cu ple carea ei în Cer și-a salvat frățiorii.. Poate că și acuma și pentru totdeauna îi privește din ceruri, acolo unde este, și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Sydney. Înainte de 1989, preoții ortodocși au venit cu misiunea de a rupe comunitatea românească din Australia în bucăți cât mai mici, pentru ca aceasta să nu poată coagula o rezistență a diasporei împotriva statului socialist. După revoluție, comunitatea a rămas fărâmițată în bună tradiție românească. Găști care se bârfesc într-un deliciu. Niciuna nu este mai brează. Fiecare bucățică își are farmecul ei, lideri, oameni trăsniți, unii bogați, alții asistați de statul australian. Silvia mă aleargă la biserică la fel cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai are pe ce să se sprijine, trăiește un sentiment acut de pericol, ca atunci când soldații au incendiat mănăstirea. Închide capacul pianului, își încinge hainele cu o sfoară și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să judec, să ies din criză. Îmi făcea silă gândul că trebuia să mă scol, să mănânc, să beau apă, dar am început să mă ridic mai des ca să mă obișnuiesc. Știți cum e. Când îți împarți suferința, când o fărâmițezi, o suporți mai ușor. Într-o după-amiază stam la fereastra sălii de așteptare și mă uitam afară. Vedeam o bucată de peron, tufele de oțetari și câmpul. Mi-am amintit că acasă stam tot așa uneori la fereastră. Urmăream viermuiala
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-i câștige, pe cât posibil, prin muncă. Treaba asta a durat patru ani. Apoi, fără veste, fetița s-a îmbolnăvit. Au dus-o din nou la spital și au constatat că tuberculoza îi măcinase oasele rău de tot. Unele se fărâmițaseră și o împiedicau la mers. Au făcut tot ce le-a stat în putință, dar n-au izbutit să oprească evoluția bolii, care până la urmă a dat-o jos de pe picioare. Infirmiera a umblat peste tot după un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează scurgerea lui, ci doar îl fărâmițează. Unii profită. Încadrarea celorlalți într-un orar - mereu mai rigid - e unicul lor scop, vor trage numai foloase. M-am sustras oricărui program. Sunt liber. Nici Ordonanțele Magistratului nu mă ating cu ceva. Niște glume proaste. Răvașe de pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos din priză, funcționa, îmi spusese un telefonist cu vocea metalică, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
țâșnească fără a se mai putea recompune într-un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații ondulatorii, spectre polarizate; ai azvârli-o prin zid, ca să se fărâmițeze în molecule și atomi, trecând prin fiecare atom de beton armat, descompunându-se în electroni, neutroni, neutrini, particule elementare mereu mai mici; ai azvârli-o prin firele de telefon, ca să se reducă la impulsuri electronice, la fluxul de informație, zguduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mine și Franziska se va interpune o prăpastie, un abis! Sar de pe un mal pe altul, iar în jos nu se vede fundul, ci doar neantul care continuă la infinit; alerg pe bucăți de lume risipite în gol; lumea se fărâmițează... Cei din Secția D mă cheamă, fac gesturi disperate să mă întorc înapoi și să nu merg mai departe... Franziska! Iată, un ultim salt și sunt lângă tine! E aici, e în fața mea, surâzătoare, cu sclipirea aurie a ochilor, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ȘI BĂGASERĂ GROAZA ÎN CELELALTE, CARE PĂRĂSISERĂ STRADA. ÎN ACEEAȘI ZI, BĂTRÂNELUL IEȘISE PE BALCON LA ORA OBIȘNUITĂ, ARĂTASE OARECARE UIMIRE, SE PLECASE, CERCETASE COLȚURILE STRĂZII ȘI SE RESEMNASE SĂ AȘTEPTE. MÂNA LUI LOVEA ÎNCET GRATIILE BALCONULUI. MAI AȘTEPTASE ÎNCĂ, FĂRÂMIȚASE PUȚINĂ HÂRTIE, INTRASE ÎN CASĂ, IEȘISE DIN NOU, APOI DUPĂ CÂTVA TIMP DISPĂRUSE DEODATĂ ÎNCHIZÂND FURIOS ÎN URMA LUI UȘA CU GEAM. ÎN ZILELE URMĂTOARE ACEEAȘI SCENĂ SE REPETASE, DAR SE PUTEA CITI PE OBRAZUL BĂTRÂNELULUI O TRISTEȚE ȘI O ULUIRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Într-o anume relație cu frecvența se prăbușeau chiar poduri, de aceea soldații nu mărșăluiau cînd treceau peste vreunul, și rock-ul putea să distrugă tot, chiar surpase o lume, asta În doar cîțiva ani, fusese un cataclism atunci, Încă fărîmițează, mărunt, sigur, ceea ce mai trebuie sfîrșit, da, asta e, se tot vorbește de o muzică a sferelor, poate chiar acesta e ritmul pe care trebuie să sfîrșească lumea, nu arzînd, cum vrea Antonia, ci din pricina vibrațiilor, da, Doamne, cum limpezești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală, asta e varianta cea mai bună. O idee mai liniștită, iau ciocolată și încep să o fărâmițez într-un castron de sticlă. — Samantha ! Cine a fost ? Trish bagă capul pe ușă. — Nimeni. Ridic privirea cu un zâmbet lipit de față. Nimeni. Ce-ar fi să vă fac o cafea și să v-o aduc în grădină ? Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
duc, Cum vrei, tată, dar gândește-te că n-o să se mai dea dus, Așa cred și eu, dacă aș fi în locul lui, aș face la fel. Marta vărsă mâncarea într-o farfurie veche pe care o ținea sub cuptor, fărâmiță deasupra o bucată de pâine, și stropi totul cu puțină supă, Poftim, dar atenție că e doar începutul. Cipriano Algor luă farfuria și dădu să iasă din bucătărie când fiica lui îl întrebă, Îți amintești că mama a spus, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate acestea, atacul asupra caravanei va părea În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trezi, murmurând. Unire, unire urgentă, ce-ar fi dacă... „Sarcinile complexe ale Asociației, noile exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de masă și obștești în înfăptuirea politicii generale.“ Întoarse pagina, hârtia proastă aproape se fărâmiță, cerneala îi murdărise deja degetele. „Titlul de cel mai bun lăcătuș al Asociației. Omagiu conducătorului iubit. Sărbătoarea muncii. Fotograful emerit al Asociației. Educarea membrilor în spiritul eticii și echității socialiste.“ Pagina următoare. „Două decenii de la Congresul al Nouălea. Profesionalizarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vinului aromat și îmbătător, ale primăverii, ale poeziei, vehicule spre nemurire.” Aurel Martin Prefață la „Dor” poezii de dragoste”, Editura tineretului, 1969 MAMA Mama - i bătrână. și plânge ades. Câte leagăne ochii mamei țes pentru fratele meu - mort în război, fărâmițat în așchii de sânge și noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]