1,726 matches
-
intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor teologice medievale, unde "națiune" a început să desemneze "facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens s-a cristalizat odată cu emergența înțelegerii conceptului de "națiune" ca "reprezentanți ai autorității politice și culturale" (Greenfeld, 1992, p. 5), prin care s-a făcut tranziția de la sensul eclezial
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
promovată de autoritățile de la Buda, care au decretat existența unei singure națiuni, cea maghiară, "una și indivizibilă", în care singura limbă oficială era, desigur, maghiara (Constantiniu, 2011, p. 257). Reacția românilor din Ardeal a fost ambivalentă, intelectualitatea fiind divizată între facțiunea care promova activismul (i.e., apărarea cauzei naționalității române în noile structuri politice ale Monarhiei Duale) și cea care milita pentru pasivism (i.e., abținerea de la activarea în cadrele politice ale Monarhiei Duale, ca mod de a arăta nerecunoașterea legitimității acestora). În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), România a ezitat să se alăture acestora în Primul război mondial. Până în 1916, România a rămas în neutralitate. În cele din urmă, obsesia Ardealului ca leagăn al națiunii române și moartea lui Carol (partizan al facțiunii filogermane) au tranșat disputa în favoarea alăturării Antantei în vederea desăvârșirii unității naționale. Declarând război Austro-Ungariei, armata română s-a angajat în ofensiva de eliberare a Transilvaniei. După un început entuziast pe frontul din Transilvania, a urmat o suită de grave dezastre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter arma) (Zub, 1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românismului). Ținând cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea conștiinței naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea radical-naționalistă evoluată în interbelic avea să schimbe ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul României întru salvare. Contopirea indisociabilă dintre românism și ortodoxie în conștiința națională românească, promovată intens de Stăniloae, a fost preluată și transpusă asiduu în literatura didactică cu atât mai zelos evidențiată de către facțiunea fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi prezintă pe români în eroica postură jertfelnică de apărători ai civilizațtiei apuse nu trebuie să ne mire, în lumina faptului că cele mai fine și pătrunzătoare spirite ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trasă pentru derularea "proiectului prometeic" al comunismului (Durandin, 1998, p. 285). Intrigile nu puteau lipsi din desfășurarea acestui proiect prometeic în care a fost angajată societatea românească. În cadrul partidului unic, au izbucnit lupte intestine pentru controlul puterii. Etichetate ulterior ca facțiunea națională, respectiv facțiunea moscovită, forțele între care s-a disputat conflictul intern s-au coagulat în jurul figurii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de o parte, și a perechii Ana Pauker-Vasile Luca, de cealaltă parte. Până în 1952, Stalin a tranșat disputa în favoarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
proiectului prometeic" al comunismului (Durandin, 1998, p. 285). Intrigile nu puteau lipsi din desfășurarea acestui proiect prometeic în care a fost angajată societatea românească. În cadrul partidului unic, au izbucnit lupte intestine pentru controlul puterii. Etichetate ulterior ca facțiunea națională, respectiv facțiunea moscovită, forțele între care s-a disputat conflictul intern s-au coagulat în jurul figurii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de o parte, și a perechii Ana Pauker-Vasile Luca, de cealaltă parte. Până în 1952, Stalin a tranșat disputa în favoarea lui Gheorghiu-Dej, care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parțial și încorporată în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a scopului ultim societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încurajat de programa școlară (pe care manualul o respectă formal), autoritățile statale au reacționat defensiv în momentul în care au conștietizat pericolul pe care o asemenea abordare deconstructivistă îl poate avea la adresa identității naționale. Totuși, chiar dacă prin interzicerea manualului Sigma facțiunea conservator-reacționară, exponentă a ortodoxismului istoriografic în spiritul naționalismului etnic, a repurtat o victorie simbolică, discursul despre trecut emis de literatura didactică nu a revenit la paradigma naționalistă. Dimpotrivă, programele școlare ulterioare, din 2004, au accelerat tranziția înspre o viziune europenistă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
îndoială manualul de Istoria românilor redactat de S. Mitu et al. (1999), care prin abordarea sa provocatoare și neconvențională în raport cu tradiția consacrată a generat un scandal național soldat în cele din urmă cu retragerea manualului din circuitul școlar (Pârâianu, 2002). Facțiunea naționalist-tradiționalistă, deși a câștigat lupta cu manualul, a pierdut pe termen lung bătălia cu noua paradigmă critico-reflexivă a postnaționalismului ce a început a se configura simultan în avangarda reflecției istoriografice autohtone (Boia, 1997), cât și în ariergarda discursului didactic românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționalist-tradiționalistă a reușit să aresteze pentru moment schimbarea de paradigmă. Însă aceasta nu a putut frâna procesul de înnoire a tradiției naționale românești, care a devenit din ce în ce mai impregnată de spiritul occidental postnaționalist. În ciuda lamentațiilor vocale, dar tot mai neputincioase, ale facțiunii tradiționaliste adeptă a principiului status quo ante, redefinirea memoriei publice românești a continuat impetuos în direcția eticii europene a memoriei. La modul general, comparând universul discursiv despre trecut închegat înainte de 1999 cu modul în care trecutul a fost asumat, înțeles
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de fundamentaliști nostalgici, la care se adaugă categoria indivizilor care pozitivează fostul regim fără a aproba însă și ideea unei restaurări comuniste (contingentul de nostalgici pasivi). Nucleul dur al nostalgicilor, i.e., categoria indivizilor pe care am desemnat-o ca alcătuind facțiunea fundamentalistă a rezistenței nostalgice, reprezintă o pătrime din totalul indivizilor care apreciază pozitiv fostul regim. Selectând doar sub-eșantionul nostalgicilor (adică al indivilor care se raportează apreciativ față de regimul comunist) din valul 2004, distribuția răspunsurilor la întrebarea dacă ar fi bine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care am derulat-o asupra genezei culturale și dinamicii temporale a memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca urmare a faptului că atât forțele de ordine cât și militanții afro-americani implicați au realizat faptul că violența duce la violență, ba chiar o exacerbează. O cauză și mai clară a declinului organizației a fost scindarea ei într-o facțiune ce apăra doar drepturile afro-americanilor (Eldridge Cleaver), și o alta ce urmărea înfiriparea unei coaliții multietnice și de clasă împotriva capitalismului internațional (Huey Newton). Este interesant de știut că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a existat un batalion
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
În perioada imediat postbelică, o bună parte a democraților din statele sudiste au sprijinit politicile economice ale administrației republicane Harry Truman, dar nu au sprijinit Mișcarea drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT) sau măsurile de combatere a segregării rasiale. Această facțiune mai conservatoare a partidului a dus la crearea așa-numitei "coaliții a câinelui albastru" la mijlocul anilor nouăzeci, prin opoziție și contrast cu cei definiți de metafora câinelui galben, democrați ce sunt fideli partidului și sunt în stare să voteze pe
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
scrupule"285, ceea ce și explică antipatia ereticilor față de el. Descoperindu-i asemenea defecte, Ioan Botezătorul și-a schimbat atitudinea față de Iisus, încredințându-i lui Simon Magul misiunea de a-i fi succesor, ceea ce i-a atras invidia și ura, încât facțiunea lui Iisus din Galileea, în frunte cu Iosif din Arimateea, a pus la cale uciderea Botezătorului prin intrigile Salomeei, care era ucenică a lui Hristos. Posibil ca lucrurile să se fi petrecut fără știrea lui Iisus, dar sunt probe că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Brown, însă romanul său pretinde a avea relevanță "științifică", demistificatoare, când, în realitate, este o gogonată mistificare. Iată doar câteva dintre "punerile la punct" ale lui Bart D. Ehrman, cu instrumentele istoriei critice. În creștinismul timpuriu, n-au existat două facțiuni rivale, una "masculină", de partea apostolilor, în frunte cu Petru și cu împăratul Constantin cel Mare, și alta "feministă", în frunte cu Maria Magdalena. Rivalitatea a existat între religia oficială a imperiului și creștinismul minoritar, persecutat (5,8% din populație
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
general ca fiind influențați corect de preferințe care difer] doar ca dimensiune de cele ale cet]țenilor. Liderii politici sunt priviți ca având obligații speciale fâț] de națiunea lor, fâț] de districtul lor electoral, fâț] de partidul lor, fâț] de facțiunea lor, si chiar fâț] de rasă lor. Astfel, teza imparțialit]ții nu este conving]toare. (Vezi capitlolul 28, „Relațiile personale”, pentru o evaluare a tezei imparțialit]ții în morală privat]; pentru o abordare din perspectiva consecințelor vezi capitolul 19, „Consecințialismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este concret 4: Întâlnirea de pe Santiago Bernabeu se anunță cea mai interesantă și cea mai periculoasă, oficialii temându-se de manifestările rasiste. [...] "Este o temere reală", a declarat Piara Powar, directorul campaniei antirasism Kik It Out, precizând: "Principala țintă este facțiunea Ultra Sur, care stă chiar la nivelul gazonului". ("Cotidianul", 21.II.2006). 3.1.1. Clișeizarea celor două sintagme este marcată prin folosirea excepțional de frecventă a termenului nivel cu sensurile sale figurate și abstracte 5: - "stadiu, grad" (de pregătire
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
veto care pot influența deciziile viitoare. În plus, decuplarea alegerilor parlamentare de cele prezidențiale reprezintă o premisă a scăderii participării alegătorilor la procesul electoral. Strøm și Müller consideră că modul de organizare a partidelor (relația între nivelul central și diferitele facțiuni) reprezintă un factor important care influențează comportamentul politic și competiția. Competiția din interiorul partidelor conduce la localizarea (fragmentarea) partidelor și la sporirea puterii filialelor care aduc multe voturi în schimbul obținerii de avantaje provenite din exercitarea guvernării. Posibile motive ale scăderii
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
pot ivi în calea apariției unui nou partid. Dificultățile tehnice apărute în calea dezvoltării unui partid politic nu sunt însă singurele tipuri de probleme care afectează apariția unui partid. Capacitatea de a face față conflictelor interne și presiunilor venite din partea facțiunilor este un factor extrem de important care influențează comportamentul partidelor. Competiția din interiorul partidelor Unul dintre factorii relevanți ce pot influența comportamentul partidelor este impactul pe care-l au membrii și activiștii prin capacitatea de a influența decizia 17 partidului (democrația
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
activiștii prin capacitatea de a influența decizia 17 partidului (democrația internă) sau prin posibilitatea de a părăsi partidul ori de a reduce cantitatea de efort depus pentru realizarea scopurilor partidului 18. Un alt factor determinant pentru comportamentul partidelor este existența facțiunilor. Acestea pot afecta implementarea strategiei partidului pentru că ele nu respectă decizia centrală, ci se ghidează după interesele subgrupurilor. De asemenea, structura de stimulente a liderilor poate influența comportamentul partidului deoarece liderii sunt cei care ocupă anu mite poziții guvernamentale și
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
comportamentul partidului deoarece liderii sunt cei care ocupă anu mite poziții guvernamentale și au drept scop obținerea acestor poziții și a funcțiilor. Laver și Shepsle consideră că partidele politice nu trebuie analizate ca actori unitari, ci ca niște coaliții de facțiuni implicate în competiții interne. De asemenea, Roemer consideră că partidele nu sunt actori unitari, ci entități compuse din facțiuni aflate în conflict între ele. Deseori, membrii facțiunilor nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]