2,704 matches
-
lui cu acest domeniu a fost atît de puternică încît, atunci cînd i s-a cerut să semneze hotărîrea pentru demolarea Coloanei... lui Brâncuși de la Târgu Jiu, pentru ca istoricul de artă amator Radu Varia să-și ducă pînă la capăt fantasma de restaurator, el a preferat să-și dea demisia sau, mai exact, să fie demis, din funcția de ministru al culturii, decît să condamne la distrugere unul dintre puținele repere artistice cu valoare universală din spațiul nostru cultural. Cel care
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste // oglinzile intră în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat, cum arătam mai sus, a se mărturisi, adică a oferi spectacolul unui eu nud, ci mai curînd a se proiecta asupra exteriorității, a se consubstanția cu aspectele acesteia
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
său uman și artistic este, aproximativ, acesta: 1. să nu ai alți dumnezei în afara celor văzute, a marilor maeștri și a meșteșugului bine stăpînit, 2. să nu-ți faci ție însuți chip cioplit și să nu te lași amăgit de fantasme, 3. să nu te închini idolilor artistici care încă nu s-au așezat cum se cuvine, că răzbunarea artei verificate poate fi necruțătoare, 4. să nu iei numele artei în deșert, căci ea nu-l va lăsa ne-pe-depsit pe cel
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
să mă plimb, după moarte, viața toată". Între autorul versurilor și personajul care le traversează, identificarea e aproape totală: însă nu pe conturul real al identității sociale, ci într-un curent subteran de adâncime fantasmatică. Prin apele tulburi ale acestor fantasme se întrezărește și figura maternă, smulsă nu atât morții, cât vieții noastre omenești redusă ca întindere, implacabilă ca deznodământ. Apare o tensiune, aici, între vechea ipostază a poetului (autorul autoeroizat ca protagonist) și cea mai nouă, a unui nenăscut pasiv
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
Lampedusa scria: " Această violență a peisajului, această cruzime a climei, această continuă tensiune vizibilă pretutindeni, aceste monumente ale trecutului, pe urmă, mărețe, dar neînțelese, pentru că nu au fost clădite de noi și care se înalță în jurul nostru asemeni unor grandioase fantasme tăcute; toate aceste ocârmuiri, debarcând înarmate de cine știe unde, numaidecât slujite, repede urâte și veșnic neînțelese, care nu s-au rostit decât prin opere de artă, pentru noi enigmatice și prin foarte concreți storcători de biruri cheltuite apoi aiurea, toate acestea
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
cu gândurile și problemele lui. Romancierul ar fi putut plonja eficient în această microlume a copiilor instituționalizați, așa cum o făcea în Proorocii Ierusalimului, unde le studia atent colegii de generație și de "idealuri". Comportamente dezaxate, psihologii în derivă, morală adaptată, fantasme identitare juvenile, relaționarea cu adulții și descoperirea lumii pe cont propriu: iată capitole distincte în romanul mai vechi, abia atinse, bifate în Mirii nemuririi. Un subiect consistent este închis înainte de a fi inițiat cu adevărat. Nici incursiunile prozatorului în promiscuitatea
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
inferior, mergîndu-se pînă acolo că nici nu mai este nevoie de entități superioare pentru a lămuri conexiunile cauzale. Iubirea este o chestiune biochimică ce poate fi redusă la hormoni și neurotransmițători, sufletul este o secreție a creierului, Dumnezeu este o fantasmă utilă, iar credința e o emoție provocată de serotonină. Ierarhia explicativă pogorîtoare a dispărut. Așa se face că nu mai există valori ireductibile cărora să nu le poți găsi niște cauze inferioare. Profunzimea e sinonimă cu subsidiarul, cu subiacentul, adică
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
fiece român trebuie să-l aibă în virtutea unei imemoriale compatibilități sangvine? Un asemenea portret fascinează, de bună seamă, excită în aceeași măsură și dezvăluie nebănuite resurse de identificare în absolut. Reveriile exegetice sînt exerciții de echivalare, forme de autopropulsare în fantasma artistului demiurg, dar ele nu fac decît să-l devalorizeze pa Brâncuși, să-i sporească vulnerabilitatea și să dea veleitarismului aripi de condor. Doar așa a fost posibilă, cîndva, ieșirea lui Iliescu la rampă și intrarea lui Varia în funcțiune
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
amestecul de violență și melancolie fără obiect au scos la iveală un tip de energie și de ambiție care izbucnesc și astăzi în cele mai neașteptate momente - probabil asemeni duhului ce-ți albește sângele din poveștile orientale, dar și din fantasmele copilăriei mele. Știu că mulți scriitori nu se sfiesc să vorbească despre rolul drogurilor în propria creație. Aldous Huxley a fost un împătimit consumator de mescalină, iar Jack Kerouac era dependent de benzedrină. Straniul Philip K. Dick consuma "speed", iar
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
drogul sînt - știam din Tălpi. Șotronul - doar două dintre vehiculele folosite de Noimann pentru a se (pe)trece din real în imaginar, refăcînd mereu și mereu traseele care le unesc/ despart, totul e lichid, întors cu josul în sus, obsesiile, fantasmele, halucinațiile își găsesc justificarea și, de aici, verosimilitatea, în realitate pentru că, iată, palierele lumii lui Noimann comunică printr-un cordon ombilical: "Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați în necunoscut. Un pîntece ne germinează, altul ne digeră și cam
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
Mi-ar fi plăcut mai mult să citesc și să scriu decît să fac medicină. Sunt două lucruri care sunt în cumpănă. Făcînd medicină, trăiesc literatura, ceea ce este mult mai greu de suportat, și atunci totul este să mergi între fantasmele pe care ți le constitui pentru a supraviețui și suferința semenilor tăi pe care încerci să o îndepărtezi, dacă poți." (p. 190) E foarte greu așadar să ții într-o mînă caduceul cu un singur șarpe al lui Esculap, iar
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
despre căutare, despre iubire, despre cuplu, despre bărbat și femeie, despre om și propriul ego, propriile obsesii, frici sau exuberanțe, despre prelungirea stranie a ființei în zeci de forme ale umbrei, ale eu-lui. O performanță magică! Un ritual discret al fantasmelor, al dialogurilor, o uluitoare coregrafie care subliniază continuu miracolul corpului unor dansatori de elită, o tehnică senzațională în folosirea video-ului, a luminilor, fără a face din asta nici un fel de demonstrație ci, dimpotrivă, subliniind o dorință enormă de joc
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]
-
percuție și patru sau cinci tipuri de saxofoane, o muzică live de mare calitate. Nici o graniță între unii și ceilalți, între dans, sunet și cuvînt. Muzica, muzicienii și instrumentele lor - un protagonist real, care a însoțit și a sporit toate fantasmele lui Decoufle. Și visul meu. Exact la o săptămînă, o prietenă mă face atentă că la Teatrul Național va fi un spectacol mai special de muzică și poezie: Angela Gheorghiu, Dan Grigore, un pian Yamaha și invitații lor. Am înțeles
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]
-
la două istorii diferite, universalul din capul interpretului avînd întîietate față de detaliile particulare pe care le descrie. Concluzie: necesitatea istoriei stă în creierul celui care o contemplă, neexistînd un adevăr istoric pe care să-l îmbrățișeze toți. Adevărul e o fantasmă, totul stînd în „sinteza epică“ pe care istoricul o face pe seama datelor pe care le are la îndemînă. Și cum necesitatea trecutului stă în mintea subiectului, tot de acolo vin și legile istoriei, caz în care istoricul, cînd descrie trecutul
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
rațiuni strategice de către tatăl acestuia. În complicitate cu unul dintre aristocrații detracați, contele Dominic Vizakna (Sebastian Blomberg), el stimulează acea parte a personalității contesei care răspunde actelor de cruzime cu care este presărată copilăria și adolescența ei. Un accident determină fantasma sângeroasă: sângele unei servitoare pe care contesa o lovește într-un moment de furie îi atinge pielea și-i dă impresia că în locul atins ea devine deodată strălucitoare, proaspătă, diafană. Suficient pentru contesă să treacă la o nouă serie de
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății în care trăiește, o lume în care bărbații fac legea cu sabia sau cu vorba împletită veninos, o biată văduvă ajunge în situația disperată de a-și pune în practică fantasma macabră. O scenă la masa contesei ne dezvăluie cu un elan feminist suspiciunea cu care este privit proiectul de emancipare al femeii în secolul XVII. Contesa servește replici ironice episcopului catolic - ea este protestantă, prilej de a vorbi despre cruzimea
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
să mă văicăresc./ Sau să număr de-acum anii ce s-au dus - împielițate secunde./ Dar anul acesta ninge pentru ultima oară și fiecare fulg/ e-o gaură imensă din care pleacă mari bucăți de timp/ spre oricând, spre oriunde. ” (Fantasme). Un scandal, într-un fel, dus cu imagini, mai mult despre sine decât, ca la Cărtărescu, despre orașul cu care împarte o viață cum o fi: „Eu aici sunt un june. O balenă albă într-un estuar de liniște./ Un
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
imagini fin tremurătoare precum a unor obiecte răsfrînte în luciul apei. Tentînd a se elibera de regimul mental al unor rigori, al unei discipline, poetul oscilează între realitate și aparență. Cea dintîi nu dispare, însă e contracarată de perspectivele unor fantasme chiar de ea generate, aidoma unui abur. Toamna sub semnul căreia e pus întregul volum semnifică aici o ipostază a iluziei: „Luminînd trofee ce nu erau / să fi fost, vine septembrie / cu o clipă de stea mai presus / peste suflet
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
cinema resnaisian. Resnais atacă aici o poveste de dragoste desfășurată cu același farmec bizar al întâlnirilor improbabile, bizare, mediată în cazul de față de un hoț, un portofel și un polițist; Bernard (Mathieu Amalric). În jurul găsirii unui portofel ia naștere o fantasmă care devine din ce în ce mai elaborată pentru Georges Palet (André Dussollier), un burghez care locuiește într-o vilă minunată, posesor al unei soții delicate și înțelegătoare, Josepha (Emmanuelles Devos). Marguerite Muir (Sabine Azéma), o femeie în jur de 50 de ani, face
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
instalează mai degrabă o complicitate maternă ca față de un copil mare și răsfățat sau față de un pacient important, dar dificil. Georges se bucură de privilegiul de a se vedea prins între trei femei, însă și acest joc este unul al fantasmelor, al incertitudinii, al acțiunilor suspendate, al unei libertăți asumate în afara timpului. Este ca și cum personajele acestea nu mai construiesc în plan real, nu ceea ce este, ci ceea ce ar putea fi contează, senzația de plutire, de diafan a filmului se transferă în
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
cu care îi plimbă pe soții Palet se va prăbuși probabil în final, probabil pentru că auzim zgomotul prăbușirii și vedem avionul într-un viraj scurt foarte aproape de sol, însă nimic nu se confirmă. Ne aflăm în orizontul de posibilitate al fantasmei dezvoltate fie de Georges Palet, fie de Marguerite Muir, un sfârșit cu notele melodramei, un final eclatant cu explozia de vivacitate a bărbatului căutând nu o dragoste reală, ci fantasma unei iubiri de odinioară, joc tolerat de o nevastă care
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
nu se confirmă. Ne aflăm în orizontul de posibilitate al fantasmei dezvoltate fie de Georges Palet, fie de Marguerite Muir, un sfârșit cu notele melodramei, un final eclatant cu explozia de vivacitate a bărbatului căutând nu o dragoste reală, ci fantasma unei iubiri de odinioară, joc tolerat de o nevastă care joacă rolul unui asistent amabil, fantasmă pe care chiar regizorul la cei 88 de ani o reclamă cu dorința de a retrăi. Privit astfel, ceea ce părea neverosimil în acest scenariu
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
fie de Marguerite Muir, un sfârșit cu notele melodramei, un final eclatant cu explozia de vivacitate a bărbatului căutând nu o dragoste reală, ci fantasma unei iubiri de odinioară, joc tolerat de o nevastă care joacă rolul unui asistent amabil, fantasmă pe care chiar regizorul la cei 88 de ani o reclamă cu dorința de a retrăi. Privit astfel, ceea ce părea neverosimil în acest scenariu erotic bizar devine deodată eliberat de obligații, autentic într-un orizont de posibilitate, o punere în
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
l-a parasit inspirația într-un moment inoportun când trebuie sa înceapa, sa termine etc. un alt op, tot atâtea variațiuni pe aceeași tema a amenințarii cu moartea... inspirației. O altă serie de stereotipuri îl prezintă pe scriitor chinuit de fantasmele minții lui, creând înfrigurat între un amor devastator și accidentul de mașină care-i va rupe o mână, picioarele sau îi va curma viața etc. Ilustrativ poate fi, spre exemplu, Quills (2000) al lui Philip Kaufman, un film despre chinurile
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
Pun pe seama căldurii extreme recenta și aberanta declarație a lui Tokes privind autonomia ținutului secuiesc. E ca și cum rotula și-ar declara autonomia față de genunchi. Balon de săpun lansat în contextul în care fosta provincie Kosovo a repurtat un succes diplomatic, fantasma autonomizării din Harghita și Covasna e parte a - se pare -inevitabilei turbări estivale a oamenilor publici din România, indiferent de naționalitate. În locul lor, m-ar preocupa rezultatele catastrofale în sfera atragerii de fonduri europene, pentru că altminteri, autonomi sau nu, riscăm
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]