1,434 matches
-
dealuri covoare de iarbă tunsă, peluze de golf și-apoi la lizieră și dincolo în interior, pe o singură porțiune vizitabilă din exterior, tufe de ierburi pitice, ferigi, ienupări care umpleau ca o vegetație de liane pâlcurile și apoi pădurile falnice de palmieri, pini, ulmi, stejari, dafinii de California, arțarii și paltinii albi care ascund cu coronamentul lor dens și stufos cărări și drumuri asfaltate sau pietruite ce duc la vile somptuoase, abia zărite prin luminișuri. Se zice că în adâncul
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Monterey_mon_amour_.html [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
viitoare alături respirând sub nuferi. Umezeala pe-a mea buză să-ți simt, adormi în mine etern dragoste nematerială. Universal te-am scris într-e coperțile sufletului adormi luceafăr în mistica uniune senzorială. Eminescu... De Ioan Cojocariu Sub un tei,falnic și mare, Doarme un poet român Înprejur,pasc doar mioare, Iarba e cosită fin. N-are cruce,n-are nume, Oameni îi spun străin. Unii zic că-l știu pe nume, Alții, că-i doar un mormânt. Și-mi răspunde
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1453029217.html [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
e-atât de-ncăpător pământul, c-aș vrea să plec în altă țară. visez plângând că pot să-mi scot capul căzut pe eșafod și câteodată mai socot că sunt absent ca un nerod. robe serafice de sfinți se-nalță falnic spre alt astru, și-s poleite cu arginți, într-un decor de bleo-albastru. pe geana sufletului fals în toana dulce a tăcerii, se-aude peste tot un vals ieșit din corzile plăcerii. avem credința că se știe, tot ce se
ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1420880118.html [Corola-blog/BlogPost/350128_a_351457]
-
iarbă moale ce rămânea verde până în toamnă târziu, îmbrăca dealul de jos până sus. Cândva, cu mult timp în urmă, nu se știe cine anume a sădit o mulțime de copaci. Dealul era acoperit de copaci bătrâni, dar, dintre toți, falnic și cel mai înalt, se ridica Stejarul Auriu. Așa l-au botezat locuitorii din zonă. Se povestea de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea lui Lațcu Vodă - Domn al Moldovei. Uneori copiii ce
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1477036688.html [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
văd ce puternic și sănătos este, gândesc că se vor bucura și strănepoții mei de pomul minune ! Ce credeți oameni buni, ce îl face să trăiască atât de mult,atât de viguros? Câți copaci s-au uscat, iar acesta stă falnic de straja dealului, a orașului. Păi să-ți povestesc eu o legendă, îi spuse Victor, cel a cărui străbunic de nouăzeci de ani, încă mai ducea caii la păscut. Spune bătrânul meu că , rădăcina Stejarului Auriu își trage seva dintr-
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1477036688.html [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
că și ilustrul său tată a cam pățit-o tot așa, pe nepusă masă, când i se părea lui lumea mai dragă! Nu prea mai asculta nici el de bunele noastre sfaturi, iar acum fii-su, hop și el! Mdaaa... falnici bărbați, dar cam puțintei la minte... Eh, asta este, acum! Să trecem însă la treburile noastre! - Prea-sfinția ta Mare Ierarh ce vor face iubita noastră doamnă și prințul după ce vom trece cu toții de marea durere ce ne-ncearcă? - Prea-vrednice Mare
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400432417.html [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
nerăbdătoare consacrarea și sfințirea religioasă. Dumnezeu însă a pus o piatră de încercare în calea noastră: pe data de 5 mai, 2011 un incendiu a izbucnit în interiorul Bisericii producând daune semnificative din cauza căldurii și a fumului. Frumosul iconostas sculptat din falnicii stejari ai Moldovei de sculptorul Constantin Tudorei a fost parțial distrus, dar din fericire, niciuna din icoanele de pe iconostas nu au ars. Tristețea acestor vești ne-a îndoliat sufletul și toată vara acelui an ne-am întâlnit la slujba de
ICOANA LUI ISUS de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Icoana_lui_isus_mara_circiu_1387034214.html [Corola-blog/BlogPost/363497_a_364826]
-
nu văd pacea. Găsind mereu o forță interpretativă creativă, netrecătoare, prin care încheierea unui rol inaugurează un altul, Florin Piersic nu joacă personaje ci capitole de artă actoricească, de istorie a teatrului românesc și universal. Ca un arbore mare și falnic, jucând alături de garda actorilor de mâine, nu le face umbră celor mai tineri, ci îi înconjoară cu un contur, întărindu-le chipul, îmboldindu-i ca să fie restituții nestemate prin care îngerul scenei perpetuează teatrul nemuritor și sacru. Un gând rămas
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Florin_piersic_rechemand_spe_aurel_v_zgheran_1389968190.html [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
simți înălțarea spirituală inegalată de nicio muzică a lumii. A revedea istoria nu înseamnă și a retrăi groaza care a marcat-o în răstimpuri. „The Red Army Choir“ avântează dinspre păturile istoriei un iureș de muzică impetuoasă, rusească. Muzica interpretată falnic de către „The Red Army Choir”, exceptând retrezirile la fața întunecată a istoriei, este o oglindă a ei luminată într-un spectacol unic. Un spectacol de însuflețire eroică, de revedere a Rusiei traversând vremile prin cumpenele ei și ale umanității, razant
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428721935.html [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]
-
PĂMÂNTULUI Doamne, Să știi că noi pe-aici o ducem încă bine: Pământul tot se- nvârte zi de zi cu noi, Ziua și noaptea se-ntind cât se cuvine, Negura și lumina împart lumea la doi. Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai ține Și luna își trimite argintul către noi, Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi. După furtuni și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1467733000.html [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
fi vrut) pornirea, O voce-n mine se-auzea strigând: Nu ai să poți! Să nu te legi de-un gând! Nu-i felu-n care-ți afli nemurirea! Întoarce-te-n menirea ta firească Să nu te-arunci, deodată,-n falnic zbor, Plutește-ncet și-ți va fi mai ușor S-aștepți ca aripile, mari, să-ți crească. Să le-nvelești cu propria-ți iubire, Și-apoi vei fi, din îngerul căzut, Un mesager, în cerul nevăzut, Ce s-a întors
VOCEA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1463511453.html [Corola-blog/BlogPost/379053_a_380382]
-
de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, în „adâncimi de întuneric” (L. Blaga). Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
din școlile covurluiene, din școlile orașului și județului Galați, neuitând nicicum un precept formulat de Tudor Pamfile: ” și are ca motto câteva versuri dedicate orașului Galați de către poetul Sterian Vicol „/ Orașul meu cu Dunărea albastră,/Oraș cu albatroși, poeți și falnici tei,/Oraș și vechi și nou - iubirea noastră - / Sub duhul sfânt al Sfântului Andrei.” („Ție, frumos oraș de la Dunărea de Jos!!!”) Autoarea dominată de o puternică dorință de cunoaștere, de pasiune pentru studiu, de sentimente de dragoste și responsabilitate față de
PORTRETE LA DUNĂREA DE JOS de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412709472.html [Corola-blog/BlogPost/362285_a_363614]
-
vorbesc. Bradului Sub cetina codrului, cer iertare bradului , pentru sacrificiul lui, munca pădurarului. Transformat în coli de scris, neștiut și compromis, fără țepi și fără strai, bradul însuși prinde grai. Mi se tânguie amarnic, că din cât a fost de falnic, l-au tăiat, l-au sfărâmat, coli de scris au fabricat. Cum roșește alba coală, când o scrijelesc în grabă, scriind slove fără noimă, în loc să-i mai cânt o doină. Falnic brad sărmană coală, tot mai sper să nu te
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_si_flori.html [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
se tânguie amarnic, că din cât a fost de falnic, l-au tăiat, l-au sfărâmat, coli de scris au fabricat. Cum roșește alba coală, când o scrijelesc în grabă, scriind slove fără noimă, în loc să-i mai cânt o doină. Falnic brad sărmană coală, tot mai sper să nu te doară, ascuțișul din cuvânt, crivățul din om cărunt. Cu mireasma-ți de tămâie, eu mai sper să reânvie, dragostea pentru citit, dacă tot te-am nimicit. Safirul din cuvânt Ți-am
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_si_flori.html [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că două perle ale mării, buzele fine că două
RADU ALEXANDRU by http://confluente.ro/articole/radu_alexandru/canal [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că două perle ale mării, buzele fine că două
RADU ALEXANDRU by http://confluente.ro/articole/radu_alexandru/canal [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
sărut cu privirea. În livadă fac popas, să iau gutui gălbioare. Dar îmi dau uimire-n glas că, sunt acre și amare. Să îmi dreg gustul, aleg mere bine-pârguite. Câteva în șorț culeg și-mi zoresc pașii-nainte. Trecând pe sub falnic nuc, nu pot să nu-i degust roade. Câteva nuci pe butuc sparg, să văd dacă sunt coapte. Mi se imprimă în mâini, sevă din coaja iodată. Dar în două săptămâni, după nuci e dezbrăcată. Că prea mult timp am
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412144050.html [Corola-blog/BlogPost/353086_a_354415]
-
un braț lăsat în jos, cu greutatea nedreptății. In acea pădure sunt poeni, dar fără de lumină, căci brațul puterii confiscate ca o aripă neagră, taie soarele și fură raze luate vieții, drept mită. Sunt cei urâți la minte, care copacii falnici încearcă să-i îndoaie, încet săpându-le morminte. Ei mint și înșeală pădurea, care-i din ce în ce mai pipernicită. Au dus dincolo de hotarele sale, agoniseala vremurilor și și-au făcut pe insule castele. - Mamă! Ia-mi și mie o înghețată, și-un
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Padurea_vorbeste_cu_mine_viorel_muha_1335714654.html [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
nu e cer, ci doar un punct în care, Voi, visători ai lumii, adesea vă-ntâlniți, Să mângâiați luceferi - firească-ntâmplare De stă mirată luna! Nebuni îndrăgostiți! Pământul e doar locul unde ascunși de ploi Mai cerneți din trăiri sub falnic curcubeu Și alintați de soartă, iubirea în șuvoi Vă mângâie în noapte al vieții alizeu. Un joc făcut cu inimi cuprinse în vâltoare, Nu scapă nicio clipă de viață netrăită, Nebuni frumoși și liberi, angelică-ncântare, Cum poți să nu
NEBUNI FRUMOŞI CU SOARELE ÎN PLETE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Angelina_nadejde_1398413977.html [Corola-blog/BlogPost/347948_a_349277]
-
din tine stindardul mult dorit, Și-n toate viețile îți voi cere să rămâi Așa cum florile de măr mereu au înflorit. Minunea care ești, minunea care sunt Îmi umple visul prea plin de tine, Căci tu ai fost stejarul cel falnic,nu mărunt Și tot tu, mi-ai adus în viață, atâta bine! Păstrează-n gând minunea care sunt Iar eu păstrez minunea de, a te fi găsit! florentina crăciun fabyola iulie 2012 Referință Bibliografica: DORINȚE / Florentina Crăciun : Confluente Literare, ISSN
DORINTE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dorinte_florentina_craciun_1341905496.html [Corola-blog/BlogPost/351430_a_352759]
-
pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371298.html [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
viață așezată după tipare din strămoși, pe unde nu prea bătea des vântul înnoirilor. Familia socrilor mei era una dintre cele mai respectate în comună. Trăiau în bună înțelegere, deși erau firi atât de deosebite. Tata socru era un om falnic, frumos, brunet, cu ochii aproape negri, cumpătat la vorbă, mai mult tăcut și grav, de parcă întotdeauna se gândea la ceva profund. Ținuta lui părea că impune o distanță mare între el și ceilalți din jur. Dacă “sminteai” ceva, îți spunea
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/elena_buica_1488958878.html [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
sunt deșertăciuni! (Ecleziastul cap I-2) Pe bună dreptate, afirmația din Ecleziast a cutremurat toate generațiile prin adevărul care-l conține: „deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va fi cenușă... Din mugetul taurului care m-a speriat alaltăieri pe izlaz, azi am auzit doar sunetele zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/_apropierea_de_religie_este_o_cerinta_interviu_cu_scriitoarea_elena_armenescu_ciuhri.html [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
nu văd pacea. Găsind mereu o forță interpretativă creativă, netrecătoare, prin care încheierea unui rol inaugurează un altul, Florin Piersic nu joacă personaje ci capitole de artă actoricească, de istorie a teatrului românesc și universal. Ca un arbore mare și falnic, jucând alături de garda actorilor de mâine, nu le face umbră celor mai tineri, ci îi înconjoară cu un contur, întărindu-le chipul, îmboldindu-i ca să fie restituții nestemate prin care îngerul scenei perpetuează teatrul nemuritor și sacru. Un gând rămas
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1403708060.html [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]