1,251 matches
-
Vida Gheza, „artist al poporului” (Lemnul, sculptorul și Maramureșul), felul în care țăranul român trăiește în contemporaneitate, atmosfera șezătorilor (Consultație sentimentală), locuitorii orașului Sighet și existența lor cotidiană (Suflete mari în Țara Bogdanului), un mare șantier de construcții industriale (Meserie faină învață moțul) sunt subiecte în care scriitorul utilizează ficțiunea într-un tip de reportaj romanțat. U. continuă să scrie literatură pentru tineret, Legitimația de om (1986) cuprinzând povestiri cu țintă educativă, a căror acțiune este situată pe valea Izei și
UTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
15. Opinii despre diferența dintre România și celelalte țări ale Uniunii Europene „Asta e mentalitatea noastră... Să trăim de azi pe mâine dacă îmi dă un picior în fund. Și vine mâine și mai îmi trage unul stau liniștit... Mulțam fain că a dat mai tare... Probabil că ne și merităm soarta... Oamenii au mentalități diferite în România? Categoric... categoric... Noi avem și avantaje față de ceilalți; acolo dacă te duci trebuie să te anunți... Dacă are timp, te primește; dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Una peste alta, însă, de la pupa la prova, punînd la socoteală și dimensiunile cazanelor la care lucra bucătarul și cele ale propriilor sale fălci pergamentoase, Samuel Enderby era o corabie strașnică, înzestrată cu provizii gustoase și abundente, cu un rom fain și tare și cu niște marinari grozavi, toți unul și unul, de la călcâie pînă la panglicile beretelor. Cum se face oare că Samuel Enderby și alte câteva baleniere englezești pe care mi-a fost dat să le cunosc înu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spuse Obiectul, mestecând. N-aș fi vorbit niciodată cu un copil ca tine. Făcu o pauză, dându-și seama cum suna afirmația asta. ― Vreau să spun că nu mi-ar fi trecut prin cap că ești un copil așa de fain. Fain? Calliope faină? Nici nu visasem la așa ceva. Dar eram gata să accept judecata Obiectului. ― Pot totuși să-ți spun ceva? Întrebă ea. Despre rolul tău? ― Normal. ― Știi, chestia asta cum trebuie tu să fii orb și tot restul? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiectul, mestecând. N-aș fi vorbit niciodată cu un copil ca tine. Făcu o pauză, dându-și seama cum suna afirmația asta. ― Vreau să spun că nu mi-ar fi trecut prin cap că ești un copil așa de fain. Fain? Calliope faină? Nici nu visasem la așa ceva. Dar eram gata să accept judecata Obiectului. ― Pot totuși să-ți spun ceva? Întrebă ea. Despre rolul tău? ― Normal. ― Știi, chestia asta cum trebuie tu să fii orb și tot restul? Ei, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
N-aș fi vorbit niciodată cu un copil ca tine. Făcu o pauză, dându-și seama cum suna afirmația asta. ― Vreau să spun că nu mi-ar fi trecut prin cap că ești un copil așa de fain. Fain? Calliope faină? Nici nu visasem la așa ceva. Dar eram gata să accept judecata Obiectului. ― Pot totuși să-ți spun ceva? Întrebă ea. Despre rolul tău? ― Normal. ― Știi, chestia asta cum trebuie tu să fii orb și tot restul? Ei, acolo unde mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ai spus perfect... ― Te rog, poți să nu mă bâzâi un minut? mă repezi Obiectul. Încerc să-mi intru În stare. Îmi aruncă o privire fioroasă. Apoi se Întoarse și plecă. Stăteam și mă uitam la ea abătută, urându-mă. Faină? Eram orice, numai asta nu. Deja făcusem ca Obiectul Obscur să fie dezgustată de mine. Pentru că simțeam că eram gata să izbucnesc În plâns, am apucat una dintre draperiile negre și m-am Înfășurat În ea. Stăteam În Întuneric, dorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cărui minte stătea la batalionul său Într-o luptă sângeroasă, abia văzută peste deal. Unei pacoste de civil care tocmai venise la el În acel moment nu avea nimic de spus. — Cum se simte doctorul Gruner? Face progrese, bag samă. Fain pacient. Doctorul Gruner era văzut așa cum voia să fie văzut. Fiecare ocazie Își avea propaganda ei. Democrația era propagandă. De la guvern, propaganda pătrundea În fiecare aspect al vieții. Aveai o dorință, o vedere, o linie și o diseminai. Prindea, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
revin, iar acum e mai bine. Lucrez intens la un studiu pentru Behavioral and Brain Sciences, citesc 12 ore pe zi, marțea și miercurea joc tenis, mă plimb mult pe malul mării și cu bicicleta. E bine. Oamenii sunt tare faini (suntem vreo 15 străini plus câțiva olandezi), iar staful își dă toată silința să ne asigure, vorba Marelui Împușcat, „cele mai bune condiții de muncă și viață”. Am o casă superbă, niciodată nu voi mai sta în așa ceva, aproape de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu vom fi niciodată în stare să facem o lume pentru cea de-a treia categorie decât exact ca și acum: completamente insular. Aș vrea totuși să știu: ce făceai tu la facultate, afară de fetițe, pileală și săpat gropi. E fain că ai asta în cap, aspectul ludic. În anul I, și eu am avut o viață mai aventuroasă: tatonări destul de inocente de altfel, despre o viață mai boemă și mai depărtată de remote-controlul adolescenței. Apoi m-am împrietenit cu Adi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-i... și tot e adevărat, murmură călugărița plecându-și ochii în pământ. Îi știu, îi știu, urmă cojocarul, da’ cuconu Ionașcu trebuie să fie bătrân tare... Și cucoana știam c-a murit... —Ia-ia! mormăi neamțul. Cucoana bătrân nu este... duducuț fain, fain și dulce cum un flore... Hm... vra să zică... vra să zică ne vine stăpână... zise călugărița zâmbind ciudat și privind în laturi, spre Niță Lepădatu. Flăcăul tresări, la săgeata ochilor ei; se gândea la altceva. Marghiolița vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și tot e adevărat, murmură călugărița plecându-și ochii în pământ. Îi știu, îi știu, urmă cojocarul, da’ cuconu Ionașcu trebuie să fie bătrân tare... Și cucoana știam c-a murit... —Ia-ia! mormăi neamțul. Cucoana bătrân nu este... duducuț fain, fain și dulce cum un flore... Hm... vra să zică... vra să zică ne vine stăpână... zise călugărița zâmbind ciudat și privind în laturi, spre Niță Lepădatu. Flăcăul tresări, la săgeata ochilor ei; se gândea la altceva. Marghiolița vorbi cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe Aidan. Am mers șontâc-șontâc până la ușa din față. Maggie scotea copiii din mașina ei nouă, una voluminoasă de familie, care, insista mama, arăta de parcă avea elefantiază. Tata era și el acolo, încercând să contracareze disprețul mamei; analiza cât de fain era automobilul, mergând în jurul lui și dând cu piciorul în toate cele patru roți. —Uită-te ce calitate, a declarat și a mai dat un șut în roată, ca să-și sublinieze punctul de vedere. —Uită-te ce ochi de purceluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâmpla oricui. Apoi îmi spuneau mereu Frankenstein, dar - și știu că ar putea suna ciudat -, nu cu răutate. Astăzi au observat că mama îmi scosese o parte din bandaje. Te vindeci. Păreau dezamăgiți. Rănile de pe frunte aproape au dispărut. Singura faină e cea de pe obraz. Și mergi mai repede decât mergeai, aproape la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate de oră am stat pe bancă la aer. De câteva săptămâni, de când făceam plimbarea zilnică, vremea a devenit neobișnuit de uscată pentru Irlanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-l învinovățesc, a zis Jacqui. —Și proiectează această antipatie asupra celorlalți, a continuat Rachel. Nu pricep. De ce nu poate să se poarte ca toți oamenii? Ei bine, dă-o naibii, am plecat. Îmi pare rău că am venit. O seară faină, a strigat în direcția celor de la masă. Tuturor, în afară de Joey. A plecat, iar ei și-au reluat jocul de scrabble. După vreo jumătate de oră, m-a cuprins o panică bizară: deodată nu mai puteam să fiu în aceeași cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu-i nimic. N-o să ți-o iau în nume de rău. A mâzgălit ceva pe un petic de hârtie. L-am luat cu o mână moale și am spus: —Mă numesc Anna. —Anna, a repetat. Ai grijă de tine. Faine haine, apropo. —Pa, am spus și am lăsat peticul de hârtie să cadă în geantă. M-am dus la întâlnire, dar nu eram în formă, n-am reușit să mă implic îndeajuns încât să negociez ferm condițiile cu dl Lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nimic serios - o, Doamne, nu - ci născocind chestii, prostindu-ne. Ca în seara în care am sunat la Balthazar să comandăm cina acasă, și eu eram de-a dreptul în extaz. —E uimitor, aberam. Balthazar e unul dintre cele mai faine restaurante din New York- nu, rectific, unul dintre cele mai faine din lume - și nu li s-a urcat prea tare la cap încât să refuze să ne aducă mâncarea la ușă. —New Yorkul ăsta e un loc grozav, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în seara în care am sunat la Balthazar să comandăm cina acasă, și eu eram de-a dreptul în extaz. —E uimitor, aberam. Balthazar e unul dintre cele mai faine restaurante din New York- nu, rectific, unul dintre cele mai faine din lume - și nu li s-a urcat prea tare la cap încât să refuze să ne aducă mâncarea la ușă. —New Yorkul ăsta e un loc grozav, a zis Aidan. — Este, l-am aprobat. N-ai avea niciodată parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu un gest dramatic... Nu merge la croitorul Quigley loco. Pentru nădragi cu dichis în culori faine Merge la Club Monaco. Mai au și bluzițe și genți și giu-va-iere Și multe alte lucruri faine. Am auzit că sunt la prețuri rezonabile Și-mi pare rău că nu rimează. —Bravo! am strigat. Așa cum nu spun irlandezii! Mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu un gest dramatic... Nu merge la croitorul Quigley loco. Pentru nădragi cu dichis în culori faine Merge la Club Monaco. Mai au și bluzițe și genți și giu-va-iere Și multe alte lucruri faine. Am auzit că sunt la prețuri rezonabile Și-mi pare rău că nu rimează. —Bravo! am strigat. Așa cum nu spun irlandezii! Mai vreau! —OK. Ultima strofă. Cea mai tristă. Și-a plecat capul și-a cântat aproape în șoaptă: —Si-renele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care nimic nu poți vedea. Nu plâng de dor că n-am cuptor. Am biștari, am prafuri tari, stau cu cocalari și-am comandat cina de la Balthazar. Ne-am petrecut seara inventând cântece despre cum New Yorkul era mult mai fain decât Irlanda și cum nu ne părea deloc rău că eram departe de ea. Peste marea înspumată. De obicei nu prea rimau, dar erau așa de nostime. Cel puțin pentru noi. Capitolul 6tc " Capitolul 6" În față la Diego, Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au zis bărboșii. Cum te putem contacta? I-am dat lui Merrill una din cărțile mele de vizită de la Candy Grrrl. —Faină carte de vizită! OK, tre’ s-o ștergem. O gașcă de ciudați fac spiritism aici în fiecare duminică. Ar trebui să apară chiar acum dacă vrei să tragi cu ochiul. Mi-a luat fața foc și n-am zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-ți recuperezi piesa de scrabble... —Tulai Doamne! - Și-a pus mâinile pe față. - De unde știe mami Walsh chestia asta? — I-a zis Luke, cred. Dar nu contează, oricum pare să știe tot ce mișcă. Dar eu mă întreb, a fost fain? S-a gândit puțin. —Destul de fain. —Destul de fain. Doar atât? —Doar atât. — Și era moale sau... eh... știi? —Molatic la început. Tare când am terminat. Mi-a luat ceva timp să găsesc piesa. Mi-a aruncat deodată un zâmbet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Doamne! - Și-a pus mâinile pe față. - De unde știe mami Walsh chestia asta? — I-a zis Luke, cred. Dar nu contează, oricum pare să știe tot ce mișcă. Dar eu mă întreb, a fost fain? S-a gândit puțin. —Destul de fain. —Destul de fain. Doar atât? —Doar atât. — Și era moale sau... eh... știi? —Molatic la început. Tare când am terminat. Mi-a luat ceva timp să găsesc piesa. Mi-a aruncat deodată un zâmbet de zvârlugă. Ceva care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a pus mâinile pe față. - De unde știe mami Walsh chestia asta? — I-a zis Luke, cred. Dar nu contează, oricum pare să știe tot ce mișcă. Dar eu mă întreb, a fost fain? S-a gândit puțin. —Destul de fain. —Destul de fain. Doar atât? —Doar atât. — Și era moale sau... eh... știi? —Molatic la început. Tare când am terminat. Mi-a luat ceva timp să găsesc piesa. Mi-a aruncat deodată un zâmbet de zvârlugă. Ceva care ar trebui să-ți dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]