601 matches
-
catapeteasmă, într-o ordine bine stabilită, pe rând, fără grabă, fără invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină în fagure. Primii erau Arhanghelii, apoi Ierarhii, Cuvioșii, Prorocii. Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și dacă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții în care peștii zgâriau cerul de august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum doresc, Nu mă iubi cum te iubesc,‐ și plâng! Literatorul, nr.5, 1885 126 ștefan Augustin Doinaș (născut la 26 aprilie 1922‐m.2002) „Cine a spus mai frumos decât Eminescu despre l imba română, că este ca un fagure de miere?” De vorbă cu S.A.D. despre „Poezie văzută din in terior”,în „Cronica”, Iași, 20 aprilie 1979 4 OCTOMBRIE 1964 Strigat‐am, singur în lume, numele mamei, și mi‐a răspuns numai frigul văzduhului, cu ochi de stele
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cum se chinuia că nu mai știa ce să creadă, cum se distrusese de dorul profesorașului. De milă o tot lălăia cu ea. Dar și mila are limitele ei. Nu-i poți spune chiar totul unei femei care-ți dă fagurele, doar, pentru că ți-e milă de ea. Și, la urma urmei, până când s-o tot țină cu poezie și remontare de moral?! „La anii și experiența mea, ce fantezie de amor să mai am...“ Zâmbi înduioșat, văzându-se cum, alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate, vesele, dulci, grele, obscene, voluminos de limpezi, prin mesajul lor copilăria e veșnică, toate parcurse cu povara întrebării de ce nu mai sunt, dar vor veni, fu răspunsul unei arătări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-a oprit din zbor pe o panglică de curent cald. Erau peste zece mii de concurenți din toată stuparnița Brăilei. Recunoscu pe cei mai vajnici trântori pe care altădată îi trezea el din ghiftuială și îi așeza cu grijă pe fagure, iar îmbuibații își găseau cu greu celulele hexagonale: Amfinom, Antinou, Eupitianul, Evrimah, fiul lui Blibos, Leocrit al lui Evenor, Melanteu, Amfimedon, Demoptolem, Erinom, Pisandru, Evrilad, Elatos, Evridamas, încă 58 din Dulichiu, 24 de curtezani din Same, 20 din Zachintor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reveni în viață iar, pe scop final, nu pe plăcere. Dacă lumina o alungi, faci din mijloc finalitate, și atunci să nu te miri c-ajungi, copac cu crengile uscate. Plăcerile-ți dictează trupul și îți mănâncă în neștire toții fagurii ce umplu stupul, călcând ce ai mai scump în fire. Căci nu trăiești mereu să cazi făină-n sacul fără fund; ce verticali sunt acești brazi pe creștet cu un cer rotund! Adică nu ești ca să-ndopi în tine tot
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
floare și-apoi s ofere fructe iar. Oamenii știu, și fiecare joacă-ntr-un fel rol de albine, iar când sunt ramurile pline românii ies la drumul mare și se oferă... Aici stărui să rupi cu dragoste din tine, cum fagurii din stup de albine și în tăcere să te dărui. E-o bucurie mai aparte, înfăptuind ceva cu spor, să dai din ideal și dor ca pomul din această carte. 2012 Precauție Ai să scapi de ce e greu, fii atent
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup se rup de mierea binefăcătoare. 1983 Versuri discrete, armonii În nesecatul iubirii izvor, aflăm al vieții noastre rost, reîntâlnim pe cei ce-am fost, le retrăim trecutul lor. Așa-i sortit omul să vrea ce se, și chiar
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Sistemul de vizare paralelă Pentru a avea un control cât mai mare asupra clarității imaginilor, mai ales în cazul subiectelor slab luminate, ecranul de vizare a fost perfecționat prin acoperirea cu inele Fresnel, microprisme sau fibre optice așezate ca un fagure pe toată suprafața (figura 2.27). Fig. 2.27. Ecrane de vizare pentru formatul 6×6 cm Focalizarea se poate face manual, prin rotirea inelului distanțelor până când imaginea devine clară în vizor, sau automat, prin sistemul autofocus (AF), care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
broșură hărtănită unde un misogin explica pe larg bărbaților de ce trebuie să se ferească de "emisarele diavolului". În ea, femeia era ocărâtă în fel și chip, socotită o sămânță de nenorocire, rădăcină a tuturor pierzaniilor, principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de miere și venin, o nenorocire râvnită, rău dulce, spadă care străpunge și inima înțelepților, o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
genele tale, întinde-le cu o antenă de furnică albă chitinoasă, de buzele tale, acoperă-le cu lumina lacului kanas de la miezul zilei, de părul tău, aranjează-l cu pieptenul de chihlimbar, cristalizat din lacrimile urșilor clanului abenaki, într-un fagure al albinelor superpolenizatoare. te oglindești în apa clară a lacului tău secret și sufletul îți tresaltă de bucurie. nouă în al treilea loc: simți ființa ta lustruită pe dinăuntru și pe dinafară, câtă distincție are suflețelul tău harnic, câtă căldură
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vremea rece, ceva din care să iasă un material din proteine candoare naturale, moale și cât mai plăcut la atingere, este foarte important să îți dezvolți abilitățile, să crești capacitatea de producție a grădinilor suspendate ale dragostei tale, în așteptarea fagurelui suflețelului tău. șase în al treilea loc: visezi că mergi până la dudul-înalt-cu-dude-mari-de-aur, de lângă mijlocul cuibulețului tău curat, unde citești scrijelit pe coaja trunchiului un mare secret. când faci ochi, nici nu te speli pe față, nici nu pui straiele de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grinzile rupte, îmi adun răniții prinși sub căderi. în văzul curios, aproape ofensat, al tuturor, supraviețuiesc. nouă în primul loc: deși nu ai fi zis, drumul tău ajunge dintr-odată să treacă pe marginea prăpastieipierderii-dragostei, ești foarte atent cum ții fagurele vieții tale în suflețelul tău, poteca este subțire, periculoasă, stânca de care încerci să te ții este colțuroasă, îți zgârie palmele, pui precaut un picior înaintea celui lalt, se înserează, poteca nu se mai vede bine, această încercare dificilă ți-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de afară asistau neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau jertfe, sacrificând în zori, prin Marele Preot, un porumbel alb, iar în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că sfiala înfrumusețează pe oameni cu judecată mai frumos decât ca niște fecioare iar mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumină, care învăluie sufletul. Deci, sfinții ne îndeamnă să devenim lumină pentru cei din jurul nostru, căci „cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.”( Pilde 16, 24) Se spune că sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Cred că așa
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de spus dacă întotdeauna iubirea dă naștere la iubire; ceea ce-i însă sigur e că ura naște mai mereu ură. În plasa păcatelor te prinzi lesne, dar scapi foarte anevoie; nici nu se știe dacă mai există scăpare. Limba Română („fagurele” nostru de „miere”...) carte de învățătură, purure povață pentru a reuși în viață! Cartea frumoasă, cartea adevărată, cartea curată este pentru cititor împotriva multor rătăciri, de mare ajutor. Călătorind la pas prin lumea largă vei trăi nu puține clipe de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se arătă mărinimos de teamă și le mai dădu o bucată de mătase și un ulcior mare de vin. Străinul se uita mirat, fără poftă, la cei doi care mușcau lacom din toate. El nu primi decât o bucățică de fagure, după ce i se spuse că e miere și cum trebuie suptă. - Știi, Nefert, la ce m-am gîndit? zise Auta cu gura plină de o bucată de plăcintă. Când am fost în pădure, am văzut capre sălbatice. Trebuie să-mi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai văzut zei să se prăbușească din cer? - Nu, zise Mai-Baka! În cealaltă am știut eu că n-au fost zeii! Și intră cu Ntombi a sa. După ce se așezară, Nefert îi dădu cârmaciului din coșurile aduse o bucată de fagure, învățîndu-l cum să mănânce mierea. Necunoscând încă decât numai mierea limpede, își întrebă tovarășul din ochi. Acela îi făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nefert îi dădu cârmaciului din coșurile aduse o bucată de fagure, învățîndu-l cum să mănânce mierea. Necunoscând încă decât numai mierea limpede, își întrebă tovarășul din ochi. Acela îi făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai dulce decât zeița mea Mehituasehet! Am spus bine? Și numaidecât după aceea își porni luntrea, fără a bănui, încîntat cum era de cei dintâi fiori ai dragostei pământene, ce se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzut Că pământul nu se zărește de loc Și pe marea îndepărtată Nu s-a mai odihnit ochiul meu. Adapă și Auta mulțumiră mulțimii și își strânseră darurile în sacii de drumeție. Aveau pâine și carne. Cineva le dăduse un fagure, altcineva o ulcică de vin. Cântecul plăcuse, prin urmare mai putea fi cântat. Câteva luni aveau din ce să se hrănească. - Acolo, în steaua lui Anu, sunt poeți? întrebă Adapă mâncând pâine. Auta nu-i răspunse: plângea. Tovarășul său îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arde. 255Oamenii ca degetele, nici unul cu altul s-aseamănă. 256Ascultă cu urechia, ca straja de vrăjmași. 257Ca o pecete ține ascuns. 258Atîrnat ca un cârnat. 259Afînat ca puful. 260Ca aburul de pe apă, ese, se ridică, se vede. 261Ca albinele la fagure s-adună. 262Ca corbii la stârv s-adună. 263Ca muștele la scârnă s-adună. 264Ca furnicele când adună merinde pentru iarnă. 265Ca furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce se scoală din somn, după ce-și freacă ochii, își aduce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
degeaba? și acum, și mai pe la urmă. O să vedeți. Vă rog să aveți încredere în mine. Că și eu o să am în voi. Acum, duceți-vă. Lăsați-mă să-mi petrec noaptea asta dulce și frumos mirositoare, ca pe un fagure de miere. Aveți încredere în mine. Bine. Când să venim să vă luăm? O să vă chem eu.Oricum, nu mai devreme de mâine seară sau de poimâne dimineță. Bine. Dragoste dulce. Așa, mă’copii, că mie, acum,Afrodita îmi îmbină
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]