327,624 matches
-
el delegă, oarecum, aceste sarcini, unor personaje specializate. în ce privește bocetele de la înmormântări, am observat același lucru la Sucevița - femeile din familie nu bocesc, practic, ci delegă funcția lamentației unui personaj specializat, bocitoarea, astfel încât am observat că atunci când o femeie din familie bocește totuși, o face pe bază de texte melodice variate cu scurte texte poetice în care se implică personal - câteva versuri, nu mai multe, în timp ce oficiul, ca și sacru, deși nu e clerical, este delegat unei persoane specializate care execută
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
social, restituirea pământurilor a fost foarte însemnată pentru mulți români, nu numai pentru agricultori , ci și pentru cei care aveau bunuri funciare și case în orașe. Toate acestea au dat naștere la conflicte, căci după patruzeci-petruzeci și cinci de ani, familiile au evoluat, generațiile s-au succedat, titlurile de proprietate au putut fi împărțite sau au devenit nesigure ori s-au pierdut, deci recuperarea pământurilor, a locuințelor de la oraș a devenit un pericol economic și social, generator de conflicte în cadrul familiilor
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
familiile au evoluat, generațiile s-au succedat, titlurile de proprietate au putut fi împărțite sau au devenit nesigure ori s-au pierdut, deci recuperarea pământurilor, a locuințelor de la oraș a devenit un pericol economic și social, generator de conflicte în cadrul familiilor. Uneori, acest lucru s-a efectuat în mod pașnic, alteori nu. Iar aceasta a contribuit mult la introducerea unui climat de competiție și de contestare în multe părți ale României. A doua schimbare: în întreaga perioadă a regimului comunist, bunurile
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
Luminița Marcu Rafinații, hermeneuții, hair-splitter-ii, erudiții, incredibilii cunoscători de limbi vechi, toți aceștia formează un fel de familie aparte în orice sistem cultural. Ei sînt priviți fie cu admirație necondiționată și au în jurul lor discipoli fanatici (amintiți-vă de studentele care se apucă de sanscrită din amor intelectual pentru vreun astfel de savant), fie cu neîncredere. Unii dintre
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
pentru București s-au plănuit mereu lucruri majore, proiecte arhitecturale și de urbanism care să-i modifice alcătuirea și înfățișarea, prea puțin din toate astea s-a materializat. Și, oricum, noblețea și rafinamentul orașului tot de numele și însemnătatea marilor familii, a regilor, a aristocrației se leagă. Amprenta celor mai devastatoare tare a pus-o, indiscutabil, comunismul și, în special, demența lui Ceaușescu ca o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
sau de rotund alese în jurul unei teme), nu atît valoarea lor literară în sine atrage atenția, ci atmosfera sau personalitățile portretizate acolo. Descoperim o doamnă cu mult talent, pianistă și scriitoare, Constanța Marino-Moscu, care alege să rămînă o mamă de familie respectabilă în Bîrlad, apoi în Buzău. Scrisorile și paginile de amintiri pe care le-a lăsat sînt interesante materiale de studiu pentru viața artistică și mentalitatea femeilor educate la început de secol XX. Sau dăm peste amintirile lui Cincinat Pavelescu
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
subînțeles în tabăra cealaltă. Cine nu înțelege asta și are altfel de păreri, puncte de vedere ce nu coincid cu cele oficiale, îndrăznește chiar să le și exprime, să critice, acea persoană imbecilă trebuie arătată cu degetul, și ea, și familia ei, trebuie sancționată, tîrîtă prin tribunale, închisă, amendată, compromisă. Și ea, și ziarul, postul de radio sau de televiziune unde lucrează. Nu mai există măsură. Într-una din ultimele zile de dinaintea vacanței s-au votat, într-un sfert de oră
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
care circulația să fie oprită din nou cînd trec mai marii noștri (și-așa polițiștii devin fiare care stau să-ți sară direct la carotidă dacă mai clipești cînd se scurg pe bulevard luxoasele mașini ale conducătorilor iubiți), în care familiile vor suporta represalii pentru cele înfăptuite de unul din membrii lor. Nu e departe ziua cînd va veni în redacții omul din partea Cenzurii care să aprobe sau nu materialele înainte de a fi publicate sau difuzate în emisiuni de radio și
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
Simona Cioculescu Narațiunea pe care o propunem cititorilor noștri face parte dintr-un volum inedit de proză scurtă al lui Alexandru Ciorănescu, foarte cunoscut mai ales ca lexicograf, istoric literar și comparatist. Născut în 1911 la Moroieni, într-o strălucită familie de intelectuali și decedat în 1999 la Santa Cruz de Tenerife, în Canare, scriitorul a fost decenii la rând profesor la Universitatea din Laguna, precum și visiting profesor la Paris, Madrid, Bahia Blanca, Londra și Oxford. Umbrită de activitatea științifică, beletristica
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
actul critic ar fi unul ancilar. O altă mostră de conduită anticritică o alcătuiește echivalarea criticii neconvenabile (mai ales a celei consacrate aspectelor etice) cu delațiunea. Funcționează o politică a "înăbușirii în fașă"a insatisfacțiilor, a "spălării rufelor murdare în familie", ca și cum analiza unor comportări neonorabile ar constitui o culpă mai gravă decît cea a comportărilor respective. Mafiile literare pun mare preț, ca și cele propriu-zise, pe consemnul tăcerii: "Inși ce se delectează cu bîrfa în cercuri restrînse, care ulterior se
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
destul de nouă: de fapt, e unul dintre englezismele de ultimă oră care atrage mai puțin atenția doar pentru că a fost adaptat și pentru că s-a integrat imediat (datorită formei transparente, aducînd doar o mică variație în formula derivațională) într-o familie lexicală preexistentă în limbă, chiar remarcabil de bogată (în DEX se găsesc tehnic, tehnicește, tehnician, tehnicism, tehnicist, tehnicitate, a tehniciza, tehnicizare, ca și numeroase formații care conțin elementul tehno-: tehnocrat, tehnofobie etc.; evident, e vorba de împrumuturi mai vechi și
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
nu mai au nevoie aproape de nici o demonstrație, ci poate ar avea nevoie de un mandat. Unul dintre ei e chiar profesor universitar în Facultatea de Litere din București și dă note studenților pe criterii de sonoritate românească a numelor de familie. Nimeni nu face nimic concret, asta e. Sînt însă în această listă și nume pe care dacă le ataci cu greu te mai scoli din mocirla oprobiului public. Dintre ele, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Principala acuză adusă de Dan
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
îl vedeam mai puțin pe Gary, dar în schimb în anii '80, prin corespondență (publicată aproape toată) am compensat, mi-am dat seama mai bine de inteligența și erudiția lui. Eu eram va să zică în America și doar 3 oameni, afară de familie, au avut curajul să corespondeze regulat cu mine: Sârbu, Doinaș, Steinhardt. Alții, mai păstrau câte un contact ocazional sau indirect: Mircea Anghelescu, Daicovici, Marino mi se pare, Toncu Simionescu. C.F.: Eram studentă la Universitatea din Craiova când m-am apropiat
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
nici până în ziua de azi în fața Parlamentului obligatoriul raport anual. Așa se comportau ieri securiștii, la fel se comportă azi sereiștii, aflați în cârdășie cu liderii politici. Spun "cârdășie" pentru că nu poate fi vorba de raporturi ierarhice în cazul unei familii în care doar hazardul a făcut ca o parte a membrilor să fie civili, iar alta purtători de uniforme și grade. Vom avea, probabil, sute și mii de astfel de dezvăluiri, pentru că nici măcar un absolvent al școlii de îngeri nu
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
Pavel Șușară Chiar și astăzi, cînd artistul a învățat bine cărările care duc direct la rentabilitatea economică, dacă top modelul unei familii îmburghezite proaspăt are proasta inspirație de a spune, la cină, că vrea să cerceteze altarul cu nu știu ce actor, pictor sau poet, inima genitorului său are și ea neplăcutul prilej de a se preschimba subit în cord. Și asta din pricina unei
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
în urmă, pe tarabele din preajma Universității, o biografie a lui Petru Dumitriu semnată de Pavel Țugui. Mi-am zis atunci că Tinerețea lui Petru Dumitriu trebuie să fie o carte incitantă, cu atît mai mult cu cît autorul Cronicii de familie reprezintă el însuși un personaj interesant, al cărui destin, multă vreme de acum încolo, nu va înceta să intrige și să surprindă. În plus - m-am gîndit - pentru cercetătorii fenomenelor de degenerescență din literatura română de după 1944, o asemenea scriere
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
vrea o radiografie lucidă, deopotrivă a unei existențe și a contextului istoric, eșuează în didacticism și patos moralizator. Un aspect care salvează în bună măsură acest volum este documentarea minuțioasă (autorul selectează o serie de scrisori, documente referitoare la "călătoria familiei Dumitriu în R.P. Ungară, R. Cehoslovacă și R.D. Germană" și la plecarea în R.F.Germania.) Cele patru anexe ale cărții, mai cu seamă scrisoarea către Gheorghiu-Dej din 16 februarie 1960, care amintește, păstrînd, evident, proporțiile, de schimbul epistolar dintre Mihail
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
ceea ce era, astăzi ea este cultura celor care au ratat o specializare. Informat, ca de obicei, sclipitor și original, dl H.-R. Patapievici ne delectează o dată mai mult. * O afirmație îngrijorătoare face dl Traian Ștef în numărul din aprilie al Familiei orădene: "Președintele României, dl Ion Iliescu, a avut cîteva întîlniri regionale în problema culturii.[...] Nu prea știm cine a participat din regiunea în care locuiesc intelectualii din Oradea. N-au fost invitați nici scriitori, nici artiști plastici, nici actori, nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
care dl Iliescu și-ar putea lega numele? Și cum să crezi că regia românească de film și teatru se oprește la Nicolaescu și Vaieni, ca și cum Ciulei, Pintilie, Daneliuc, Dabija, Măniuțiu nici n-ar exista? * În același număr din orădeana Familie, dl Luca Pițu se arată (din nou!) preocupat, în Vorbele de șpriț pe care le tipărește lunar, de statutul politic și literar al directorului României literare. Ca modest colaborator al publicației cu pricina, Cronicarul ține să-i mulțumească dlui Pițu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
pentru atenția acordată vieții și operei dlui Manolescu. Se teme totodată de nașterea unui cult al personalității și-l invită cordial pe dl Pițu să se uite și prin biografiile altor eminenți intelectuali români de astăzi. În fine, citim în Familia și un interesant experiment făcut cu ajutorul studenților din anul IV al Literelor orădene în legătură cu felul în care văd ei publicațiile culturale actuale și cum și-ar dori să fie. Mai exact, pe care le-ar sponsoriza. Sînt reproduse și cîteva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
văd ei publicațiile culturale actuale și cum și-ar dori să fie. Mai exact, pe care le-ar sponsoriza. Sînt reproduse și cîteva răspunsuri. Din comentariul dnei Ramona Malița, aflăm că pe primul loc în preferințele "sponsorilor"-studenți se află Familia, iar pe al doilea, România literară. Faină apreciere! Mulțam frumos. O știre falsă cu final neașteptat? Cel mai teribil hap înghițit de presa cotidiană în acest an a apărut la începutul săptămânii trecute. N-a fost ziar care să nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
României, doamna Nina Iliescu, i-a reproșat lui Ion Iliescu declarația nesăbuită pe care acesta a făcut-o la adresa ziarului nostru. (n. Cr. Dl. Iliescu a numit recent România liberă "fițuică murdară") Pe această cale îi mulțumim unei jumătăți din familia prezidențială pentru bunul simț dovedit", scrie România liberă citînd surse de la Cotroceni. Tot în acest ziar se scrie pe prima pagină că faimosul Ristea Priboi ar avea unele relații de afaceri cu doi sirieni, frații Omar, relație pe care ziarul
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
Scriitorul trebuie să-și creeze propria sa estetică." Ca să revenim acum la oile noastre, ca să existe literatură, e clar că realitatea trebuie să fie transcendentalizată și depășită. M.P.M.: Françoise Choquard, după toate aceste considerații literare, destăinuiți-mi ceva și despre familia dumneavoastră, despre locul pe care-l ocupă în raport cu literatura. F.CH.: Bună întrebare! Se împlinesc în curând douăzeci de ani de când sunt văduvă. Având de crescut patru fete, am ajuns să scriu destul de târziu și în multe privințe am fost
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
iar la mezină supraviețuiește pasiunea avută de tatăl meu, doctor veterinar, pentru cal. Centaurul rănit este într-o anumită măsură povestea vieții tatălui meu, așa am înțeles eu să-i dau iar viață, ca personaj literar. În raport cu scrisul, viața de familie are prioritate, fiindcă nepoții (eu am 11, între 25 și 8 ani) reprezintă un fel de nemurire. Locul meu de "cea mai în vârstă" nu-i deloc neînsemnat și trebuie ocupat cu suflet și abilitate. M.P.M.: Ați îmbrățișat mișcarea feministă
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
de carte și anume că feminismul și feminitatea sunt două lucruri diferite. Sensibilitatea feminină redă în scris o realitate pe care numai femeia o poate cunoaște și sesiza. M.P.M.: Vă bucurați că vă întoarceți la viața dumneavoastră cotidiană profesională, la familie? F.Ch.: Nici nu s-ar putea altfel. Trebuie să mai spun că scrisul este un mijloc formidabil de a grefa o a doua viață peste cea proprie. Așa că el face din mine o ființă privilegiată, căci am posibilitatea să spun
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]