578 matches
-
în timp. Ideea novatoare de unitate politică a țărilor române țâșnește fără niciun echivoc din multiple pasage răsfirate în cele trei volume ale lui Aaron. De exemplu, analizând cauzele pentru nenorocirile de veacuri ale românilor, Aaron ajunge la concluzia că fărâmițarea politică este principala blamabilă: "Unirea rumânilor pentru slobozenie și faptele lor cele viteze cu care au apărat cinstea patriei, putea să înalțe duhul lor, să-i facă a se simți mai pre sus de ceea ce era și să îmbrățișeze cultura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată inițial de Florian Aaron, potrivit căreia dihonia internă, luptele intestine pentru putere și intrigile boierești sunt responsabile pentru fărâmițarea politică a neamului românesc, Kogălniceanu găsește răspunsul pentru starea nefericită a românilor în neunirea acestora: "strămoșii noștri au vroit să fim Ardeleni, Munteni, Bănățeni, Moldoveni, și nu Români; rareori au vroit să se privească între dânșii ca o singură și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
V.I. Lenin, prin a sa doctrină a dreptului la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor oprimate de statele asupritoare și ordonă chiar declanșarea luptei împotriva asupririi naționale, "țelul socialismului" rămâne "nu numai lichidarea fărîmițării omenirii în state mici și a oricărui separatism al națiunilor, nu numai apropierea între națiuni, ci și contopirea lor" (Lenin, 1964, p. 264). Cu toate că ideea auto- determinării naționale a fost reabilitată parțial și încorporată în doctrina comunistă, aceasta a avut
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
guvernamentale, al cărei director este D. A. Laurian, prieten cu poetul (va rosti un discurs emioționant la catafalcul său) dă o scurtă dezmințire a doua zi. Sursele sunt concordante, evenimentul din 13 ianuarie 1889 a fost bine marcat de presă. În fărâmițările politice ale momentului nu se mai insistă asupra acestei prime tentative de dezbinare a coaliției guvermanentale ( guvernul junimist condus de Th. Rosetti va pica la 30 martie 1889, ca dovadă a slabei coeziuni politice, și va veni la putere un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
datelor conținute. La fel pot fi distruse și alte materiale, cum sunt pachetele de discuri magnetice, după ce se recuperează anumite piese. Transformarea în pastă este posibilă numai pentru reziduurile de hârtie, nu și pentru banda magnetică, microfilm sau benzi tușate. Fărâmițarea se aplică resturilor de hârtie, indigo, bandă magnetică, microfilm, dar o astfel de operațiune trebuie să fie a treia și ca utilizare. Înaintea acestei operațiuni, în cazul benzii magnetice, în primul rând, trebuie tăiată întreaga rolă. Standardele internaționale prevăd ca
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
fie a treia și ca utilizare. Înaintea acestei operațiuni, în cazul benzii magnetice, în primul rând, trebuie tăiată întreaga rolă. Standardele internaționale prevăd ca particulele rezultate din această operațiune să nu fie mai mari de 1/32 inchi. De regulă, fărâmițarea este recomandată înaintea arderii. O atenție specială se va acorda suporturilor magnetice, întrucât ele se pot refolosi. Dacă aceasta se întâmplă în aceeași unitate, noul posesor trebuie să aibă cel puțin aceeași autorizare pe linia accesului la informații ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
poștașul care mi-a adus ieri un plic, frizerul care-mi povestește istorii hazlii sau chelnerul care a avut față de mine un gest fratern urîndu-mi însănătoșire grabnică, doar pentru că nu consumasem decît jumătate din sticla cu vin... Fernando Pessoa 39 FĂRÎMIȚAREA LUMII "Ce frumos e!" Reacția noastră a fost spontană, sinceră, adecvată. Era vorba de un spectacol în cadrul unei expoziții care a avut loc acum cîțiva ani în parcul La Villette din Paris. Era punerea în scenă excepțională a unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
politică etc. E unul din imposibilele noastre. Complexitatea pe care omul modern o atribuie propriei lumi nu este, oare, efectul unei viziuni care tinde să fărîmițeze lumea? Lipsa de sens pe care o resimte cu intensitate nu se datorează, oare, fărîmițării lumii provocate de viziunea sa asupra lumii? Complexitatea și lipsa de sens ale lumii moderne nu sunt create, oare, de un imposibil propriu viziunii moderne a lumii? LUMEA ESTE VIZIUNE ASUPRA LUMII Experiența picturilor de nisip pune problema relației dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
modern este cea care creează realitatea complexității lumii sale. Demersul propus ne face să ne întrebăm: care dintre posibilele și imposibilele noastre creează complexitatea lumii în care trăim? Am vorbit deja despre acest lucru, complexitatea lumii moderne este creată de fărîmițarea lumii datorată limbajului nostru (prin multiplicarea categoriilor de artă, medicină, religie, politică, economică...). Propunem spre dezbatere o ipoteză suplimentară. A decreta lumea complexă nu e o manieră de a ne convinge că nu o putem controla, că este imposibil să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e o punere în scenă. Spectacolul prezentat poate deruta, pentru că e transdisciplinar. E un eseu care caută să contribuie la încercarea necesară de a salva ideea de om și, indisociabilă, cea de lume; idei amenințate, de altfel, prin activitatea de fărîmițare proprie științelor umane. Această lucrare este o propunere de elaborare a unei viziuni globale antropologice despre ființa umană. Ce este omul? Iată răspunsul teoriei noastre: totalitatea posibilelor și imposibilelor pe care oamenii și le-au creat pînă acum, precum și cele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
64 Lumea mea, orbitoare 70 Oamenii sunt conștienți de ceea ce-și transmit? 73 A hotărî că nenumitul e oricînd posibil 78 Ce posibile și ce imposibile transmit părinții copiilor lor? 84 Surprize, eventualități, variabile 87 II. LUMI POSIBILE 91 Fărîmițarea lumii 91 Lumea este viziune asupra lumii 94 Posibile și imposibile moderne 95 A contrasta lumile 97 Lumile și spaimele lor 98 De-a ce se joacă acești indieni? 99 O lume organizată pentru ca un șef să nu poată fi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un aspect literar, formîndu-se astfel ideologia favorabilă inițierii și formării limbilor literare europene moderne, unice și supradialectale, o dată cu apariția conștiinței naționale, care încorporează astfel o importantă componentă lingvistică. Apariția mai multor limbi de cultură în spațiul european și constatarea unei fărîmițări culturale sprijinite de această diversificare au generat problema filozofică a unei limbi universale, care, în concepția lui G. W. L e i b n i z, reprezenta latura principală în efortul de reconstrucție a unității politice și confesionale a Europei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
NOUĂ ORDINE: DER STÄNDESTAAT / 45 1. Imperiul și principatele în perioada statului "întemeiat pe stări" / 45 2. Tradiția / 46 3. Prezența europeană. Expansiunea spre Est / 52 4. Reichstag: puterea unei instituții sau o instituție în declin? / 57 5. Reformarea Imperiului. Fărâmițarea politică și începutul renașterii germane / 69 III. SOCIETATEA ȘI BISERICA / 75 1. Orașele în contextul dezvoltării societății / 75 2. Starea țărănimii / 78 3. Biserica în contextul Cruciadelor și a Reformei religioase / 80 3.1. Germania și Cruciadele / 80 3.2
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
domniei Hohenstaufenilor). Frederic I Barbarossa (1152-1190) a restabilit autoritatea imperială luptând contra puterii papalității, a autonomiei orașelor Italiei de Nord și a emancipării seniorilor feudali, în special a lui Henric "Leul", duce de Saxa (Saxonia)113. Tot în timpul domniei sale începe fărâmițarea teritorială, care sfârșește prin slăbirea puterii centrale. Seniorii ecleziastici și laici obțin cvasi-suveranitatea teritorială. În Dieta de la Regensburg, din 17 septembrie 1156, prin intermediul principilor germani și după lungi tratative, s-a ajuns la un compromis în privința evoluției ulterioare a Austriei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fondat în Cele Două Sicilii prima monarhie absolutistă și centralizatoare a Europei medievale 116. După moartea lui Frederic al II-lea (1250) Italia a devenit miza disputelor dintre Imperiu și Pontificat 117. Timp de șase secole urmează perioada "clasică" a fărâmițării politice italiene, iar la începutul secolului al XIV-lea, Henric al VII-lea de Luxemburg va supune întreaga Italie (1308-1312)118. Elveția, această adevărată "democrație istorică" ieșită de sub autoritatea Imperiului german, a avut o evoluție diferită 119, chiar dacă până în secolul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
stabilit ereditatea de facto la tronul imperial. Alegerea împăratului va deveni treptat o "licitație" pentru principii electori, care ofereau tronul pretendentului mai bogat (este ilustrativ chiar cazul alegerii lui Carol Quintul). Domnia lui Frederic al III-lea (1440-1493) a accentuat fărâmițarea și anarhia feudală 149, deși în timpul lui două Diete succesive au adoptat hotărâri importante în încercarea de organizare a Imperiului. 5. Reformarea Imperiului. Fărâmițarea politică și începutul renașterii germane Pe scena unei Europe care căuta să își definească frontierele statale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ilustrativ chiar cazul alegerii lui Carol Quintul). Domnia lui Frederic al III-lea (1440-1493) a accentuat fărâmițarea și anarhia feudală 149, deși în timpul lui două Diete succesive au adoptat hotărâri importante în încercarea de organizare a Imperiului. 5. Reformarea Imperiului. Fărâmițarea politică și începutul renașterii germane Pe scena unei Europe care căuta să își definească frontierele statale, cazul Germaniei rămâne reprezentativ pentru divizarea politică. Micul interregn (1197-1209) a creat condițiile în care puterea suveranului putea fi limitată. Divizarea politică, spre deosebire de organizarea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dezbateri. În consecință împăratul va lua măsura de a muta sediul regenței imperiale la Esslingen, unde Reichsregiment-ul va fi, treptat, eclipsat. Instituțiile create sau reorganizate în această perioadă au supraviețuit cu certitudine până la sfârșitul Imperiului (1806), nereușind să împiedice, însă, fărâmițarea Germaniei. S-a dezvoltat un sistem dualist care făcea să coexiste de o parte împăratul și de altă parte Imperiul: suveranitatea a fost atunci împărțită între împărat și ordinele imperiale (principi electori, principi și orașe). Autoritatea imperială s-a văzut
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de Ferdinand de Wallenstein, al cărui scop era readucerea Sfântului Imperiu roman sub stăpânirea austriacă 209. Ambițiile teritoriale și religioase erau amestecate în ambele tabere. Germania de la începutul secolului al XVII-lea era în continuare fărâmițată, dezbinările religioase adăugându-se fărâmițării politice care făcea neputincios Sfântul Imperiu de naționalitate germanică. Dacă ar fi avut un împărat energic, care să redea forță posibilităților pe care le presupunea titlul imperial, Sfântul Imperiu ar fi putut pretinde conducerea Europei din care ar fi extirpat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
parte rivalităților dintre catolici și protestanți. Pacea a însemnat triumful politicii cardinalului Richelieu (deși la semnarea tratatelor cardinalul francez nu mai era în viață), pregătind hegemonia Franței în Europa. Restaurând "vechea libertate germană", prin conservarea puterii principilor teritoriali, tratatele mențineau fărâmițarea politică a Germaniei. Din punct de vedere teritorial urmările au fost mai mult defavorabile. Numărul statelor care alcătuiau Imperiul a fost fixat la 343: 158 laice, 123 ecleziastice și 62 orașe libere "imperiale"242. Tratatele din Westfalia au încheiat Războiul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
era descris ca fiind doar instrumentul ce ar aduce atingere statu quo-ului stabilit la Westfalia. Ferdinand al II-lea dorise să instaureze autoritatea absolută a împăratului asupra Germaniei. Urmașii săi învinși, erau nevoiți să recunoască libertățile principilor germani, care continuau fărâmițarea politică a Imperiului și îl condamnau pe împărat la neputință. ,,Împăratul iezuiților" a vrut, ca și Carol Quintul și Filip al II-lea, să-și bazeze tentativa hegemonică pe o recucerire catolică a Germaniei. Tratatele de la Westfalia condamnau Sfântul Imperiu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Unificarea Germaniei: diplomație, foc și sabie În acest context european, Prusia făcea pași importanți pe calea unificării Germaniei. Războiul Crimeei a fost o șansă, iar poziția adoptată de Prusia a fost, în final, cea mai avantajoasă. Germania trăia drama unei fărâmițări teritoriale excesive, situație percepută negativ de oamenii de cultură din spațiul german. În sprijinul ideii unui stat național modern german, au fost aduși nu o dată și factorii geografici. De aceea, în Germania determinismul geografic a avut o evoluție aparte începând
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
for comun de reprezentare a intereselor evreiești în fața puterilor europene. Necesitatea Alianței era reclamata de noile mutații survenite pe scena internațională (și implicit europeană), secolul al XIX-lea afirmându-se că perioada consolidării discursului naționalist european (care milită pentru eliminarea fărâmițării teritorial-politice); în acest context evreii se vor orienta către susținerea unui discurs similar, afectat de particularitățile specifice poporului evreu.307 Modul conceptual de abordare a relațiilor cu celelalte popoare va fi principala piedică în calea construirii unei arhitecturi unitare a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
percepție piezișă a realității. Insignifianța realului prin comparație cu ficțiunea creează, În acest caz, un teren al derapării, o strategie a alunecării dintr-un plan În altul. O strategie inconștientă, de cele mai multe ori, Însă nu lipsită de expresivitate și semnificație. Fărâmițări și fragmentări Că subzistă, În toate aceste tipuri de jurnale, un anumit aleatorism e dincolo de orice dubiu. Secvențialitatea și temporalitatea jurnalului intim sunt Însoțite de această caracteristică, mai puțin studiată, a literaturii intimității. Dacă pentru Maurice Blanchot blestemul jurnalului constă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aleatorism e dincolo de orice dubiu. Secvențialitatea și temporalitatea jurnalului intim sunt Însoțite de această caracteristică, mai puțin studiată, a literaturii intimității. Dacă pentru Maurice Blanchot blestemul jurnalului constă În obligativitatea de a „respecta calendarul”15, pentru majoritatea comentatorilor e izbitoare fărâmițarea, fragmentarea acestuia. În afara câtorva experimente (de la Noul Roman la fragmentarismul prozatorilor postmoderniști), prea puține cărți de literatură „tradițională” agreează dislocarea În segmente minuscule a materialului. Dar, pentru jurnalul intim, aceasta ține și de structura psihologică. Incapabil să copieze Întreaga existență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]