1,233 matches
-
a cufundat în cap... Din zi în zi slăbești tu și eu vreau să te scap. Eu îți spun: fugi de-aicea, căci pași-ți sânt 'nesiguri, Ești galben ca și ceara și ochiu-ți arde-n friguri, Tu plănuiești o fărădelege... eu îți spun: Păzește-ți capul, vere, căci tu... tu ești nebun. S[AS] De ce nu chemi pe Roman să-ți vie mai degrabă Să presupunem, Doamne, că mintea mea e slabă, Dar tu ești slab de oase, te ții-abia-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Noi am ținut treizeci de ani domnia. În treizeci de ani înaintea noastră au fost șapte domni în Moldova, umbre trecătoare, Jurgea, dar umbre sângeroase. Frate alunga pe frate, fiu pe tată și tată pe fiu, sângele mușatin clocotea de fărădelegi. De ce mă tem? Dac-aș avea un singur fiu și... unul am, căci numele celui de-al doilea nu-l rostesc nici- când // nu mi-ar fi teamă de nimic. Dar, cum voi închide ochii, teamă mi-e că vrajba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești da, o Lăpușnene, dar în suflet tu ești drept... [BOGDANA] Mi-ai dat cinstea mea furată... și acum îmi dai viață... BRAN Este aspru ca furtuna... judecata-i e măreață... (către Irimie) De se-ntîmplă-n astă țară vre o mare fărădelege Cine poate fi de vină... Lăpușneanu, se-nțelege. TEXTE AFERENTE 1 [PLAN] 2254 Din Alecsandru Lăpușneanu s-ar putea face un Makbeth românesc cu întrebuințarea, mai ales în ultimul act, a novelei lui Negruzzi. ACTELE 1, 2, 3, Uzurparea tronului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aș sta înmormîntat etern, Din altul m-aș feri de a ieși. 19 2270 Când un Mușatin moare - biruim. 20 2256 ... De două veacuri mereu, mereu te clatini, Dar azi căzuși, stejare al marilor Mușatini. 21 2254 Dumitre logofete, de fărădelege faur, Ai vrut să pui pe frunte-ți coroana mea de aur. {EminescuOpVIII 302} B. LISTE ȘI PROIECTE 1 2254 Așa-numite drame clasice s-ar putea introduce prin piese ca: Ovi(: Dacia: ), caracter și idei în operele sale, Crucea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascunză în vro vizuină, după ce lipsit de nădejde va fi fugit mișelește; iar cât despre regina Maria și fiul ei Mihail, estradarea lor se poate face prin chiar mînile locuitorilor din Tîrnova, și aceasta cu atât mai ușor cu cât fărădelegile și asupririle crudei regente sânt încă proaspete în memoria tuturor. După ce atât patriarhul ecumenic Teodosies Princeps, cât și împărăteasa aprobară măsura aceasta, Mihail Paleologul chemă la sine la Curte în anul 1278 pe Ioan Mytzes, care petrecea în regiunea Troiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ioachim, patriarhul de acolo, în contra căruia avea prepusul că tinsese, prin trădare, să treacă Bulgaria în mâna tătarilor; fără cercetare canonică și fără judecată, patriarhul fu aruncat într-o prăpastie și înlăturat din lume în chipul acesta. Pe scara tuturor fărădelegilor acestora, Sfentislav se urcă la cea mai mare plenitudine de putere în țară și se întări în scaun în timp atât de scurt și cu succes atât de repede, de se trezi gelozia lui Andronic împărat, carele începu să lucreze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și legați astfel îi închise în colibele lor și porunci să le puie foc, încît nefericita localitate peste câteva ceasuri nu mai era decât o grămadă de cenușă și de ruine. O asemenea pedeapsă - socotea el - au meritat ei pentru fărădelegea c-au fost îndestul de cutezători ca să s-atingă de capul inviolabil al regelui lor și fratelui său. Împărăția lui Musa. Lupta cu Mohamed. e biruit. Moartea lui. Musa, după moartea lui Suleiman, stăpân fără margini a părții europene din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
păcatului, viața omului urmează un alt drum decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
altă însemnare decât în lexiconul limbii noastre. Precum roșii se 'nțeleg într-o limbă a cărei cuvinte au un sens convențional, nu, pe cel lexical, tot astfel ei sunt ținuți la un loc prin trecutul lor de crime și de fărădelegi comune. " Vă am pe toți la mînă" le șoptește d. C. A. Rosetti în Cameră și fețele rotunde și grase ale milionarilor improvizați devin galbene ca ceara la acest cuvânt. Maffia și Camorra? Sunt o jucărie pe lângă acest partid în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
modul cel mai formal că acele zgomote sunt neîntemeiate: Nici faptele petrecute până astăzi, nici conduita noastră corectă și sinceră nu autoriza pe cei de la "Timpul" ca să ne presupună măcar că cochetăm cu un guvern care s-a ilustrat numai prin fărădelegi sau că facem cauză comună cu o ceată de jefuitori ai averei publice. Avem mult de luptat împotriva răului comun și este de dorit ca asemenea bănuieli, vătămătoare din toate punctele de vedere, să dispară pentru totdauna. Rugăm pe confrații
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un asemenea grad de eficacitate, încât au stabilit, ca în Marea Britanie de exemplu, bazele unor extinse reglementări juridice bazate pe recursul la cutumă. La noi însă, de multe ori tocmai legile nescrise au fost cele care deschideau calea abuzurilor și fărădelegilor. Era un adevărat călcâi al lui Ahile, identificat încă de către Cantemir: "pentru că aceste obiceiuri nu sunt scrise și au fost adesea răstălmăcite de către judecătorii cumpărați și folosite ca să sprijine strâmbătatea (...)" (Cantemir, 1967: 178). Pentru a descuraja astfel de practici, Vasile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
păcatului, viața omului urmează un alt drum decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
păcatului, viața omului urmează un alt drum decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
îndurător și fidel legământului încheiat cu oamenii. ‘Oœe ƒese: la’al"pm ó-mešallQm ’awon ’">ÄÖ ’el ƒQiq benQyhem ’aƒrQyhem ha-’Ql hagga:Äl haggibbÄr YHWH Te>a’ÄÖ šemÄ (Ier 32,18): „Tu arăți milă la mii și pedepsești fărădelegile părinților în copiii lor după ei; Tu esti Dumnezeul cel mare și puternic al cărui nume este Domnul Savaot.” (BS) Din toate aceste contexte se constată că Dumnezeu este preamărit, numit „mare”, pentru că e Stăpân a toate, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu toți cei care strigă către tine.” (t.n.) Berak napeš ’eÖ YHWH s...ț hassolQaƒ le-kol ‘awonQk / h"ropQ’ le-kol tahalu’"yk (Ps 103/102, 1a.3): „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul s...ț, cel ce iartă toate fărădelegile tale, cel ce vindeca toate bolile tale.” (t.n.) Wa-yem"’anó li-šmoa‘ we-lo’ z"keró nipel"’ÄÖek" ’ašer ‘"œÖ" ‘imm"hem s...ț we-’att"h ’Eloah sel ƒÄÖ ƒannón we-raƒóm ’erek ’appayim we-ra> ƒese: we-lo’ ’aqza>et"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ö" l"hem... (Ps 99/98,8): „Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai dat ascultare; Dumnezeu iertător ai fost cu ei...” (C) Este singura dată când apare acest nume de ’Pl noœQ’, insă verbul n"œ"’, „a ridica, a îndepărta” (fărădelegi, păcate, vina), la mod personal și avându-l ca subiect pe Dumnezeu cunoaște în jur de douăzeci de ocurente. Este subiacent formulării neotestamentare: „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (În 1,29). În cel de-al doilea exemplu, observăm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
despre Hristos din întreg Vechiul Testament. Aici este vorba, mai precis de Is 53,11b, unde se spune: yațedq Țaddq ‘a>ed l"-rabbm wa-‘awonoÖam hó’ yisebol („Cel Drept, Slujitorul meu, îi va îndreptați pe mulți și fărădelegile lor le va lua asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele metaforic cu care Ioan Botezătorul îl desemnează pe Isus în În 1,29 și 1,36: Ide ho amnòs to¤ theo¤ ho aírÄn tgn hamartían to¤ kósmou ( În 1,29). Mielul este simbolul ce combină imaginea „Slujitorului” care poartă fărădelegile multora și le ispășește, din Is 53, si jertfă mielului de Paști (Ex 12), simbolul răscumpărării poporului lui Israel 302. Este prezent și în 1Pt 1,19: „ați fost răscumpărați s...ț cu Sângele scump al Mielului neprihănit și nepătat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
reprimate cu ajutorul rațiunii la oamenii cumpătați, doar în anumite cazuri acestea pun stăpânire pe un individ, sufletul lui având „un aspect cumplit, sălbatic și nelegiuit”. Acesta va avea dorințe împotriva naturii, ca antropofagia, incestul și crima, neducând lipsă de nici o fărădelege. Doar acordul cu sine însuși, când rațiunea sau partea pasională fiind cele care stăpânesc, reușește să îndepărteze această parte tulbure. Ajuns în acest stadiu, acest om va degenera înspre cele mai mari nebunii, alungându-și din suflet orice cumpătare sau
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Acesta însă nu se va opri aici, roiul dorințelor îl va face să fure chiar și din templu, să înșele pe oricine, sau chiar să ucidă, pentru bani, căci „trăind Eros în el în chip tiranic, în toată nestăpânirea și fărădelegea, el singur stăpânitor, îl va conduce pe cel care-l stăpânește, ca pe o cetate, spre orice îndrăzneală”(575a). După descrierea constituției interne a tiranului, Platon trece la argumentarea ideii că acesta este și cel mai nefericit om, datorită faptului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi de esență divină, deoarece omul este păcătos prin limitele sale. Asta nu Înseamnă Însă că omul nu are obligația morală de a face distincția - prin rațiunea cu care este Înzestrat - Între „bine” și „rău”, pentru a preîntîmpina comiterea unor fărădelegi . Omul trebuie să ajungă, altfel spus, la un stadiu al evoluției sale sufletești În care să-și dea seama că nu-și poate Îngădui anumite libertăți, fără să-și Încalce conștiința. Despre astfel de oameni, N. Iorga a spus: „Unii
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
tendințele noastre primare, care n-au apucat Încă să fie supuse scrupulelor cenzurii conștiinței noastre. * „Ai dreptul să ierți vinovatul, dar nu să-i ierți și greșeala.” (N. Iorga) Pentru că, spune P. Syrus: „Cine trece cu vederea greșeala, Îndeamnă la fărădelege”. * „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de-a fi achitat de propria judecată.” (Juvenal) De aceea Platon avea dreptate atunci cînd spunea că „Pedeapsa se naște chiar În clipa În care se făptuiește păcatul”. La rîndul său, Michel Montaigne făcea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]