4,787 matches
-
găsit un câmp larg de observație. Scriitorul n-a ajuns în România, dar s-a simțit atașat de țara prietenilor săi, îndepărtată și enigmatică pentru el, cunoscută numai din istorisirile lor: "nume scumpe cum ar fi Corcova îmi erau tot atât de familiare și plăcute ca Seulis și de o mie de ori mai drag decât Bonnétable..." Anton Bibescu funcționa în 1904 ca atașat la Legația României de la Paris. De acolo, a fost transferat în același post la Londra, unde lupta pentru cauza
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
afișa un lux exorbitant, ca la o curte regală; participă la nunți fastuoase și înmormântări pline de pompă. Maria Cantacuzino-Enescu (îi voi nota numele, din cauza lungimii, cu inițiale) e o moldoveancă romantică, foarte sensibilă care vibrează înfiorată când aude "lătrat familiar de câini pașnici, potrivit cu noaptea pe care în loc să o tulbure, o face mai misterioasă". La fel, se comportă în fața naturii. Prinsă de o furtună în Bucegi, un brad uriaș cade lovit de trăsnet chiar lângă ea. Proiectează asupra momentului o
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
veac al epocii galante. Nouă ne va lua tot pe atâta să îi renovăm una dintre porți. Epigoni nedemni ai vremurilor nobile și apuse, ce căutăm noi rătăciți în această lume? ș...ț Și atunci apăru, în asfințit, o siluetă familiară, care se apropie de noi și spuse, cu glasul suav al unei pitulice: - Crailor, sper că nu ați uitat, la noapte ne îndreptăm către Londra!". Epilogul acestui fragment dezumflă toți colacii de salvare pe care, de bine-de rău, i-am
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
cât repertoriul lui tematic și rădăcina paradigmatică. Dacă pot introduce o nuanță confesivă în acest teren al subiectivităților suprapuse, să spun că modalitatea critică a lui Dan Cristea, viziunea și metodologia cu care parcurge și resemantizează operele, îmi sunt extrem de familiare. Sunt și ale mele, într-o bună măsură, această examinare atentă a temelor și motivelor recurente, urmărirea liniilor de convergență, descoperirea figurilor de profunzime și rearticularea - din unghi tematist - a universului poetic văzut în elementele constitutive, cu locurile lui simbolice
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
numesc Ali Mechmet, Selim, Osman, Abibe, Cadie, Fatma, etc. Natura și mediul uman de la Balcic sau Mangalia, unde timp de mulți ani și-a petrecut verile, dar uneori și iernile pentru a scăpa de năvala vilegiaturiștilor, îi erau realități profund familiare, pe care încearcă continuu să le interiorizeze. în tablourile cu turci și tătari, poate mai numeroase decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
arta românească pictate la Balcic datează din jur de 1913-1914, când orașelul, cândva sortit unei promițătoare dezvoltări economice, nu mai era decât un mic port cu depozite de grâne părăsite, dar care-și păstrase intactă atmosfera orientală, exotică și totuși familiară pentru ochiul pictorului român școlit la München sau Paris și hrănit cu un alt fel de exotism - cel breton de pildă. Jean Al. Steriadi, Ion Theodorescu-Sion, Iosif Iser, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Al. Satmari, Dimitrie Ghiață, Cecilia Cuțescu-Storck, care pot
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
spre care duc toate drumurile, Patul lui Procust e un roman bucureștean. Imaginea construcțiilor neferite, care prăfuiesc jumătate de stradă, și încurcă cealaltă jumătate, iscînd sudalme de la pieton la automobilist, nemaivorbind de colocatar, n-are cum să nu ne fie familiară. ?iganca vînzînd porumb fiert, "neîndoios" (bucureșteanul nostru știe!), în cazanul de rufe. Străzile frumoase din spatele Bulevardului (în curînd se va întreba, din păcate, care Bulevard...), toropite la mijlocul zilei, cu neorînduirea lor boemă. Casele unde se stă la comun, păstrîndu-se, totuși
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
părăsea ostentativ un făgaș, el nu renunța la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers de patimi telurice și de explozii de energie devenit familiar cititorului autohton tocmai din contactul cu proza lui Breban. Disting însă, în faza recentă a explorărilor sale narative, un efort de a obține o cristalizare maxi-mă, ca o sinteză a unui demers repetat în timp. Ar fi greșit, reținându-se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
a dus romanul în secolul XXI și l-a aruncat în era computerului. Cei doi prozatori au în comun o ambiție rară: înnoirea formulei narative cu fiecare nou roman. Nu insist asupra diferenței între cele nouă romane rebreniene, ne sunt familiare. În cazul lui Milorad Pavio însă, orice roman produce șoc de lectură și obligă la regândirea ficțiunii înseși. Din 1998, romanele scriitorului sârb ajung la cititori traduse de Mariana Ștefănescu, cu o trudă cumplită, amestecând revelația aducătoare de lumină și
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
mai ales în construcțiile prepoziționale ("la anul 2", "un interviu la tema..."; "în rezultatul unui fapt", "au luat cunoștință cu", "dateaza cu", "veți scoate la evidență"). Autorii monitorizărilor critică răspîndirea unor anglicisme (oportunitate, OK) sau a unor cuvinte și expresii familiare (baftă, se merită), pe care le atribuie unei influențe recente a modelor din România, sau le consideră convergente cu acestea. Sînt de altfel și unele corectări mai ciudate, poate simple neatenții: e considerată greșită construcția circumstanțialului de timp fără prepoziție
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
episoade din Povestea vorbii ori O șezătoare la țară nu conțin nimic propriu lui Anton Pann, dar spectacolul verbal în ansamblu îi aparține. Nu substanța epică și paremiologică are importanță pentru poetul român, ci modul în care acea substanță (străveche, familiară, de multe ori banală și plictisitoare) s-a întrupat, pentru o singură dată, în varianta verbală imaginată de el. Estetic, este o întreprindere mai dificilă decît inventarea unui lucru complet nou. Exegezele clasice analizează global opera lui Anton Pann, fără
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
se oglindește doar la Anton Pann. Nu numai atmosfera mahalalei, obiceiurile zilnice, lumea pestriță a meseriașilor, a hanurilor, a cîrciumilor, ba chiar și a caselor boierești umplu paginile pannești, dar întregul oraș e perceput cu ochi artist. Detaliile unei realități familiare ne întîmpină la tot pasul: "Bețivii toți strînși colac/ Pe la grădini beții fac,/ Prin mahala la Izvor,/ Și la Breslea în pridvor,/ Dar mai mult și mai vîrtos/ Pe la Tabacii de jos,/ Unde petrec la vin bînd/ Și împreună cîntînd
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
să fie în mișcare. Vizita în Venezuela, a treia etapă a turneului latino-american al șefului statului român, a reliefat acest contact propice și rodnic dintre un continent în mișcare și o țară aflată la mii de kilometri distanță, dar considerată familiară aici prin activitățile și principiile înaintate pe care le promovează în relațiile cu celelalte țări ale lumii." (pag. 253) Între asemenea jaloane se strecoară memorialistica romanescă a lui Maier Bianu. Memorialistică în deplină amnezie și roman în deplină lipsă a
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
Sînt destul de puțin studiate diferențele de uz dintre limba română vorbită în România și cea din Republica Moldova. În evitarea subiectului intervine, desigur, o firească prudență științifică: în zona variabilă a uzului, a oralității, mulți cercetători se simt stăpâni pe domeniul familiar lor (prin experiență directă), dar nu riscă afirmații asupra vecinului. E implicată, apoi, și prudența "corectitudinii politice": sesizarea unei diferențe, dacă vine din partea cuiva din România, riscă să fie interpretată sau ca reproș (de "stricare a limbii"!), sau ca nocivă
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
substantiv articulat după prepoziție: "cîteva sfaturi cum să îngrijești de bradul, ca să-și păstreze prospețimea": construcție care ar putea fi tot un rest istoric, dar ar putea proveni și dintr-o simplă nesiguranță sau necunoaștere a limbii. Un amestec de familiar și nefamiliar resimte cititorul român și în fața formelor de plural în care se recunoaște fenomenul general al oscilației între două terminații și mai ales tendința populară de a prefera pluralul feminin în -i. Unele dintre formele semnalate de monitorizarea basarabeană
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
postura europeanului, a celui care privește cu detașare obiectul analizei sale (mereu aceeași Moldovă!), introducînd astfel în scriitură o distanțare cosmopolită. Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești. Cei doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
esențială. Scriitorul poseda o cultură franceză de bază: îl citise și îl înțelesese bine pe Rabelais, evocat în sprijinul propriilor opinii lingvistice, îi pomenea în cunoștință de cauză pe Pascal și pe Racine, îi cunoștea pe clasicii latini, îi deveniseră familiari Voltaire și Rousseau (de la care își va lua și numele); dar mai ales era la curent cu romantismul de ultimă oră, ata-șîn--du-se nu doar de Lamartine și de Hugo, ci și de Théo-phile Gautier, Xavier de Maître, Alexandre Dumas pere
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Paul Popescu Doina MOGA Urmărind câteva dintre spectacolele de la ONB, atât balete cât și opere, am constatat cu tristețe că nu m-a impresionat nimic. Nici regii, nici decoruri, nici soliști, nici dirijori, nici orchestra cândva acceptabilă. Dar ascultând muzica familiară, frumoasă, răscolitoare sau veselă, m-a trezit un dor nemăsurat de unul dintre puținii dirijori, dacă nu chiar singurul, care nu a făcut concesii în raport cu partitura componistică. Era o plăcere să-l ascult. Pentru că, atunci când dirija el, mazurca era
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de locvace. Distribuția dramei este deci și ea importantă. Apar dialoguri cu copii, mici robinete de nevinovăție și înțelepciune (Șotron, Feofan. Pe țărmul mării), precum și înscenări cu personaje deja familiare la Nichita Danilov. Unul este bătrânul pictor de biserici Feofan, de ani 94 și care-și dă ultima suflare spre finalul volumului (Agonie). Un rol complementar îl joacă bătrâna măicuță Fevronia, în a cărei proximitate minunile devin posibile. Dacă însă
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
calitățile orchestrei din repetatele audiții anterioare, care nu m-au dezamăgit niciodată, ba mai mereu mi-au produs bucurii; deși cunoșteam performanțele tehnice ale sălii - acum îmbogățită cu noi îmbunătățiri - care au dus la o acustică de excepție; deși eram familiară cu o parte dintre invitați, ceea ce am ascultat a depășit cele mai îndrăznețe așteptări. Pentru că, de fapt, am asistat la un concert de Oscar. Orchestra a fost ceea ce ar trebui să fie orice formație orchestrală ce poartă numele de Filarmonică
Concert de Oscar la Sibiu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84307_a_85632]
-
muntelui, Mândru joacă Pătru-n raiu, Steaua sus răsare. Construcțiile sonore sunt bazate pe structuri modale, arhaice, completate cu acorduri de cvarte, cvinte sau eterofonii. Din aceste sonorități transpar astfel, anumite elemente de limbaj și stilistică muzicală specifice secolului XX, noțiuni familiare pentru cei care au avut privilegiul de a-l avea ca îndrumător, fie și pentru scurt timp, pe maestrul Dan Voiculescu. Compozitorul însuși afirmă că nu doar limbajul i-a fost influențat de Dan Voiculescu, ci întreaga sa formare ca
Vremea colindelor rom?ne?ti by Iliana VELESCU () [Corola-journal/Journalistic/84308_a_85633]
-
utilizatorilor. Instagram, aceeași strategie Instagram, un serviciu al Facebook ce facilitează distribuirea de fotografii, a adoptat deja începând cu luna trecută aceeași strategie, 15 secunde fiind, și în acest caz, durata admisă pentru o reclamă. Astfel, spoturile publicitare vor fi familiare utilizatorilor serviciilor furnizate în prezent de Facebook. Strategia Facebook prevede că, inițial, secundele de publicitate vor putea fi difuzate pe perioada unei zile și vor putea fi selectate în funcție de vârsta și genul utilizatorilor cărora le sunt adresate. Totuși, membrii activi
Reclamele video, noua ”plagă” a Facebook by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/77476_a_78801]
-
traducerea mai exactă ar fi Nu se vede nimic aici). De fapt cartea te învață să vezi acolo unde nu numai profanul, ci uneori și inițiatul nu vede, inițial, mare lucru. Totul cu o vervă, un umor și un fel familiar de a vorbi despre cele mai înalte lucruri, care fac din profesorul Daniel Arasse un fel de Leonard Bernstein al picturii. Zodierul vă dorește să vedeți bine, să deschideți bine ochii! S|GET|TOR (22 noiembrie-20 decembrie) Oameni și cărți
Horoscop critic by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7750_a_9075]
-
în registrul colocvial. Pluralul lor este mult mai des utilizat decît singularul, cu accent pe final: politicá, nevricá, istericá; și mai rară e forma articulată: politicaua (după modelul sarma, mușama, cu pluralul sarmale, mușamale și articularea sarmaua, mușamaua). Ca termen familiar marcat ironic, politicale circulă încă: "la politicale, ca la tarabă!" (antena3.ro/forum); "Gastronomie și politicale" (Flacăra Iașului, 10.10.2008). l Destul de des, în ultima vreme, apare în subtitrările de film o folosire inacceptabilă în română a verbului a
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
ca prea familiar, popular, devenind uneori chiar peiorativ (ministreasă). Formula doamnă profesor e preferată de unii, pentru că sună mai solemn, oficial, protocolar; și totuși, cînd termenul profesoară este atît de frecvent și de firesc folosit și nu are conotații nici familiare, nici peiorative, de ce e nevoie să fie evitat? l Româna nu are un "salut de despărțire scurtă", devenit formulă stabilă care să corespundă expresiei franceze "ŕ toute ŕ l'heure", italienești "a tra poco" ș.a.m.d. În situațiile în
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]