4,667 matches
-
un simplu gest, un efort de voință pentru a respinge tentația asta, dar cercul de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bufnițe, ea se apleca pentru a citi ceea ce scriam. Cu siguranță, înțelegea bine, numai ea putea să înțeleagă. Când o priveam pe furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele îmi ardeau, picioarele erau incapabile să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi-o, nu știu!” - Îi scria Ion Creangă, lui Eminescu, În toamna anului 1877. Iar Înainte de-a muri, i
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deoarece o vorbă dea mea spune că facerea de bine e...complex al lui Oedip! Într-o seară, jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata aia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
relieful”(p.37) ; „Stăpîna va sfîrși prin a se asemăna cu Maria Magdalena și va cerși iertarea păcatelor, pe cînd Varia va Înălța compor tamentul său sacrificial la rangul de virtute” (p.51) ; „Cehov face din livadă un sălaș al fantomelor, diseminare secretă a aceluiași Hamlet pe care Kostea Îl cita În primele pagini ale Pescărușului și pe care Lopahin Îl va parodia aici, mai tîrziu”(p.53) ; „Să cheltuiești fără să ceri În schimb, ca Timon din Atena, dragoste”(p.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mă pot băga cumva pe sub el. Abia atunci mi-am văzut mâinile. Erau mâinile mele! Chiar în momentul în care mi le priveam extaziat, tanti Cateluța pătrunse în apartament și îngheță, de parcă ar fi dat nas în nas cu o fantomă: "Aoleo!", exclamă dumneaei. Încercă un surâs, deși cred că bucuria revederii nu era chiar atât de puternică: "Vai, dom' profesor! Ăăă... nu mă așteptam să vă găsesc". Viața e plină de surprize, tanti Cateluța. Oricum, văd că v-ați hotărât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și cele despre stafia fără cap care, zice se, întotdeauna, înainte de eventualele cataclisme care ar surveni, s-ar lăsa văzută în bibliotecă. Mai ales în zilele din preajma Anului Nou. De fapt bibliotecara cea bătrână, pensionara, era convinsă că, întotdeauna, dacă fantoma fără cap apărea în bibliotecă în noaptea din preajma de Anului Nou, la ora la care patronul cazinoului fusese ucis de unul din cei trei fii (drept pedeapsă dumnezeiască, ucigașului neidentificat niciodată, după ce muriseră ceilalți doi frați în război, i se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Canal unde și murise) în acel an avea să se întâmple ceva rău, un cataclism: inundații, cutremure, secetă, boli, etc. Toate aceste proorociri apăreau din păcate, abia după ce se consuma nenorocirea. Atunci își amintea bătrâna că văzuse de Anul Nou fantoma fără cap jucând de una singură cărți sau table, nu mai știa exact ce. Practic toată chestia asta era un fel de abureală. Voia oare să demonstreze că este clarvăzătoare sau ce altceva voia să demonstreze? Că nu-i o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Sau: „Gheorghe, băiete! Nu moțăi de-a npicioarelea. Asta ai s-o faci la Crâșma din drum. Acum bagă de seamă pe unde calci că te văd împleticindu-te. Capul sus! Timp pentru somn avem des...” Săniile alunecau ca niște fantome... Lui Iordache Cocoșitu, care mergea chiar în fața lui Hliboceanu, i s-a părut că glasul acestuia s-a frânt dintr-odată, ca și cum ai rupe un vreasc. S-a oprit pentru o clipă, să vadă ce s-a întâmplat de nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dreptate. Să-i facem semne, ca să vină încoace. A mers greșit... Și mă întreb de ce se aude doar glasul lui Iordache. Unde-i Hliboceanu? S-or fi pierdut unul de altul? - a presupus Cotman cu îngrijorare. După o vreme, o fantomă s-a arătat în cercul făcut de lumina felinarului... Era Iordache Cocoșitu, plin de omăt din cap până-n picioare și cu fața schimonosită de frig. Ce-i cu tine, Iordache? Cum ai ajuns tocmai în gârlă? Dacă mai mergeai, dădeai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
puse de familia artistului pe seama unei boli rare. Megastarul susține un concert de adio În timpul căruia numeroși martori susțin că pop-starul a mers cu spatele pe apă și a vindecat un ipohondru, ținând apoi un discurs fulminant pe tema drepturilor fantomelor. La sfârșitul concertului, Michael alunecă și Își rupe gâtul, recăzând În eternitate. Obosit, Ăl Bătrân se retrage În apartamentul Lui. „Materie primă proastă“, notează El În jurnal. „Trebuia să folosesc țărână și lut din Orion. Mâine Încerc din nou În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Și eu, cu al meu. Sunt două poeme care se întrepătrund. Pentru că în ce mă privește, Noodles n-a părăsit niciodată anii '30. El visează totul. Tot filmul este visul de opiu al lui Noodles prin care eu visez la fantomele cinema-ului și mitului american." Intrăm în film ca dintr-un vis în alt vis, un vis consistent și emoționat. La sfîrșitul anilor '20, la periferia Brooklynului, în ghetoul evreiesc un grup de băieți de diferite vîrste se adună în
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
cînd privești către un obiect fără să-l vezi propriu-zis, căci privirea se duce dincolo de el, mult mai departe, și vede o mulțime lucruri inexistente, ocolind obiectul care-i stă În cale fără contur, lipsit de culoare, transparent, dizolvat În fantomele reveriei. Era un fel de amețeală plăcută, asemănătoare Întrucîtva senzației de plutire sau de zbor, adică implicînd pericolul permanent al căderii. Nu se mai temea de Michel. Dimpotrivă, Îl iubea și ar fi vrut să-l Îmbrățișeze ca pe un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o să te simți ca nou, începe să-și facă socotelile, simțind cum mintea i se încețoșează tot mai tare. O să urmeze și zile mai bune, cînd nu va mai fi nevoie să faci tururi din astea de forță epuizante, cînd fantomele revoluțiilor o să te lase în pace, cînd îți vei găsi în sfîrșit liniștea alături de Delfinaș, sau poate de Tușica sau Angelina, cine știe? Din nefericire, pînă atunci probabil că Bătrînul o să facă o nouă criză de nervi cînd o să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
femeile, se enervează șoferul schimbînd vitezele, punînd frînă, accelerînd brusc, făcînd semn cu farurile unuia care vine din sens opus. — Roja ne provoacă întotdeauna, zice Curistul cu lehamite, nu poate să scape de obsesiile Bătrînului care-l urmăresc ca niște fantome. — Problema e că n-ai de unde să știi niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și asta îl macină încă și acum. — Gol, zero, bate vîntul, imaginați-vă niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nou vocea Părințelului prin beznă în direcția ultimilor revoluționari care intră, și aveți puțină răbdare pînă fac rost de două trei lumînări, le spune. Cele două uși trosnesc din nou, se aud și pașii Părințelului care se desprinde ca o fantomă de grupul celorlalți care se calcă pe picioare fără să-și dea seama. Să nu vă-nchipuiți că ăsta e un adăpost sigur, spune Curistul. Oricine ne-a văzut intrînd aici s-ar putea năpusti asupra noastră să ne măcelărească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici un cuvânt. Privește mai departe tavanul scorojit și respiră În continuare cu greutate, de parcă pe piept cineva i-a așezat un bolovan. -Dumnezeule, ce-i cu tine? Din ce mormânt ai apărut pupăzoi smintit? Pe unde ai umblat atâta timp fantomă bezmetică? Cu un efort teribil, Kawabata Își mișcă Încet capul, În direcția ușii, acolo de unde cuvintele lui Antoniu se aud pentru el ca o muzică plăcută. -Su-nt foar-te ostenit și te-aș ruga Ăurmează o pauză lungăă ca până mâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de normalitate. Tot ce este firesc, devine complicat, și nelămurit, iar fantoma resemnării dă la o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci nu ai cum să-ți vezi chipul. Și apoi, la ce bun? Ce folos să vezi obraji veștejiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte nu iese nimeni să-i bată În fereastră. De fapt nu e singurul locuitor al cimitirului. La a doua alee pe dreapta, Într-un alt cavou părăsit, trăiește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avea nevoie de un frate. Dar dacă ar fi acceptat, puteam să rămân sora ei! Deși mi s-a părut un gând Îndrăzneț, nu aveam nici un motiv să mă Îndoiesc de plauzibilitatea sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și refuz să să spun că-mi pare rău și, în plus, refuz să ies și suport consecințele. Refuz! Iar ea dă cu mătura după mine, încearcă să-mi măture hoitul putrezit, să mi-l scoată la vedere. De ce, măi, fantome ale lui Gregor Samsa! Bună, Alex, la revedere, Franz! — Ai face mai bine să spui că-ți pare rău, măi ăsta, că dacă nu, vezi tu! Și când zic asta, nu-nseamnă că poate o să vezi! Am vreo cinci, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fusese cât se poate de sigur câtă vreme fusese legat de un birou din Londra, Întâlnindu-i doar pe reprezentanții lui Stein și niciodată pe Stein, În cel mai bun caz auzind vocea lui Stein pe linia externă de telefon, fantoma unei voci din inflexiunile căreia nu putea trage nici o concluzie: Stein intrase la apă. Dar cât de tare? În mijlocul oceanului sau la țărm? Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se gândi el și Încercă să simtă ură pentru cei care-i ruinaseră speranțele. Îl distruseseră și pe el o dată cu ei. L-au lăsat Într-o casă goală, care nu-și putea găsi locatar pentru că fantomele de odinioară se făceau auzite uneori prin Încăperi, iar dr. Czinner Însuși nu era acum nici măcar cea din urmă fantomă. Dacă o față s-ar fi zgâit pe fereastră sau o voce s-ar fi făcut auzită la etaj sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
distruseseră și pe el o dată cu ei. L-au lăsat Într-o casă goală, care nu-și putea găsi locatar pentru că fantomele de odinioară se făceau auzite uneori prin Încăperi, iar dr. Czinner Însuși nu era acum nici măcar cea din urmă fantomă. Dacă o față s-ar fi zgâit pe fereastră sau o voce s-ar fi făcut auzită la etaj sau un covor ar fi scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]