935 matches
-
paralele 6.1. Discursuri polemice adiacente: Eminescu și Arghezi Ideea de a-i reașeza alături, în sfera gazetăriei polemice, pe Eminescu și Arghezi, de data aceasta nu atât pentru a decela ceea ce-i apropie, ci, mai ales, pentru a contura falia care-i separă, poate părea redundantă, cu atât mai mult cu cât ar putea trimite la formule exegetice clișeizate, e drept, cele mai multe referitoare la lirică. Intenționăm însă tocmai demontarea acestor claustrări în tandem, printr-un demers analitic al cărui scop
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
strict legat de contactul direct pe care poetul l-a avut cu instituția BOR, din interiorul acesteia. Ea este expresia subiectivizată a unei trăiri, și nu rodul unor observații critice, analitice sau strict documentate de pe o poziție echidistantă. Este o falie urișă care-l desparte de Eminescu și care produce o turnură la fel de spectaculoasă precum aceea impusă de Caragiale în evoluția discursului publicistic românesc. Dimensiunea ludică plasează, ab initio, discursul arghezian într-un spațiu al artisticității gratuite, aflat la extremitatea celui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
m-am așteptat mereu să... Eu am crezut întotdeauna că va fi mai bine de atât, își dădu ea seama dintr-odată. 1tc "1" De câteva săptămâni ceva plutea în aer la redacția revistei Femme, sentimentul că stăteau pe o falie tectonică. Speculațiile au explodat într-un final când s-a confirmat că redactorul-șef din Statele Unite, Calvin Carter, fusese văzut bântuind ultimul etaj, căutându-i pe oameni. Se pare că abia ajunsese la Londra de la sediul din New York. Se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-o anume diminuare a voinței și a simțurilor vitale și atunci poate aluneca involuntar Într-o falie a rațiunii, Într-o zonă a iresponsabilității... Camus spune: „Se tuer, dans un sens, et comme au mélodrame, c’est avouer. C’est avouer qu’on est dépassé par la vie ou qu’on ne la comprend pas“ („Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a ființei noastre vor fi fiind Înregistrate? Între două sunete de acest fel, simt cum se desface realul Într-o falie gigantică, În care alunec cu viteza luminii și străbat distanța enormă spre cealaltă parte a planetei; mă aflu simultan În două locuri și văd ce fac cele două forme ale corpului meu, cum se recunosc una pe alta și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lupte se dădeau În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea să descriu toate istoriile Întâmplate În falia deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci atât de surprinsă, În pulberea fină de corpusculi imateriali ce ne scălda dialogul nostru fără cuvinte, atât de evlavioasă și pătrunsă de stranietatea Întâmplării că existam amândoi pe aceeași lungime de undă, că parcă s-ar fi deschis o falie Între noi și ne-ar fi adus brusc unul lângă altul, deși au trebuit să fie străbătute distanțe planetare. Eu te-am iubit fulgerător, ca și cum m-aș fi născut doar pentru a veni În acea zi la biserică și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comunica prin cuvinte, dar era subînțeleasă din crisparea cu care o trăiam Împreună, Într-un fel de perversă complicitate. Eu existam pentru că existau ochii aceia ce mă așteptau ca să mă răpească, să mă transporte brusc În alt spațiu, Într-o falie a realului ce se deschidea Între noi și pe care o simțeam doar noi, unde corpurile noastre nu existau decât ca ceva imaterial, o stare de transparență prin care noi pluteam stângaci, În căutarea acelei forme care să ne reprezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot mai des am senzația bizară că voi cădea Într-o crăpătură invizibilă a spațiului; chiar acum, aici, lângă mine, se va deschide o falie așa, din mers, iar eu mă voi prăvăli În gol fără oprire. Strigătul meu desnădăjduit nu-l va auzi nimeni sau nu va vrea să-l audă. Nu va exista nici cea mai mică șansă de reîntoarcere, pentru că această surpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între mine și percepția mea; lucrurile mi se pun Împotrivă, nu se dau la o parte nici un moment, mă spionează de parc-ar avea și ochi, și mâini, și gheare, apoi, când vreau să le ating, odată se deschide o falie În care alunecă toate și rămân suspendat, izolat Într-un vid lipicios, fără să Înțeleg ce se petrece cu mine și cu simțurile mele. Dar dacă nici nu exist? Poate mi se pare numai că sunt ființă, că am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se știe; deși eram lângă ea, brusc, am dispărut alunecând Într-o fisură, adică am fost și nu am mai fost pentru ea, a avut o criză În subconștient; mă descoperise și mă pierduse În aceeași clipă, când o falie a materiei s-a deschis Înghițindu-mă În acel gol, În acea absență: m-a iubit micuța Olga cu adevărat, eu m-am născut ca identitate erotică aparte din revelația aceea ca absență pură În conștiința unei fetișcane de 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă mai mișc; toți cred că am ceva, că am suferit vreo ruptură, vreun accident; eu Însă vreau să păstrez ființa ei În mine, să mă satur de ea, s-o simt Încă preocupată de persoana mea până când clipa (acea falie, acel gol, acea absență) nu mă va readuce În cotidian, recuperându-mă banalului din care mă smulsesem, datorită unui eveniment hazliu, ce putea să mă coste viața. (azi) Tot o activare din absență a fost și trezirea mea către matematici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea de odinioară la tinerii naziști părea consumată temeinic. Cu acest trecut care se tot lungea, certăreț, nu voiam să am nimic de a face. Nici una dintre ideile alea stătute nu reușea să mă atragă, chiar dacă acum se căsca o falie acolo unde, odinioară, singura idee valabilă unise toate lucrurile între ele. Dar cu ce anume să umpli spărtura care, deși nu era vizibilă, se căsca atunci în interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
carte. Rămîn șocat pînă cînd pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi. Uit să mă mai duc la masă. Să dorm. Să scriu. E ca și cum ai atinge luna, părul ei pufos, falia continentală. În care cad oniric toți oamenii din jurul meu, de o fioroasă nulitate. Nu sînt ei de vină, funcționăm doar cu 14% din creier, În cel mai bun caz. Nu știm ce face restul de 86%, bănuiala mea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căreia, după absolvire, a ocupat timp de mai mulți ani postul de docent de literatură universală. în această calitate i-a avut studenți pe cei mai mulți din promotorii "noului val" al cinematografiei (Milos Forman, J. Menzel). Anul 1968 a produs o falie în viața omului și artistului Kundera. între invazia sovietică, care a marcat "sfârșitul primăverii de la Praga" și stabilirea în Franța în 1975, Kundera, care a fost unul din artiștii reprezentativi ai acestei prime încercări de a se da față umană
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
sens, în raport cu media BND. Religia a fost din punct de vedere istoric o linie de divizare importantă între și în cadrul țărilor. Samuel Huntington (1996) a afirmat chiar că divizarea dintre Ortodoxie și Creștinătatea occidentală este astăzi o linie majoră de falie. Această generalizare se bazează pe o mare simplificare a istoriei, pentru că statele din Europa Centrală și de Est nu au avut niciodată populații omogene ca religie. Indiferent de religia națională, populația a fost de diferite religii ortodoxă, catolică, protestantă, iudaică
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cît de departe trebuie să mergem înapoi în istorie pentru a găsi sursa diferențe-lor politice contemporane sau care este perioada sau elementul din trecut predominante. Samuel P. Huntington (1991: 299) a susținut că religia a creat o linie fundamentală de falie între Creștinătatea apuseană și țările ortodoxe sau cele care au fost odată sub ocupație otomană. Se afirmă că divizările religioase instituționalizate în secolul al XVI-lea au influențat șansele de democratizare din prezent. S-au petrecut multe de la schisma dintre
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
undeva în lanțul precis de sinapse care mă țineau în picioare, viu și puternic, și începeam să mă zbat, să urlu, să lovesc în ziduri invizibile, la rândul meu nevăzut de nimeni, slăbit, tăcut, secționat, căzând amețitor de repede în falia dintre gânduri și imagini. Nu mai era operă, nici teatru, iar viața care ardea în milisecunda de foc nu-mi aparținea și n-o recunoșteam. Aș fi dat orice pentru ea. S-o pot obține în permanență, o supradoză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o pereche de ochelari, fără oprire. Ceva nu se potrivea. Adunate, minutele inexistente dădeau ani, energie, spațiu lipsă; cineva trebuie să le fi administrat. Tăietura lor repetată și silențioasă regla activitatea cerebrală cu precizia unui ceasornicar, desfăcând printre lobi niște falii ale uitării în care mintea cădea ca într-un sicriu umplut cu cipuri dezactivate. Oamenii nu ziceau nimic, probabil nici nu-și dădeau seama. Eu n-aveam nouă vieți, ca motanul lui Mihnea, și nici timp să-mi petrec vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu interdicția. Tensiunea creștea, îmi simțeam creierul dureros, intoxicat de plăcere. Puteam fi prins în orice clipă, succesele mele oculare se măsurau în fracțiuni de secundă, uneori poate și mai puțin. Achizițiile se realizau în viteză, între mișcări, ca-n falia dintre două dimensiuni. Toamna mă simțeam cel mai bine, prin septembrie. Atunci, orașul se trezea asaltat de femei de toate vârstele, cu pielea de culoarea cozonacului uns cu puțin gălbenuș de ou. Începea marea exhibare, momentul în care se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
între realitate și ficțiune. Ei trăiesc la interfață, pe muchiile minții. Ca noi, când traversăm Custura Sărății. Se mișcă pe-o lamă de cuțit. După unii, multe din dezechilibrele reale sau imaginare ale lumii ar fi generate chiar de ei: falii, cutremure, alunecări de teren. Fenomene extreme. Meteorologie mentală.“ „În profitul cui?“ „Asta nu mai știu. Nici nu vreau să mă gândesc. Poate e doar demență, un accident de suprafață corticală, o embolie.“ „Poate nu.“, i-am tăiat-o. „Poate cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe scenă pe Anticari și Editori, să ne dea o mână de ajutor în umplerea cu amintiri a spațiului fracturat. Amintiri potrivite, desigur, și convenabile. Unde au căzut oamenii, personajele pe care le plângi dumneata? Între cele două Românii, pe falie, la interfață. În zona pe care ne străduim noi acum s-o bandajăm cu alte memorii. S-o rescriem sau, dacă nu se poate s-o ștergem definitiv. Cu tot cu țara asta inexistentă.“ „Unii cred că am fi pierdut-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau pe hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari la a primi propaganda reformată ce folosea în interesul său "diabolica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul Imperiului Roman, 1453
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]