1,083 matches
-
glicina, substanța P, neurotensina și chiar somatostatinul. Având la bază procese de formare și eliberare identice cu ale factorilor hormonali hipotalamici, aceeași substanță poate îndeplini funcții diferite, fie de mediator chimic (neurotransmițător), fie de neurohormon, după cum s-a eliberat în fanta sinaptică sau în circulația portală hipotalamo-hipofizară. La rândul lor, ciberninele sunt neuropeptide cu rol modulator local. Din această categorie fac parte peptidele opioide (endorfine, enkefaline, dinorfine), substanța P, neurotensina, angiotensina, VIP, somatostatinul etc. Acțiunea modulatoare a ciberninelor diferă de a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
LUMINĂ Diametrul variabil al pupilei este reglat în funcție de intensitatea luminii pe cale neurovegetativă de către reflexul pupilar la lumină. Iluminarea intensă reduce diametrul pupilei până la 1 - 2 mm și poate crește până la 8 - 9 mm în timpul expunerii ochiului la lumină slabă. Reducerea fantei pupilare (mioza) în cazul luminii puternice se datorește contracției fibrelor circulare ale musculaturii iriene, în timp ce dilatarea pupilei (midriaza) se realizează prin contracția fibrelor musculare radiare din iris. Spre deosebire de fibrele circulare ale irisului care sunt sub controlul inervației parasimpatice, cele radiare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la modă, dar și șlagăre religioase de-o proveniență îndoielnică, colo sus în veșnicii se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea aripi să trec mai repede peste vacarmul acesta! Oameni sporovăind în soare, trupuri cât mai dezgolite, vase de lut, pălării de paie, cruciulițe, tămâie frumos împachetată, cărți de rugăciuni, Visul Maicii Domnului, iconițe, vederi de la locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a desprins de pe frunze, dimineață frumoasă, proaspătă ca un început de lume, gângăniile mici trezindu-se la viață, razele soarelui filtrate în aerul răcoros răzbat cu greu prin frunzișul des al pădurii, coborând pe alocuri prin răritură de frunze în fante drepte de lumină împrăștiind întunericul, merg pe drum fără nici un gând, atent doar cu ochiul la schimbul de ziuă tăcut ce se face în natura din jurul meu, mă uit când la dreapta, când la stânga drumului, ca să nu pierd nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei în cercuri de ape, florile de câmp multicolore pe care le-am cumpărat pentru ea, Unde mergem? întrebarea ei, nerăbdarea mea care n-are decât un singur răspuns, la mine! La pizza! Bine! Pe terasa restaurantului italian, umbrela mare fanta ne apără de soarele încă puternic al după-amiezii, Două pizza, una cu ananas și una vegetariană, pentru mine cu ananas și două, adierea blândă a vântului îi umflă părul răsucit rebel la vârfurile lăsate pe umeri, nori tot mai deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
formez numărul lui Johnny. Răsuflare puturoasă - o măsură suplimentară de precauție, ca să mă asigur că ticălosul nu-i acasă. Douăzeci de țârâituri rămaseră fără răspuns. M-am îndreptat agale spre clădire, am găsit la parter o ușă pe a cărei fantă pentru scrisori scria „Vogel“, m-am aplecat și am învârtit o agrafă în gaura cheii, apoi am intrat. Odată ajuns înăuntru, mi-am ținut răsuflarea, așteptându-mă cumva să mă trezesc cu un câine de luptă care să-mi sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
siderat. Rhyme le sugerase să împrumute un doctor de la Biroul Medical pentru a-i ajuta în demersul lor. Ajunse neașteptat de repede și făcea întocmai cum i se ceruse. Ideea se dovedise deosebit de bună; căci medicul descoperise o serie de fante tăiate în piele acestuia - arătau ca niște cicatrici de mici dimensiuni, dar se puteau deschide. Înăuntrul lor se aflau mici instrumente de metal. - Faceți-i o radiografie la infirmieria centrului de detenție, spuse Rhyme. La naiba, mai bine îi faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
voi. M-am ridicat și am dat iar volumul mai tare. Când mi-am ridicat privirea, după câteva minute, fiicele mele stăteau în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-am deschis larg brațele de-a lungul spătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de culoare deschisă și umflături fine ca înțepăturile de insecte, cicatricele abia vizibile lăsate de injecțiile pe care le făcuse de trei ori pe zi când orbise. După săptămâni de zile i s-a deschis totuși într-un ochi o fantă pe unde se strecurau o dungă de lumină și contururi șterse și tata se vindecă, deși, la sfatul medicilor, învățase alfabetul Braille. Iubeam acești ochi, cu umflăturile lor fine, în care putea să se ivească, din senin, o neajutorare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cunoștințe și de prieteni la care nu voia să renunțe și observă că nimic din ce spunea nu ieșea din el, frazele lui ezitante rămâneau neauzite. Nimeni nu-i arunca o frânghie, nimeni nu-l ridica. W. vedea cum fanta se închidea, înghițindu-l. Trebuia să accepte ceea ce era de neevitat, ca orbirea pe vremuri, și privirile tatei tremurau. Pe urmă ajunseseră la un armistițiu. Fără să se uite la mama sau la vreunul din noi, a spus ca era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
refuză să-mi dea informații, nu vrea să se lase exploatat ca autoportret al meu de odinioară. Îmi neagă dreptul de a-l, cum spune el, „face praf“, și anume „de sus în jos“. Acum își strânge pleoapele ca niște fante înguste, strânge din buze și și le strâmbă, își schimonosește gura într-o poziție oblică și neliniștită și lucrează la strâmbătura asta, în vreme ce stă totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o vizită la un unchi dinspre mamă care proiecta filme la Tobias și căruia de ani de zile îi datoram exepriențe cinematografice care, precum Ștrandul de pe râul Tenne, nu le erau „permise tinerilor“. Oare încă de atunci am văzut, prin fanta de lângă aparatul de proiecție, imediat după jurnalul săptămânal, în care Goebbels stătea la taclale cu supraviețuitorii în fața ruinelor, filmul Kolberg, care îndemna la rezistență, cu Heinrich George în rolul principal? Mai târziu, nu mai știu cine spunea în șoaptă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rotative. Noi, băieții, priveam cu enuziasm cum crește bastionul ridicat împotriva dușmanului de moarte. Baraje de tancuri lungi de kilometri, care ajunseseră să facă parte dintr-un peisaj ușor delurit, ni se păreau de netrecut. În interiorul buncărelor căutam ținte prin fanta de ochire și ne vedeam, în viitor, dacă nu făcând parte dintr-un echipaj de submarin, atunci din garnizoana eroică a unui buncăr. Șase ani mai târziu, boldurile îmi vor fi amintit de visele mele din copilărie și de jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar, și, sub acesta - fanta unei cutii poștale. Dacă priveai grătarul cu mare atenție, observai alarmat că din interior te privea ceva ca niște ochi. Crăpăturile emiteau, la intervale neregulate, un cor de suspine sau glăscioare, de nici Dumnezeu nu pricepea ce spuneau. Erau distribuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca și mandea, iar tovarășii dă coadă făcea pă dragomanii, care aproape Îmi ciuruia timpanu, și-și trecea dă la unu la altu Faberu paradit, să-și zgârie adresa lu rusnacu. Dân fericire, don Marforio, care ie mai subțire ca fanta dă la otomatu cu firfirici, ie un antic d-ăia care tu-l confunzi c-o grămăjoară dă mătreață și iel atinge cele mai fine resorturi dân sufletu poporan, așa că nu să egzistă chichirez care să pună pă loc frână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ai fost atent la biografi? Oamenii continuă să se Întâlnească, dar nu se mai văd. Ai observat că nu e zi În care câte-un servici administrativ să nu Înceteze lucrul? La loterii nu sunt bilete. Cutiile poștale nu au fantă. Mama María nu face minuni. În zilele noastre, singurul serviciu care fonționează e cel al tomberoanelor la gropile de gunoi. N-o lua razna, l-am Împlorat. Roata Mare dân Parcu Japon continuă să să Învârtească. Pujato, 12 noiembrie 1969
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a publicat un mic volum de versuri intitulat Para las seis cuerdas (Pentru cele șase coarde). Printre poeme se numără și El Títere (Marioneta). Iată cum sună, În traducere românească, prima și ultima strofă a acestui poem: „Îl cânt pe fantele care/ Trona ca o nestemată/ În Triumvirato, peste/ Casa ceea rău famată.// Moartea i s-a tras din glonț/ La Thames și Triumvirato;/ Și-a plecat În alt cartier:/ Tocmai la Quinta del Nato“. Aluzie la Întrebarea retorică (după modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
observă aparatul video de lângă monitor. Își aminti că Beth Îl folosise ca să urmărească de mai multe ori la rând aceeași bandă, cea În care sfera se deschisese singură. Banda aceea se afla acum lângă aparat. O luă, o introduse În fantă și porni aparatul. „De ce te mai uiți la ea acum? “ Își zise. „Nu faci decât să Întârzii. Pierzi timpul.“ Ecranul se lumină și așteptă să vadă imaginea familiară a lui Beth mâncând din prăjitură, cu spatele la monitor. Ei, dar asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca să-mi revin, că peste două ore plecam În Bulgaria din care nu mai țin minte decît vag copacii din Albena, zdruncinăturile autocarului și cele două sute de leva la care avea dreptul orice participant la excursie, schimbate integral pe variate Fante ca să mă dreg, plus un steguleț, niciodată nu mi-a fost atît de sete ca atunci. Bulgaria e o țară unde simți permanent nevoia să bei suc. „Mă uitam cu invidie la belgienii care se simțeau acasă la ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care n-o citisem, La gloire des vaincus, fără să mă uit că era volumul doi. Singurul oraș din Belgia unde am găsit o toaletă publică În aer liber. O cutie gri de metal, introduci zece franci Într-o fantă cochetă și ușa se deschide automat, intri, ușa se Închide tot automat, Înăuntru e cald, luminos, miroase a deodorant, se aude o muzică plăcută, Rondo pentru flaut și orchestră, Îți atingi scopul, apa prinde să curgă singură iar ușa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot. Jack viră spre nord pe Doheny, apoi spre vest pe Charleville. Numărul 9849: - o clădire cu două nivele, În stil Tudor, la un cvartal distanță de Wilshire. Jack parcă paralel cu o lată mașină și cercetă cutiile poștale. Șase fante: Loretta Downey și cinci alte nume - trei cu „Dna și Dl“, o femeie și un bărbat. Jack Își notă toate numele, apoi o porni pe Wilshire și găsi un telefon public. Sună la Cazier Judiciar și la Circulație. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu mai aibă suc de portocale, spuse infirmiera îndoită. Să văd ce pot face. Fanta e bine? I-am dat să înțeleagă că nu ne-ar deranja Fanta, apoi am fost lăsați din nou singuri un interval de timp care ni s-a părut foarte lung. Nu găseam nimic de spus decât s-o întreb mereu pe Fiona cum se simte. Spunea că se simte obosită. Doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în vârful picioarelor până în capăt, dincolo de camera 606, până la 607, care era ultima ușă. Binecuvântare! Somnul era aproape. În apropiere, o fi și un mini-bar, iar ideea asta a avut darul să mă învioreze. Am trecut cheia din plastic prin fanta de sub mânerul ușii camerei 607, apoi am apăsat pe clanță. Ușa nu s-a deschis. Am încercat din nou. Ușa era sfidător de rigidă. Dumnezeule, poate cei de la hotel au greșit, iar Calvin Klein încă nu plecase. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am văzut că are în mână o tavă de argint. Ceaiul meu! Slavă Domnului! — Camera 607? mă întrebă. —Mda. Dar nu pot să intru. Poți să-mi deschizi, te rog? —Desigur. Și-a scos propria cheie, a trecut-o prin fantă și a apăsat pe clanță. Nici o mișcare. S-a încruntat, și mi-a spus: — Îmi pare rău. Nu pot s-o deschid. Trebuie să chem pe cineva de la pază. Mă întorc în cinci minute. A lăsat tava pe o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În căutarea locului exact În care se afla În momentul cînd izbucnise incendiul. Sprijinit de pervaz, am rămas admirînd-o, Încercînd În același timp să-mi lărgesc puțin gulerul ortopedic. Am privit În jos la televizor și am observat că din fanta aparatului video ieșea o casetă, probabil Împinsă În afară atunci cînd căldura intensă zăpăcise circuitele aparatului. Se vede că, Îngroziți de dezastrul din jur și de sarcina lugubră de a scoate cadavrele, polițiștii rataseră unul dintre puținele obiecte care supraviețuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]