1,426 matches
-
crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazii, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii noștri daci, să-I steie reazem lui Dumnezeu. Am sărutat buclele izvoarelor, care duc mărturia dreptei credinței, din care beau lumină Sfinții noștri de Sus, pavăză veșniciei noastre
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
meu gând. Ne-am întâlnit, sătui de nori și umblet, Am devenit cascadă spumegând. Dar zbuciumați în apriga vâltoare, N-am calculat tăcerile în doi, Prelinse-ncet în stropii de-ntristare, Ce ne-au udat, frenetic, pe-amândoi. Dezmoșteniți de falnice speranțe, Ne-am închistat într-un cavou de spini. Preambalând iubirea cu restanțe, Am încercat s-o vindem la străini. Nici tu, nici eu, nu am găsit clientul Dispus s-achite pentru un rebut, Și-am înțeles că a venit
TĂCEREA CARE DOARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353276_a_354605]
-
uriaș, rostogolindu-se în avalanșe. Ajuns în fața Temniței cu Troiene, pe Mărțișor îl cuprinse emoția. Își aduse aminte de bieții nenorociți care l-au încurajat și l-au ajutat să evadeze, sperând că vor scăpa și ei. Apoi alunul... și falnicii brazi... Furios, începu să lovească cu paloșul lacătele de gheață ale temniței și să arunce fulgere din paloș în troiene. Acestea începură să se topească și să curgă în torenți pe fundul prăpastiei. Emoțiile îl gâtuiau... nu mai putea respira
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
crengi uscate, rupte, iar printre ele... schelete... schelete... Privi cufundat în fioroasa și misterioasa tăcere. Prelunga tăcere...sfâșiată ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în hăul prăpastiei, dar răspunsul îl dădu doar clipocitul șuvoaielor. Mărțișor începu să caute printre copacii rupți, printre schelete, strigând disperat: - Unde sunteți voi, cei care m-ați ajutat? Unde sunteți voi
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit parcă pentru a răcori falnicul stejar cu umbră lui frumos mirositoare.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stejarul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
casei și-și aștepta tatăl care mai era la muncă. Nu strica o clipă de odihnă pe piatra ei din golfulețul lacului care limita pădurea și se întindea cât vezi cu ochii spre dealurile de la orizont împădurite tot cu nuci falnici ca cei care o înconjoară. Se mai apleca din când în când să culeagă câte o nucă, două, cu coaja verde încercată de alte rozătoare ale naturii care, nevăzute, mișunau în jurul ei. Cu mare dexteritate spărgea nuca culeasă frământând două
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
în zilele noastre. Culegeau lemnele uscate de printre arbori și le foloseau pentru încălzit. Doar când aveau nevoie materie primă, de un lemn mai ca lumea, sănătos, din care să poată să prelucreze produsele artizanale, atunci doborau câte un brad falnic. Odată, când eram în vizită la baciu Teodor, acesta mi-a spus că a doua zi are de gând să meargă la pădure și taie un brad. „Din moși-strămoși, spune baciul Teodor, noi tiem lemne pentru a ne putea face
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
Se întoarse spre toiagul rezemat de perete, se propti în el și se avântă în sus. Picioarele tremurară o clipă nesigure, apoi trupul uscățiv își regăsi echilibrul. Un pas urmă altuia, târșâit, dar din ce în ce mai îndârjit, pe măsură ce se apropia de cireșul falnic. - Bunu! Năsucul pistruiat al strănepotului, răsări dintre frunze brusc, gata să-l dea pe spate. Bau! - Bată-te noroacele să te bată, tresări gata să-și scape proteza din gură, ai venit la cireșe? - Neah, îs pline de jiermi! Da
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
De nu, o să te doară rău burta! Toți simțeau nevoia să îi dea sfaturi în ultima vreme, de la ăl mai mic, la ăl mai mare din casă. Bunu zâmbea ușor pe sub puținele fire rămase din mustața lui care fusese cândva falnică și se lăsa pradă gândurilor și amintirilor din ce în ce mai năvalnice. Îndată ce rămase singur în livadă, își scoase clopul de paie, îl întoarse, și, cu degete nesigure, apucă fructele una câte una, așezându-le ca pe niște rubine în culcușul adânc. Vara
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
Azi nu mai ești decât o amintire Pentru aceia care te-au știut, O floare luminoasă și subțire, Pe orizontul ce rămâne mut. Ce pocăință de îmi plec genunchii Tristețea tot mă roade, ca un ghimp. De cad străfulgerați și falnici trunchii, Cum pentru fiecare vine timp. Plecând din lumi de umbre și lumini, Peste hotar, spre lumile eterne, Asemenea petalelor de crini, Tristețea negurile-ncet își cerne. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Din negura tristeții de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor
DIN NEGURA TRISTEŢII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354287_a_355616]
-
sunt deșertăciuni! (Ecleziastul cap I-2) Pe bună dreptate, afirmația din Ecleziast a cutremurat toate generațiile prin adevărul care-l conține: „deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va fi cenușă... Din mugetul taurului care m-a speriat alaltăieri pe izlaz, azi am auzit doar sunetele zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MOARTEA CONDORULUI Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Atât de falnic condorul își unduiește zborul pe creste Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate, Uitând ca acasă înseamnă acolo, unde perechea lui este Iar frumusețea din alte zări înseamnă pericol de moarte. Scrutând zarea albastră mai trece
MOARTEA CONDORULUI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354381_a_355710]
-
zarea albastră mai trece ușor peste un munte Și-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l. Avântul în jos e o joacă peste crestele atâta de ciunte Dar nu toate, mai rămase doar una pe pieptul lui falnic tăindu-l. Din rana-n durere cădeau stropi de sânge în ploaie Condorul zbura în neștire viața lui ducând-o-nspre moarte, In cuib perechea lui privește cum o pană aiurea se-ndoaie E semn că ceva se întâmplă cu condorul ei
MOARTEA CONDORULUI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354381_a_355710]
-
umbra munților ca-n fașa pruncului, iar pereți de stâncă să-i flancheze mersul până la cornișa castelurilor de piatră, în crenelurile cotiturilor, dându-i sentiment ferm de apărare și deopotrivă de repatriere în regatul matern al naturii, țărmurit de stânci falnice, nebiruite. Urci una câte una culmi ce privite de jos par munte coborât din cer, dar privite de sus dau impresia că cerul țîșnește din genunchii muntelui... urci și tot urci și te afunzi în tăria supremă a muntelui, te
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
vreun gospodar de la periferia orașului. O trăsură veche și hodorogită trecu pieziș piața din fața cinematografului și opri mai încolo, la o vilă, descărcând scânduri și saci de ciment. Iată, trecu și un boier într-o caleașcă spațioasă trasă de cai falnici, aprig struniți, galopând răsunător din ce în ce mai tare la apropiere, apoi, din ce în ce mai încet la depărtare, până să dispară după colțul străzii. Karl admira filosofic tot acest ritual citadin, ceremonial cât se poate de banal în fapt, dar care-l încânta într-un
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am spus în gând, știind că în perioada copilăriei mele, la ore matinale ale zilelor de ... Citește mai mult
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am spus în gând, știind că în perioada copilăriei mele, la ore matinale ale zilelor de ... III. BODYGUARDUL MEU
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
casei și-și aștepta tatăl care mai era la muncă. Nu strica o clipă de odihnă pe piatra ei din golfulețul lacului care limita pădurea și se întindea cât vezi cu ochii spre dealurile de la orizont împădurite tot cu nuci falnici ca cei care o înconjoară. Se mai apleca din când în când să culeagă câte o nucă, două, cu coaja verde încercată de alte rozătoare ale naturii care, nevăzute, mișunau în jurul ei. Cu mare dexteritate spărgea nuca culeasă frământând două
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
sărut cu privirea. În livadă fac popas, să iau gutui gălbioare. Dar îmi dau uimire-n glas că, sunt acre și amare. Să îmi dreg gustul, aleg mere bine-pârguite. Câteva în șorț culeg și-mi zoresc pașii-nainte. Trecând pe sub falnic nuc, nu pot să nu-i degust roade. Câteva nuci pe butuc sparg, să văd dacă sunt coapte. Mi se imprimă în mâini, sevă din coaja iodată. Dar în două săptămâni, după nuci e dezbrăcată. Că prea mult timp am
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353086_a_354415]
-
spinări! De multe ori artiștii și-au pus pielea lor în joc, în cursă cu ochii și urechile la pândă. Ultima redută a moralului mereu învins era comedia! Între actorii de comedie, Amza Pellea a fost ca cedrul în pădure, falnic fără trufie, verde sub zăpadă, nebiruit în ger! Vorbesc azi antologiile, vorbesc cineaștii, criticii, actorii, cinefilii, mass-media, despre teatru, cinema și actori. Elogii ori critici, spusele lor nu se fixează însă, pe ce-a însemnat fundament în rezistența morală a
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938 Referință Bibliografică: Melancolie / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
rațele și gâștele mai pensulează sonor atmosfera...Rareori, clxoanele autoturismelor și camioanele ce gonesc turbate pe șoseaua astfaltată, înfiptă în diagonala Pieței, ca o săgeată... Mă retrag în casă și caut în sticla magică a televizorului hora din Piață și falnicii duzi. Nu-i găsesc. Piața cu duzii și horele de sub ei...imagini vagi din amintirile mele. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”,edit. „Școala Gălățeană”, 2005) Năstase MARIN Referință Bibliografică: povestirea HORA-partea a doua / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am spus în gând, știind că în perioada copilăriei mele, la ore matinale ale zilelor de vară, primăvara ,și
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
pe iapă, cu desaga plină de bunătăți în spatele său, se înfățișă în fața casei. Baba Costaneha nici ea n-a mai închis un ochi după plecarea moșului, îl tot aștepta să apară cu pasca și cozonacii sfințiți. Gospodin Costan se opri falnic călare pe iapă la oarecare depărtare de casă. Costaneha îl întâmpină din cerdacul casei: - Hristos a înviat! zise el. - Adevărat a înviat! îi răspunse baba. Ei, cum ai umblat, omule, la biserică, ai reușit? ai sfințit bucatele? - Da, prea-bună gospodină
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
balerina, Nu ai jenă și religii, Tantrică Evanghelina... Strașnică Evanghelina, Rezervată și distinsă Ești zeița, melusina De rivali cea mai pretinsă, Pașnică Evanghelina... Harnică Evanghelina, Când gestionezi iubirea Nu-ți asumi păcatul, vina Că îți este slabă firea, Darnică Evanghelina... Falnică Evanghelina, La picioare-ți stă armata, Aviația, marina... Dar mai știi câți ai dat gata, Jalnică Evaghelina...? Referință Bibliografică: Evanghelina / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1032, Anul III, 28 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo
EVANGHELINA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347097_a_348426]